Te doare spatele de parc-ai fi dormit pe o bancă în parc, iar pielea capului te strînge de zici c-a intrat la apă. Ciudat, aseară n-ai băut şi ieri nu ai făcut efort fizic ca să te aştepţi cumva la febră musculară. Şi ţi-e sete de-ai bea Dunărea pînă la izvor numai dintr-o înghiţitură. Ce-o fi asta? Boală?

Deschizi ochii şi-i închizi repede la loc. Lumina asta îţi dă durere pînă-n fundul capului!

Un cuc cîntă undeva deasupra şi deschizi ochii din nou, mijiţi, întrebîndu-te cum de-ţi cîntă cuci prin cameră…

Şi auzi: „Lăsaţi-l tovarăşe miliţian, nu vedeţi că-i beat omul?”, apoi o altă voce spune „Poate i-o fi fost rău şi a leşinat! Nu toţi cei căzuţi pe jos sînt beţivi! Ia treziţi-l tovarăşe plutonier… O avea buletinul la el?”

Nu-i a bună. Vezi cer.

O mînă te strânge de pieptul hainei şi te zgîlţîie. O a treia voce spune pe un ton aspru: „Hei, trezirea! Eşti bolnav? Că nu miroşi a băutură… Ţi-e rău?”. Mai multe mîini te ajută, te trag în sus şi te ridici. Te sprijini de un zid şi abia atunci înţelegi ce ochii tăi văd – miliţianul chiar e miliţian, cu uniformă cu tot, iar oamenii din jur sînt nişte tovarăşi ca… atunci!

„Cheamă tovarăşe o Salvare, ceva!”

„Cine are o fisă d-un leu? Că sun eu, din colţ! Tine-l bine, că iar cade!”

Negru o vreme, apoi auzi din nou voci de necunoscuţi. Şi miroase a spital. Ti-e şi frică să deschizi ochii, să vezi ce e în jur. O uşă scrîşneşte ascuţit şi apoi podeaua sună a pantofi cu blacheuri.

„- Să trăiţi tovarăşe comandant!”

A apărut un şef. Nu?

„Dumnealui e marţianul… sau cum l-aţi poreclit voi?”

„Marţian, tovarăşu’ comandant! Că parcă a picat din Lună pe trotuarul ăla, între pietoni şi avea şi-un ziar la el pe care scria Ianuarie 2011, plus nişte bani, în Lei, dar altfel de lei, că nu erau ca cei de-ai noştri. Şi-o geantă c-o cutie neagră pe care scria o marcă, dar nu era în franceză sau rusă, că p-alea le înţelegeam şi eu!”

„Bine tovarăşe plutonier… Am văzut şi eu obiectele. Cheamă un doctor să-i facă dracu ceva, să-l trezească azi, că nu-l trimit la Bucureşti cu pat cu tot!”

„Am înţeles tovarăşe colonel! Acuma îl chem pe doctor!”

Tălpile pantofilor cu care este încălţat tovarăşul plutonier nu au blacheuri, dar fiecare pas este însoţit de scîrţîitul specific încăţărilor uzate peste normă. Uşa schiaună a dus şi întors, iar după ce a fost închisă la loc auzi de după ea:

„Îl trimite la Bucureşti pe marţian!”

E plutonierul.

„Nu-i marţian prostule, e spion, ascultă la mine! Nu venea Securitatea degeaba, pentru orice prost căzut pe trotal!”

„Trotuar, ţăranule! Ţi-a mai dat şi statu’ bloc!”

De aproape, vocea tovarăşului colonel de la Securitate înalţă ceva religios, dar nu înţelegi decât frânturi înainte să te-afunzi din nou în negrul leşinului:

„Cristoşii… Paştele… Închinarea şi cădelniţa mă-tii! Exact de ziua mea… bine că scap repede de tine… Bucureşti… Doctor… Să vină doctorul că moare ăsta… Cheamă… tremură cu pat… Moare dracu ăsta aici! Soră… Doctore, fă-l să nu moară că te bag în puşcărie!”

Durează mai mult întunericul ăsta. E lung. Apoi simţi un miros înţepător şi deschizi iar ochii.

„S-a trezit. Vi-l las, eu am plecat.”

Dai să te mişti dar te simţi legat atât la mîini, cît şi la picioare.

Întrebi: „Unde sînt?”, apoi în raza vizuală apare un bărbat în costum negru, cu cămaşă albă şi-o cravată cu nodul mare. Miroase a Tar, cum miroseau cei mari după bărbierit, atunci când erai copil. Îţi zâmbeşte şi-l auzi spunîndu-ţi blînd:

„Eu sînt singurul care te crede venit din viitor. Vorbeşte şi ne împrietenim. Dacă ies din camera asta dezamăgit, după mine vor intra cei care te consideră spion… N-ai vrea să te las în mîinile lor!”

*

Acum să vă văd!

Sâmbătă, de Sâmbăta Fantastică, avem what if cu fiecare în rolul personajului din bucata de deasupra. Este 1987 şi tu, mai nou, începi o colaborare cu domnul care miroase a loţiune de după ras de care probabil nici nu ştii că a existat.  În inventar, pe lângă haine – că doar nu ţi-ai făcut intrarea în scenă precum Terminator – ai adus cu tine nişte Lei, un ziar şi un laptop. Împrieteneşte-te cu tovarăşul dat cu Tar şi apoi spune cum se va altera istoria pe care o ştim, pornind de la această prietenie.

Anunțuri