IAR 95 Spey

Din lipsa de timp si spatiu, ideea unei noi rubrici care sa abordeze proiectele abandonate, romanesti si nu numai, o sa prinda viata de-abia de-acum inainte. Industria de profil nu a dus niciodata lipsa de idei dar, pana la punerea lor in aplicare, s-a vazut ca e o cale lunga.

Si poate ca nimeni nu stie mai bine asta decat I.A.R. 95 Spey, tentativa romaneasca de a produce un supersonic indigen. Situatia curenta a RoAF impinge spre astfel de nostalgii.

Nu a fost un efort haotic. Romania are o industrie aeronautica cu traditie si cu multe aparate proprii dar supersonicul reprezenta un pas inainte.
Proiectul Spey a scos capul în anii ’80 manat pe de-oparte de ambitiile lui Nicolae Ceausesc si pe de alta parte de statutul incomod in care se gasea armata romana, marginalizata de sovietici la capitolul livrari de arme.

Din pacate, lipsa de fonduri si de know how a dus la terminarea Spey-ului fara a se crea macar un prototip. Practic totul a ramas la stadiul de idee si de macheta. Se stia cam ce se dorea, adica o aripa conventionala revolutionara pentru acea vreme, dublu delta si se avea in vedere si chiar doua variante, cu unul sau doua motoare.

Solutia aplicata pentru IAR 93 nu a mai mers pentru ca iugoslavii erau prinsi in propriul proiect, si el ratat. Dar de asta s-au prins mai tarziu.

Proiectul IAR 95 a început sub conducerea inginerului Dumitru Badea. Rezultatul vizat era un avion uşor, monoloc, cu un singur motor care ar fi trebuit să fie capabil de o tracţiune de aproximativ 54 de kN (91 de kN cu postcombustie). Aripa ar fi fost montată sus, şi s-au studiat configuraţii cu unul sau două ampenaje verticale. Din pacate, motorul dorit nu a fost niciodata foarte aproape de existenta, picand atat varianta constructiei unui model propriu cat si cea a achizitionari.

Totusi, proiectul a fost reluat, sub conducerea inginerului Constantin Roşca, sub numele de IAR 101, similar ca specificatii primului proiect, dar ceva mai mare, având patru puncte de acroşare sub aripi. Au urmat mai multe variante, cu unul sau două motoare, cu două ampenaje verticale, cu unul sau doi piloţi. Acestea au fost testate în tunelul de vânt, şi numele proiectului era acum IAR-S. Aparatul cu doi piloţi şi un singur motor părea cel mai promiţător; se prefigura ca un avion multi-rol, capabil atât de vânătoare aeriană, cât şi de atac la sol. Din pacate, tot ce a ramas a fost macheta parcata inca in holul INCAS.

Pentru a testa capacitatea de producţie indigenă a unui avion supersonic, s-a decis construirea unui prototip numit IAR-95ME, de către Întreprinderea de Avioane Bucureşti (astăzi Romaero S.A.), şi un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii. Deşi lucrările erau într-un stadiu avansat, s-a renunţat la întregul proiect în 1988, din lipsa fondurilor.

Este FC-1 sau JF-17 reincarnarea lui IAR-95? Intrebam asta acu o saptamana. Probabil ca da. Ar fi fost mai reusit decat un F-16 sh, Block mai vechi? Poate ca nu dar macar ar fi fost indigen. Stiu, suna a nationalism fad dar e nevoie si de nationalism. Oricum, avand in vedere experienta de modernizare a Mig-ului 221 LanceR, probabil ca si Spey-ul ar fi putut fi upgradat succesiv. Mai mult, ar fi constituit baza pentru un eventual nou proiect.

Adevarul este ca totul se invarte in jurul banilor. Atata vreme cat un proiect destul de reusit precum IAR 99 Soim nu este fezabil financiar si nu prezinta interes pentru un export serios (nu o sa mai insist asupra motivelor), este greu de crezut ca Spey-ul ar putea depasi aceasta bariera.

Si asa am ajuns sa discutam de proiecte fanteziste ca IAR 111, pe care ni-l dorim real dar pe care il stim fantasmagoric. Dracului, nici sa aburim nu mai stim.

Caracteristici generale IAR 95 Spey:

* Echipaj: 1 sau 2
* Lungime: 16,0 m ()
* Anvergură: 9,3 m ()
* Înălţime: 5,45 m ()
* Greutate (gol): 7.880 kg ()
* Greutate încărcat: ()
* Greutate maximă la decolare: 15.200 kg ()
* Motor: 1× Tumansky R29-300 , 122kN cu postcombustie ()

Armament:
3.200 kg de muniţie – diverse rachete şi bombe