NATO, cu mic şi mare

Conform Agence France-Presse (AFP), doamna pe care eu încă o mai văd întîia femeie preşedinte al S.U.A., Secretarul de Stat Hillary Clinton a declarat că pe 15 Martie va fi prezentat către N.A.T.O. un plan pentru a no-fly zone over Libya:

„We are continuing to plan for the full range of possible options including a no-fly zone,” Clinton told a press conference, declining however to indicate who would present the plan on Tuesday.

Hm. Doamna Hillary se vede treaba că este o adeptă a no-fly zone-ului încă din perioada soţului ei pasionat de trabuce. Clinton, domnul, era alt obsedat cu no-fly zone: ai n-ai treabă no-fly zone şi tot aşa, pe orice meridian în orice problemă, no-fly zone este singura soluţie.

Sincer, eu m-am mai liniştit. Asta e. Şi fosta Primă Doamnă, actualmente al doilea cel mai puternic om în stat, pare liniştită. Excelenţa Sa, referindu-se la dezbaterile şi zbaterile oficialilor civili şi militari faţă de crearea unei zone în care avioanele N.A.T.O. ar forţa rămânerea avioanelor libiene la sol, a spus:

„I know how concerned people are, I share that concern,”

După ce şi-a şters ochii cu coţul năframei, a afirmat, afişând un zâmbet rotweilleresc:

„But we have a lot of experience in this kind of circumstance, from Iraq, the Balkans and elsewhere, and we know how challenging it is to do any of the things that a lot of people are calling for.”

Doamna Clinton nu a uitat sa sublinieze că o decizie nu trebuie luată de către SUA, ci de către Organizaţia Naţiunilor Unite (de parcă ar conta) şi dacă treaba nu merge bine, atunci ai pe cine să dai vina.

Organizaţia Nord Atlantică pare divizată sus, şi fără opinii jos. Adică, în timp ce unii spun că n-are rost, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy se zvârcoleşte resboinic şi foarte probabil cu intenţia de a câştiga ceva licitaţii în urma folosirii în luptă dreaptă a avioanelor Rafale. Alţii, cei înfiaţi în ultimele două decenii, ar fi de părere că… dar cui îi pasă?

Acum sa nu ne gândim că acest mic la stat mare la sfat, pe numele lui de scenă Sarko, este un mare spartan. El doar visează la o şmecherie pentru ca să mai câştige o dată alegerile, şi ce metodă de prostire a alegătorului este mai bună decât un răzbel? (Allez le blues?)

Până una-alta, N.A.T.O. a decis întărirea forţei navale din vecinătatea Libiei, ţară aproape ţintă, ţintă pe care o monitorizează din cer cu radare, poze color şi ochiade din sateliţi.

Preşedintele Sarkozy ţine degetele încrucişate. Hillary Clinton nu. Oricum, va ieşi ce s-a hotărât deja.

De cealaltă parte a baricadei sunt Germania, Italia şi alte state europene care vorbesc prin vocea UE: „nu domnule să fie pace, să nu facem nimic, că războiul e naşpa”.

În aşteptarea luptelor oficiale,

au încrucişat vorbe:

Victor David  şi Iulian Iamandi

Anunțuri