Era să ratez articolul, dar ţopăind dintr-un canal într-altul am dat la B1 de fostul ministru (de externe) Cioroianu (Good point!) dându-şi cu păreri. Zicea chiar atunci de F-16 şi articolul de azi, al Oanei Dobre. Pe care aproape l-am ratat.

Suedia şi Statele Unite ale Americii se bat în oferte speciale pentru a convinge România să cumpere, chiar şi în această perioadă dificilă, avioane multirol de la principalii concurenţi pe care fiecare stat îi reprezintă: SAAB (producătorul JAS 39 Gripen), respectiv Lockheed Martin (furnizor de F-16).

Singurul lucru bun: încă nu este 100 % sigur că ne pricopsim cu F-16. Aşa că, încă nu spuneţi „eram sigur!”.

Executivul român avansează mai multe scheme de achiziţie, dar surse apropiate negocierilor ne-au declarat că varianta cea mai probabilă este cea de 24 de avioane, cu un preţ estimat neoficial la 20,7 milioane de dolari fiecare. Costul nu este al aparatelor propriu- zise – întrucât americanii şi-au exprimat posibilitatea ca acestea să fie livrate gratuit, ci al reparaţiilor, revitalizărilor, înlocuirii motoarelor şi a muniţiei – intervenţii care urmează să fie realizate de firme americane.

Poate Oana Dobre are informaţii noi… Dar ambasadorul S.U.A. în România desminţea acum ceva timp posibilitatea să ni se ofere F-16 de pomană – „nu există avioane gratuite” parcă fusese expresia ex-lobbystului de la Lockheed Martin, actual ambasador la noi în ogradă.