Filmul care ne-a uns pe suflet

Ce, credeati ca am trecut cu vederea comentariul lui Pepe? Sa vi-l reamintesc:

Breeee, tie ti-a placut Top Gun ? Hai ?
Ai stat fro’ doo ore cu ochii in TV , si cu spaima in suflet sa nu prinda video-ul banda, ca aveai caseta imprumutata de la vecinu’ care si ala o avea imprumutata de la finu-su care la randul lui….? Acolo, in film , n-ai intalnit Mig-24 ( mi se pare ca asa-i ziceau)? Ti-a placut filmu’ in care iera Mig-ul inexistent? Asa ie si cu cartea… :P

Eu eram mai slab la momentul in care am vizionat pentru prima data Top Gun. Asta imi amintesc bine. Nu mai stiu in ce an era, dar afara era cald si vecinii mei aveau musafiri de la Timisoara. Care adusesera un video!!! Si toaaata noaptea s-au uitat la filme, in curte, printre inghitituri de licori la care inca nu aveam acces. Nu imi placeau filmele cu Bruzli si nici erotice n-au pus, insa spre dimineata am auzit ca se vor uita la Top Gun si am tasnit din pat ca din arc, apoi m-am fixat la fereastra deschisa si acolo am ramas pana la final: eram in extaz – F-14 Tomcat, unul din cele mai frumoase avioane, lupte aeriene, Maverick cel cool, lupte aeriene, lupte aeriene, lupte aeriene…

Dupa Top Gun, a urmat pentru mine seria de carti Carrier, de Keith Douglass si niste ghost writeri care au facut-o praf cand autorul s-a desprins din proiect dupa nu mai stiu cate carti. Pe la noi, au aparut vreo 2 sau 3, dar eu vi le recomand pe toate.

Cam asa arata si pe la noi prima carte a seriei:

Carrier, mai tare decat Top Gun

 

Acum, e randul vostru: la voi cum a fost prima data la Top Gun si ce ati simtit?