Edit: Vă recomand şi citirea articolului “De ce ne trebuie submarin”, apărut pe blog în 28 Iunie 2010. Click aici.

Bugetul pe 2010 al Ministerului Apărării ne va lăsa pe toţi să salivăm în continuare la ce îşi achiziţionează alţii, ca şi cum am fi elevul sărac al clasei cu ochii la bunătăţile pe care  le mănâncă în pauza de masă colegii cu părinţi bogaţi. Încă un an! Poate la anul…

Şi uite că vine Sarkozy la primăvară, iar noi nu putem cumpăra nimic! Probabil că, în campania lui de door-to-door salesman prin intermediul căreia a înconjurat planeta mai ceva ca un globe trotter, s-a experimentat îndeajuns şi îl va pune pe al nostru să semneze un contract de la care nu ne vom putea da înapoi, prin care să luăm pe datorie, eventual cu plata primei rate abia peste vreo trei ani, că nevoi avem. Reciproc.

Ca să ne bazăm pe ceva cash totuşi, am putea vinde submarinul. Nu-i bai, că luăm altul mai nou! Vindem Delfinul şi comandăm un Andrasta nou-nouţ, de la Sarko!

Ştiu, îi trebuie baterie nouă şi-o vopsea. Plus nişte ţevi schimbate, că le-a mâncat rugina. Şi ce-o mai trebui, suficient cât să-i dăm o faţă comercială.

Cui să-l vindem? Găsim pe Google! Sau îl punem pe eBay!

Click pe poză, că se face mai mare                       Sursa: Scientific American, 1994

Impedimentul principal ar fi că îi putem supăra pe fraţii aliaţii noştri mai mari, pentru că, în primul şi în primul rând vor ca numai ei să vândă la greu armament. Păi, degeaba ne-au scăpat de comunism? Totul are un preţ…  În plus, să vinzi un submarin către inamicii lor, pe care tot ei i-au înarmat până în dinţi, e foarte deranjant. Dar, putem să îngroşăm obrazul, să ne prefacem că nu ne-am dat seama şi că am comis-o. Pentru credibilitate, dăm afară vreo trei generali, aşa, de faţadă, pe care îi alegem dintre cei care oricum în cel mai scurt timp urmau să se pensioneze şi în contrapartidă ii îndestulăm cu mălai pentru restul vieţii urmaşilor lor. Hai, că ţine sigur!

Metoda este garantată. Aveam un coleg de servici, care le comitea rar, dar bine! Nu cu rea voinţă, ci cu cele mai nobile gânduri – pentru bunăstarea propriei familii, plinul buzunarului şi bani de ţigări & berici. Şi, cum le comitea el extrem de rar, nu păţea mai nimic. Mai ales că avea talentul de a se folosi de o mimică potrivită combinată cu apucatul frunţii cu ambele palme, într-un gest larg şi teatral. Parcă îl aud şi acum:

- Şefuuu’! Păi dacă-s tâmpit! Nu m-a dus capu’ ăsta prost! Cine s-a gândit?

Şi scăpa.

Aşa, în viteză, îl putem vinde Iranului, la pachet cu stocul de torpile şi mine. În maxim trei luni, cred că-i gata reparat. După un drum Sevastopol – Constanţa îl avem în ţară. Facem o ieşire în larg pentru teste, cu echipaj mixt româno – iranian şi semnăm procesul verbal de predare-primire. Apoi, îl vor trece ei prin Dardanele fără torpile la bord şi nu ne mai interesează. Îl păstrăm în inimi şi poze, plus câteva machete ca navo model la Muzeul Marinei, Muzeul Militar Naţional şi prin rafturile modeliştilor. După o vreme, se vor stinge şi discuţiile pro şi contra de prin ziare, posturi tv şi forumuri. Bloggerii nu vor scrie prea mult, iar Dan Diaconescu după o săptămână va abandona senzaţionala informaţie conform căreia Elodia a fost văzută făcând cu mâna de la bordul Delfinului chiar când iranienii plecau spre casele lor călare pe noua jucărie cu care să-i sperie pe americani.

Realist vorbind, ar fi o alegere proastă, atât pentru iranieni cât şi pentru noi. Ştiu, am auzit şi eu legendele spuse pe ascuns, la adăpostul unui pahar de ceva, cum că Delfinul nostru e cel mai silenţios din întreaga serie şi ruşii l-au tamponat îndoindu-i elicea, ca să facă zgomot pentru că nu-l puteau depista cu sonarele. Bla-bla. Nu la asta vroiam să mă refer. Ei bine, turcii s-ar putea totuşi să nu permită trecerea lui prin strâmtorile lor şi să pierdem vremea degeaba. Ziceam că ar fi o alegere proastă şi pentru ei – totuşi, curenţii puternici din apropierea strâmtorii Hormuz şi apele nu prea adânci ale Golfului Persic nu oferă unui submarin de clasă Kilo posibilitatea de a fi eficient. Da, ca sperietoare de occidentali e bun. Iar cu Delfinul, vor creşte în statisticile analiştilor militari. Totuşi, nu cred că-i lasă turcii să treacă cu el…

De aproape două decenii se vând portavioane vechi pentru a fi transformate în nave muzeu, parcuri de distracţii ori cazinouri, aproape toate către China, care le studiază, măsoară la şubler şi trage concluzii folositoare pentru construirea unor portavioane proprii.

Sursa: Wikipedia

Delfinul nu-i portavion… Nasol! Iar submarine de clasă Kilo au şi Chinezii, ba chiar au achiziţionat unele capabile să lanseze torpile ghidate prin fir, proaspăt construite. Repede aşa, cui am mai putea să-l vindem?

Ziceam mai sus, să-l punem pe eBay. Ei bine, nu făceam mişto.

Australienii au postat un anunţ pe acolo, pentru vânzarea submarinului HMAS Otama, de clasă Oberon, care a servit patria între 1978 şi 2000. Preţul era de 4,9 milioane dolari australieni. Noroc că nu-l mai folosesc, pentru că repornirea zgomotosului Otama ar fi provocat atacuri de panică delfinelor gestante şi s-ar fi lăsat cu manifestaţii din partea Green Peace.

HMAS Otama                                                                                Sursa: PicasaWeb Google

Ei sunt bogaţi, iar criza nu i-a lovit prea rău şi sunt mai cinstiţi decât noi, chiar dacă strămoşii lor au fost penitenciarizaţi pe acel continent. Nu l-au vândut, pentru că s-au înroşit în obraji de jenă când au considerat că cei care se interesau de marfa lor puteau fi traficanţi de droguri…

Deci, punem pe eBay?

Bigfoot, a drug-smuggling submarine, is now on display at Truman Annex, Naval Air Station Key West in Florida.                         Sursa: The New York Times

February 26, 2009: The U.S. estimates that Colombian cocaine smugglers have developed semi-submersible boats that are so successful at evading detection, that they are carrying most of the cocaine being moved north. It’s estimated that about 75 of these subs are being built in northwest Colombia each year, and sent on one way trips north. Each of these boats carries a four man crew and about seven tons of cocaine (worth nearly $200 million on the street). The loss of each boat and its cargo cost the Colombian drug cartels over $10 million in costs (of building the boat and producing the drugs).

……………………………………

Between 2000 and 2007, 23 of these boats were spotted. But last year, nearly 70 were seen or captured. Many of the captures are the result of intelligence information at the source, not air and naval patrols out there just looking for them. These boats are hard to spot (by aircraft or ships), which is why they are being used more often. These semi-submersible “submarines” have been operating off the northwest (Pacific) coast of South America for nine years. Over 75 percent of the 600 tons of cocaine coming out of Colombia each year leaves via the Pacific coast subs, carried in submarines, that move the cocaine north. Despite increased efforts, it’s believed that less than ten percent of these subs have been caught.

Sursa: Silvercrest Submarines

Dacă mini-sbumarinele columbienilor transportă pe o distanţă relativ scurtă cam zece tone de zăpadă, aşa-i că am avea succes cu Delfinul pe eBay?

La cât de silenţios este un Kilo şi la ce autonomie are, plus că poate transporta mai mult de zece tone, cred că l-am da ca pe pâinea caldă. Nu unor traficanţi de droguri… Unei firme de turism şi entertainment, care l-ar transforma pentru croaziere de plăcere prin Caraibe, ori pe rute mai lungi.

SSK Andrasta Coastal Submarine for Littoral Operations

Sursa: Naval-Technology

În maxim doi ani am avea un înlocuitor ultramodern, din clasa Andrasta. Evident, va fi botezat tot Delfinul şi bucuria introducerii în serviciu va fi pătată de câteva scandaluri legate de contracte, corupţie la nivel înalt, lipsa robinetelor la chiuveta wc-ului marinarilor şi informaţia conform căreia Elodia a fost văzută făcând cu mana de la fereastra deschisă a submarinului când acesta părăsea şantierul naval…

Am putea cumpăra chiar două submarine din clasa Andrasta, pentru că unul costă cam jumătate din preţul unui Kilo şi nu ar da România faliment daca ar mai scoate din buzunar diferenţa de preţ.

Cu un echipaj de 19 membri, la care se pot adăuga 2 pasageri şi o echipă de şase scafandri de luptă, Andrasta este capabil să îndeplinească următoarele tipuri de misiuni: luptă împotriva submarinelor inamice şi a navelor de suprafaţă, culegere de informaţii, operaţiuni speciale cu scafandri de luptă, amplasare de baraje cu mine marine, urmărire nedetectabilă a activităţilor ilegale, toate acestea putând fi desfăşurate în mod independent sau în colaborare cu forţele navale proprii sau amice şi cu alte mijloace prezente în raionul unde operează sau la distanţă.

Pe lângă minele navale şi torpilele moderne de tip Black Shark, pentru prima data vom putea dispune de un submarin care poate avea în arsenal rachete, Andrasta capabil să fie dotat cu până la şase SM-39 Exocet.

Vindem Delfinul? Desigur, pentru un nou Delfin.

Submarinul Delfinul (Kilo class SSK)                               Sursa: Yachtblog Romania

Edit: Vă recomand şi citirea articolului “De ce ne trebuie submarin”, apărut pe blog în 28 Iunie 2010. Click aici.

About these ads