3.

– Să nu-mi mai apari în cale! Te urăsc! îi şoptise blonda arătându-i în trecere degetele cu unghiile zgâriind ameninţător aerul.
– Aţi spus ceva, domnişoară? o întrebă secretara.
– Am spus că Joi dimineaţă este bine şi pentru mine, doamnă, mai zise posesoarea unghiilor şi  apucând mânerul geamantanului, se îndreptă către uşa care dădea înspre hol.
– Urmează-mă, domnule inventator… îi strigă Malaxa, dispărând în biroul său.
– Joi… opt şi un sfert…, Macarie…,  mormăi secretara în timp ce nota în organizator reprogramarea interviului.
– Macarie… mormăi Visarion aplecându-se după geanta diplomat.
– Cum vă numiţi?
– Visarion, domnule Malaxa. Mircea Visarion! răspunse cel ce se dădea inventator închizând uşa dinspre anticameră.
– Ia loc, domnule Visarion. Arată-mi minunea… Chiar sunteţi inventatorul acestui… cinematograf la purtător?
Aşezându-se pe un scaun din dreapta biroului în spatele căruia luase loc Malaxa, Visarion recunoscu:
– Nu. Eu… doar încercam să fiu primit în audienţă.
– Foarte bine. Atunci, arată-mi ce poate face această maşinărie, domnule ne… inventator. Sper că, măcar ştii să o foloseşti.
– Ştiu, domnule Malaxa. Cum să nu ştiu?
– Apropos, tinere, de unde ai procurat-o?
Răsuflând uşurat, Mircea Visarion depuse pe biroul lui Malaxa tablet pc-ul pe care continua să ruleze un film american la modă, dar cu sonorul abia simţit.
– De fapt, domnule Malaxa, ăsta e motivul pentru care vroiam să mă primiţi în audienţă…
– Ascult, îl invită industriaşul, aruncând o privire asupra ceasului de la încheietură.

Episodul 2

Episodul 4