România... nedodoloaţă

What if…

Să zicem că toată istoria pe care o cunoaştem este la fel, numai că la finalul Primului Război Mondial se ia decizia ca între România şi Ungaria să fie creat un stat-tampon, independent, o republică, pentru ca cele două vecine şi prietene, Ungaria şi România, să fie despărţite pentru a sta cuminţi.

Şi uite aşa, în istoria alternativă răsare mândra Republica Transilvania, de la frontierele României din 1916, până la cele cu Yugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia şi Uniunea Sovietică, aşa cum a fost frontiera pe Vest şi Nord, în modul realităţii noastre.

Sub semnăturile Marilor Puteri, decizia este pusă în practică.

Armata Franceză de Dunăre echipează unităţile de voluntari transilvăneni, iar Misiunea Militară Franceză cu generalul Burtălău se mută la Timişoara şi acordă sprijin de instrucţie şi dotare proaspetei Armate a Republicii Transilvania.

Urmează isprăvile lui Bela Kun şi primul război al Republicii Transilvania, a cărei Armată împreună cu francezii aflaţi prin zonă şi cu yugoslavii, ajung la Budapesta şi rezolvă problema bolşevismului maghiar.

Cu această ocazie, nu România se întoarce din Ungaria cu buzunarele pline de maşini-unelte, ci Transilvania se alege cu bunătăţile „rechiziţionate” de pe acolo, precum şi cu capturile de război.

În acest moment, se naşte Corpul Aeronautic Transilvănean (C.A.T.) dotat cu câteva zeci de avioane franţuzeşti şi din capturi. Majoritatea avioanelor sunt de tipul Nieuport-24, iar restul sunt Hansa-Brandemburg capturate din Ungaria şi câteva Fokker-e D-VII cedate de francezi.

Pentru a-i asigura liniştea, Armata Franceză de Dunăre cedează un număr de tancuri uşoare de tipul Renault F.T.-17 şi câteva autoblindate, iar Franţa vinde Transilvaniei alte tancuri de acelaşi tip şi ceva camioane cu trailere, care adunate formează Regimentul 1 Care de Luptă Transilvănean, cu două batalioane.

În urma împărţirii foltei fluviale a defunctului imperiu austro-ungar, România nu mai primeşte trei monitoare, ci doar două, cele pe care le va boteza Basarabia şi Bucovina. Monitorul care ar fi trebuit să se numească Ardealul este alocat Transilvaniei, care îl botează cum l-ar fi botezat românii. Pe lângă monitor, Transilvania mai primeşte două vedete şi câteva nave comerciale – remorchere şi şlepuri. Acum, Republica Transilvania are şi Marină.

După înfiinţarea partidelor politice şi a primelor alegeri democratice, urmează investiţiile străine în Transilvania şi se dezvoltă afaceri în cadrul cărora, conform Constituţiei Republicii, investitorii, fie ei din partea locului sau străini, nu pot deţine o cotă mai mare de 49 procente, drept pentru care Republica se împrumută de ici, de colo…

În perioada Marii Crize Mondiale, Guvernul Transilvănean impune măsuri adecvate şi profită pentru achiziţiona utilaje la preţ redus, timp în care asigură burse pentru calificări, specializări şi studii pentru cetăţeni, în statele dezvoltate economico-industrial.

După venirea lui Adolf Hitler la cârma Germaniei, anticipând evenimentele care aveau să zdruncine Europa, Republica Transilvania se zbate pentru a se întări cu tehnică militară modernă, implicându-se cu fonduri şi specialişti în proiectele vecinilor cu care are relaţii bune, stabilind tratate de alianţă cu clauza de retragere pe pământul transilvănean a armatelor, refugiaţilor şi industriei statelor atacate, în cazul în care inamicul este prea puternic pentru a-i face faţă în cadrul alianţei.

Istoria curge mai departe, aşa cum o ştim, numai că Transilvania se bucură de avantajele implicării cu tratatele de alianţă şi în proiectele militare ale aliaţilor, astfel încât la momentul declanşării agresiunii Germaniei împotriva Poloniei, Republica deţine în arsenal:

Tancuri şi blindate:

– un regiment de tancuri uşoare Skoda Lt-35;

– un regiment de tancuri uşoare 7TP;

– un batalion de tancuri uşoare C.K.D. Lt-38 (tanc aflat în producţia de serie);

– tanchete AH-IV şi TKS;

– şenilete de 6 tone Lorraine 37L, de 2,6 tone Renault U.E. (ambele în producţie de serie);

– autoblindate Panhard 178 (în producţie de serie);

Artilerie:

– Skoda K 150 mm;

– 10.5 cm Hruby Kanon Vz. 35;

– Skoda 75 mm Model 1936 (de munte);

– Vicker 75 mm AA;

– Bofors 40 mm AA;

– Oerlikon 20 mm AA;

– Schneider 47 mm AT;

– Brandt 60 mm;

– Brand 81.4 mm;

(toate în producţie de serie)

Aviaţie:

– patru escadrile de vânătoare cu avioane P.Z.L. P-24 (motorizate cu Gnome-Rhone 14N);

– patru escadrile de bombardament mediu cu avioane bimotoare PZL-37 LOS (motorizate cu G-R 14N);

– trei escadrile de bombardament uşor şi observaţie PZL-46 Sum (în producţie de serie);

– o escadrilă de vânătoare cu PZL-50 Jastrzab (în producţie de serie);

– o patrulă de testare cu patru avioane de vânătoare prototip PZL-55 (producaţia de serie urmând să fie lansată după stabilirea variantei finale);

– o escadrilă în curs de formare, cu şase bimotoare medii PZL-49 Mis (în producţie de serie);

Inventarul de mai sus cuprinde şi modele a căror dezvoltare, considerăm, a fost accelerată prin implicarea cu fonduri şi specialişti, din partea Republicii Transilvania.

Pot imagina şi o listă de programe aflate în faza de cercetare, dacă vă face plăcere.

Este 1939, Septembrie 1.

Ce se poate întâmpla?

Politic, că asta am uitat să spun, Republica Transilvania s-a ţinut la distanţă atât de Ungaria, cât şi de România.  Alianţele despre care am amintit mai la deal, au fost cu Cehoslovacia, Yugoslavia şi Polonia.

Să repetăm întrebarea: ce se poate întâmpla?

Păi:

– Neutralitate.

Republica Transilvania nu se implică în război de partea Poloniei, împotriva Germaniei, considerând că inamicul este prea puternic. În cazul ăsta, iese în câştig primind pe teritoriul transilvănean refugiaţii polonezi, atât civili cât şi militari (aici sunt nişte plusuri la inventare, cu avioane, tancuri, armament individual, etc.). Dar până unde se poate întinde neutralitatea asta?

a. Până la adânci bătrâneţi.

– Supraoptimism, dar poate că ar fi mers o fortificare nebunească şi mâna pe arme… Adică o Elveţie ceva mai Estică.

b. Câteva zile, până când devine vizibil că Polonia o ia pe spinare, moment în care Horty are să ordone Adelante! Pardon, Ellore!!

– Nasol moment, mişto coliva. Fără spijin direct din partea Axei, Republica Transilvania poate să învingă, graţie superiorităţii tehnicii de luptă. Nici nu are trebui să treacă la contraofensivă, pentru că pierderile pe care le provoca stopând atacul maghiar ar fi suficiente încât să potolească Ungaria pentru câţiva ani buni. Desigur, dacă nu primeşte ajutor din partea Axei.

c. Câteva zile, evident până ce se va putea vede cu ochii liberi, din România, cum polonezii sunt făcuţi terci de către nemţi.

– Nasol moment, nasol moment. Ambele părţi vorbesc aceeaşi limbă şi nu se rezumă totul numai la acest aspect. Nu-i nimic însă, că n-ar fi prima dată în istorie când moldovenii se războiau cu muntenii, de exemplu, aşa că, merge şi o luare de bucle între moldoveni+munteni vs. republica cea transilvană. Antonescu decide că este momentul să: facă Marea Unire; asigure zona lui tampon, între România şi Axă; preemptive strike în ideea că… decât să ia Hitler/Horty/Hitler jumate, Stalin jumate… Transilvania, mai bine o înhaţă România.

d. Dinspre Polonia se varsă Armata Roşie.

– Asta e. N-au avut noroc…

e. Cu acordul lui Horty, trupele germane atacă Transilvania de pe teritoriul Ungariei, careia i se promit câteva judeţe ca reparaţii pentru că Panzerele le-au julit asfaltul unguresc.

– O parte dintre transilvăneni va trece de la faza cu remuşcările vis-a-vis de neimplicarea de partea Poloniei, la blesteme către Guvern: poate dacă intrau în război din prima, îi stopau pe nemţi… poate erau primiţi şi în Alianţă, alături de Anglia şi Franţa şi acum primeau ajutoare… Etc.

f. Armata lui Horty, cu sprjinul nemţilor atacă. Horty a primit deja din desenele noii hărţi, Transilvania.

– Gri închis, spre maroniu. Finalul e trist. Dramă curată.

g. După înţeleptul model polonez, Stalin şi Hitler (poa’ să fie Hitler şi Stalin, dacă vreţi) o dau pe din două.

– Una mie…, una ţie… Bleah. Nasol deznodământ.

h. Yugoslavia declră război, la câteva ore după ce a atacat prin surprindere Republica Transilvania, trecând graniţele la care militarii transilvăneni sforăiau fericiţi că nu s-a nimerit să fie ei în locul celor de pe frontierele cu Ungaria, Polonia, sau Uniunea Sovietică.

– Surpriza emisiunii, este?

Implicare în conflictul despre care încă nu se ştie că istoria îl va ţine minte sub numele de Al Doilea Război Mondial. De ce se scrie cu majuscule la începutul fiecărei vorbe?

Aici e mai simplu. Republica Transilvania pierde indiferent ce face. Nu? Ah, da… există posibilitatea să piardă şi daca atacă Yugoslavia prin surprindere. Nici măcar nemţii nu au ieşit în câştig de pe acolo, deşi au ocupat-o preţ de câţiva ani..

Defalcat:

1. Pe 1 Septembrie, Guvernul Republicii Transilvania, într-o sesiune extraordinară, decide să fie ca în filme. „Forţa fie cu noi!”.

– Război onorabil, de partea vecinilor şi prietenilor polonezi. Cu speranţa în sân, că vor reuşi stoparea nemţilor-nazişti, a maghiarilor-hortyşti, eventual şi a italienilor-fascişti şi a slovacilor, poate mai târziu şi a japonezilor dacă, precum în jocurile de pc, ar apărea teleportaţi cu coduri, sfâşiind curatul aer de munte transilvan cu baionetele prinse de boturile puştilor Arisaka. Curat Banzai!

2. Pe 3 Septembrie, Franţa şi apoi Anglia, declară război Germaniei.

– Minunat. Cetăţenii Republicii Transilvania aplaudă precum focile, şi din mîini, dar şi din tălpi. Trenurile pleacă din gări cu concentraţii cântând patriotice cu Avram Iancu, Horea, Gelu, Glad şi Menumorut.

3. La 13 Septembrie e mereu aglomeraţie. Ştiţi intersecţia aia, nu? Ei, aşa era şi în Polonia. O aglomeraţie în retragerea aia…

Polonezii şi transilvănenii se luptă ca nişte zmei, retrăgându-se. N-au ce face, nemţii înaintează pe mai multe direcţii şi ca tactică sunt ceva de speriat. Evident, nemţii au pierderi mai mari decât dacă ar fi avut de înfruntat numai Polonia. Pe frontul de Vest nu se întâmplă nimic – Anglia şi Franţa o dau pe promisiuni… Cineva din Guvernul Republicii Transilvania întreabă retoric: „bine, dar fraţii noştri români nu fac chiar nimic?”. „Ba da, facem…” răspunde regele Carol Numărul Doi, după care adaugă „Unde e Universul? Că vreau să monitorizez atent situaţia de pe frontul polonez…”.

4. 15 Septembrie puţin probabil: România atacă Transilvania, ca să ia o felie, sau chiar tot caşcavalul.

Copiii nu se mai duc la şcoală, că e război. Bucurie mare.

5. 17 Septembrie – Uniunea Sovietică se implică mişeleşte şi fără ştampilă pe paşapoarte, trece graniţa cu Polonia. Şi cu Transilvania.

Ori suntem mişei, ori nu mai suntem.

6. Octombrie – Anexarea. În câteva zile, mai urmează una.

De Uniunea Sovietică vorbeam. Şi de Polonia. Şi de Republica Transilvania. Republica Sovietică Socialistă Transilvania.

Şi dacă, totuşi, minunile există? Şi dacă Suedia şi Elveţia nu au fi fost singure?Aveam după 1945 o Republică Transilvania mai puternică şi mai bogată?

Ar fi participat Republica Transilvania la Cursa Spaţială? Probabil că nici chiar aşa…

**

Editare ulterioară: ideea mi-a venit citind scenariul Republic of Transylvania şi discuţiile de sub el, pe Alternate-History.com. Adică de aici, pentru cine doreşte să vadă ce era în original.

Anunțuri