Şi eu le comit, nu zic nu. Nici cu engleza nu stau bine, aşa că sunt convins că anumite adaptări după ştirile preluate pe Resboiu sună pe alocuri cam ciudat, însă măcar eu recunosc: sunt un amator, nu am pregătire militară, nici studii militare, politice sau sociale, iar experienţa mea de jurnalist se rezumă la nişte joburi de vară când eram puştan… cu apariţii prin presa locală. Măcar eu nu am pretenţii ca ceea ce vedeţi pe aici să fie considerat ceva mai mult decât activitatea unui pasionat.

Când însă se întâmplă pe la case mai mari şi gafele vin de la cei ale căror vorbe sunt răsplătite cu salariu, iar spusele lor trec pe sub ochii unei  ţări întregi, e grav:

Cum a fost scufundată cea mai puternică navă din cel de-al Doilea Război Mondial

de George Crovu

Până aici e superb.

Mă aşteptam, ca mulţi alţii, să citesc un articol despre Yamato, ori despre Musashi, ori despre nava-soră transformată în cel mai mare portavion din ww2 şi scufundată înainte de a avea acces la glorie.

Draci! George Crovu ne-a servit cazul Bismark sub forma unei comentariu de genul celor făcute pe site-urile de referate, ba chiar mai rău, se pare că nici subtitrarea filmului documentar pe care l-a vizionat n-a fost una fericită…

„Cuirasatul avea un deplasament de 50.153 de tone, iar armamentul pe care-l purta era redutabil: 8 tunuri de 38 cm., 12 tunuri de 15 cm, şi câte 16 mitraliere antiaeriene de 105 si 37 mm. Armura de protecţie a vasului, din oţel special, era groasă de 320 mm.; aceasta îl făcea aproape de neatins într-un atac cu torpile din partea unor nave de război, singura preocupare reală pentru germani fiind un atac masiv cu bombe lansate de avioane inamice. În ciuda proporţiilor sale, vasul era capabil de o viteză maximă impresionantă: aproape 30 de noduri pe oră.”

Aflăm că mitralierele antiaeriene de pe cuirasat aveau 37 si chiar 105 milimetri!!! Şi că din cauza shoriciului gros, nava era de neatins pentru torpile. Probabil că nemţii o mânjiseră cu untură şi toate alunecau la impact… Dar nu, că asta ar fi necesitat contact!

Nu mai zic nimic… M-am gândit deja că irosesc timpul cu o analiză şi tocesc vârful creionului roşu, pe degeaba! Lipesc mai jos finalul articolului, pe post de banc:

„În cursul zilei de 26 mai, un atac cu torpile lansat asupra sa de către crucişătorul britanic HMS Ark Royal i-a crăpat în mod superficial armura. Avioanele torpiloare îl lovesc din nou pe Bismarck în tot cursul nopţii de 26 spre 27 mai, avariându-i cârma.

Atacul decisiv a urmat în dimineaţa lui 27 mai 1941. Mai multe vase britanice, printre care cuirasatele HMS King George V, HMS Norfolk, HMS Rodney , l-au urmărit îndeaproape, torpilându-l şi bombardându–l. În aceste condiţii, fără cârmă şi cu viteza mult micşorată, cuirasatul Bismarck a primit lovitura de graţie din partea crucişătorului britanic HMS Dorsetshire. Din echipajul de 2 321 de oameni ai lui Bismarck au fost salvaţi numai 115.”

LOL! Categoria penibilului: … aţi ghicit! Lady Gaga!  🙂