O sa spuneti ca a innebunit lupul si ca am dat-o in mintea copiilor. Ca sa trecem de partea asta, am sa va lamuresc: ACESTA NU ESTE UN DESEN ANIMAT!!!

Jin Roh ar putea fi un film excelent, problema a fost ca a iesit dintr-un cap japonez. Iar filmul, pentru ca exista si o ecranizare, mi s-a parut prea…In fine. Eu vorbesc despre o idee excelenta, pusa in scena superb. Poate ca sunt subiectiv, iese la iveala scriitorul din mine care a a facut apel la ce am vazut, sau mai precis, la melanjul de idee, culori, sunet, plot.

Jin Roh se petrece intr-o Japonie alternativa. Anul este 1950 si Japonia a fost cucerita de Germania nazista. Tokyo, ca de altfel intregul Imperiu al Soarelui Rasare, este cuprins de proteste sociale anti-guvernamentale si o foarte activa gherila organizeaza frecvent atentate si atacuri teroriste. Pentru a distruge aceasta organizatie subversiva, este creata o forta militara speciala denumita Panzer Cops, formata din veterani de razboi inarmati cu foarte multe scule pe care germanii le-au folosit sau au avut de gand sa le foloseasca in WWII: MG-42, Sturmgewehr 43, MP-44, Pnzerfaust, PPSH, Bren, Panzerwagen-uri si altele. Foarte curand insa, forte din interiorul guvernului nipon, nemultumi-te de influenta acestei formatiuni, incep sa comploteze impotriva ei, pe fondul nemultumirii publice vis-a-vis de brutalitatea interventiilor Panzer Cops.

Povestea amesteca mai multe influente. Mi-a placut faptul ca a apelat la „Scufita rosie” in varianta originala, care este de fapt o poveste horror iar transpunerea este foarte reusita, potrivindu-se perfect cu cele doua personaje principale. Acestea sunt clasice, un baiat si o fata. El, soldat in Panzer Cops, ea, sora de terorista si posibil terorista. Mda, stiu, pare plicticos, se intrevede o idila si totusi…..

„Scufita rosie” in varianta japoneza are un final normal. Intriga este superba (ma repet) as putea sa o reproduc dar nu vreau, ar fi pacat sa stric cheful cui vrea sa experimenteze chestii noi. Eu dau un 9 astuia pentru subiect, personaje si realism.