Astazi de dimineata (adica ieri…), cobor din 139, asa cum fac in aproape fiecare dimineata, si dau cu ochii de un autocar de la 30 Garda.

In geam, o gagica. Camuflabila.

Cu palmele lipite de geam, precum la sectia agitati.

Ma uit scurt, si remarc ca ma remarca. Apoi, ii citesc pe buze cele cateva litere pe care as dori sa i le dedic: „…”  si tie, cocalareaso!

Stii ce-i hazliu? Ca eu am cui sa te parasc! Pe demonstrate?

Pariez ca activezi la un instrument de gura.

Sper ca ai talent.

Anunțuri