OZN…terestre

 

Terra. O planeta absolut magnifica si misterioasa. O planeta pe care misterul, necunoscutul, legenda, dar si ignoranta si minciuna, abunda…

Obiecte zburatoare necunoscute, submarine misterioase, fiinte si constructii absolut fantastice, toate fac parte din MISTERUL TERRA. Si nu de azi ci de ieri!

Cu totii ne dorim in profundul nostru sa aflam si sa patrundem aceste secrete, chiar daca ele au o origine mai terestra decat am putea crede…daca FENOMENUL OZN, semnalat inca din antichitate pana in zilele noastre, devine o problema „terestra”!? Si unde? Dupa 1920 in Germania ravasita de razboiul prim-mondial.

Era anul 1919. Membrii unui Ordin Templier au constituit in Ramsau (o localitate de la granita cu Austria), organizatia VRIL. Ea includea reputati oameni de stiinta germani, unii dintre ei somitati mondiale in fizica, chimie, matematica, astrologie, etc. Numele lor: Victor Schanberger, W.O. Schumann, Schriewer, Habermohl, Miethe, Belozic si multi, multi altii.

Acestia prin cercetari profunde, unele dincolo de puterea de cunoastere si intelegere a stiintei vremii, au creat in vara anului 1922, primul obiect zburator rotund, format din trei discuri cu diametrele de 8 m, 6,5 m si 7 m. Fiecare disc avea in mijloc o gaura de 1,80 m diametru. Suprapuse, in gaura discurilor s-a montat un agregat inalt de 2,40 m. Cand agregatul era pornit, discurile se invarteau in sens invers intre ele si dadeau nastere unui camp electromagnetic de rotatie. Rezultatele au fost pozitive. Se nascuse un nou mijloc de zbor, ce mai tarziu va primi numele de FARFURIE ZBURATOARE.

Odata cu venirea la putere a nazistilor, cercetarile au fost impulsionate si finantate, intrand in atentia dictatorului de trista amintire, Adolf Hitler.

Astfel, in perioada 1934-1945, au fost construite mai multe variante, unele reusite, altele nu. Printre acestea s-au numarat cateva absolut…fantastice.

August 1939, RFZ-3 executa primul zbor avand 8 oameni la bord, cu o viteza incredibila cuprinsa intre 4800-17000 km/h.

Anterior lui, RFZ-2 a fost fotografiat in timp ce zbura spre Polul Nord. Absolut intamplator…Acest prototip, din fericire pentru Aliati si Anglia, n-a putut fi folosit ca avion de lupta, deoarece Hitler era…multumit de evolutia AVIATIEI sale, spunandu-i-se de catre Goering, ceea ce „vroia sa auda”, adica VICTORIE!

A urmat la sfarsitul lui 1942, VRIL 1, cu un diametru de 11,5 m, ce atingea o viteza de zbor de pana la 2900 km/h. S-au construit 17 bucati.

Cercetarile continuand, a aparut HANEBU I, ce avea performante extraordinare, greu de atins chiar si cu tehnologia de astazi: diametrul de 32 m, inaltime la axa mijlocie de 11 m, echipaj cuprins intre 9-20 de persoane, o viteza de 6000 km/h si o autonomie de 55 de ore. Impresionant nu? Si seria a continuat…

HANEBU II avea un diametru de 120 m, ce cuprindea inclusiv spatii de dormit!!!

Ultimul si cel mai performant, de el „legandu-se” multe legende, printre care si cea a fugii lui Hitler in Antarctica. Dar sa nu anticipam…

Acesta, HANEBU III, avea un diametru de 71 m, un echipaj format din 31 de oameni si atingea viteza incredibila de 7000 km/h. In cazuri exceptionale, putea atinge viteza uluitoare si inspaimantatoare totodata, de 40000 km/h!!! Autonomia de zbor era de…opt saptamani! Cu acest vehicul, germanii au executat in premiera in 1945, inconjurul Pamantului din Spatiu, in cateva ore. Iar marile puteri ale vremii stiau despre toate astea, declansand dupa razboi operatiunea PAPERCLIP, de recuperare a creierelor naziste.

Dragi Resboinici, ceea ce v-am spus acum sunt lucruri incredibile. Dar se impune, cel putin din partea mea, o intrebare. Cine avea nevoie de ele? Pentru ce? Dar mai ales, ce s-a ales de ele si pe mana cui au ajuns?

Dar daca misterul si legenda genereaza de secole mai mult mister si legenda, ADEVARUL ramane intotdeauna UNUL SINGUR. Si ca intotdeauna, ADEVARUL este cel mai greu de atins…

Va continua…

WW