Chengdu J-20 Black Eagle

La un moment dat a venit mareata discutie pe blog de Rusia vs NATO, sau ma rog, vs SUA, la care eu am ripostat cu vecinii de le est ai rusilor care reprezinta atatea dureri de cap pentru NATO incat SUA nici nu viseaza sa-si lase China fara vecinul de la Moscova. Incurcate sunt caile post-razboi rece.

In zona aia lucrurile sunt destul de tulburi. Rusia beleste atent ochii la China pe care o si inarmeaza dar pe care o si tine in sah cu India cea in ascensiune si cu bugetul gros (de unde dracu? ce misto sa te doara in fund de popor). China pluseaza cu Pakistanul pentru a tine India ocupata, conflictele locale fiind de notorietate si de viitor. In plus, China stie ca Japonia, desi dintr-un bloc politic diferit, si nu tocmai prietenoasa cu China insasi, sta la cotitura in Kurile. Si mai cred si ca o alianta China-Japonia este de viitor, as fi in stare sa pun bani deoparte pentru asta.

Bun, sa trecem si la ultimle mutari ale aliantelor contra firii. Mutarea este de partea China&Pakistan. Mancatorii de KFC (a se vedea un post anterior despre Pakistan), speriati de MMRCA-ul dar in general de delerium tremens-ul achizitiilor indiene, se roaga de chinezi sa-si faca baza navala la ei in tara in provincia Baluchistan. Portul respectiv era oricum finantat in proportie de 75% de chinezi iar pakistanezii, disperati sa-si caute un frate mai mare dupa ce americanii l-au gasit pe Bin Laden la ei in curte, si-au intetit declaratiile de dragoste in mandarina. Sau cantoneza. Jetli-neza.

Asta nu e tot. Pakistanul a solicitat de urgenta 50 de avioane JF-17 II Ultimate Thunder. Chinezii sunt de-acord si, mai mult, vor sa le dea pakistanezilor pe mana avioane J-20, odata ce modelul va deveni operational.

Ciudat, dar presiunea Rusiei pune vant si-n pupa americanilor. Practic, acelasi joc din timpul razboiului rece, aceeasi cursa de inarmare doar ca sursele sunt mult mai multe. Ascensiunea J-20/Pak-FA-ului inseamna pentru SUA redresarea JSF-ului la capitolul vanzari pentru ca invariabil, India, Japonia si Coreea de Sud vor intra pe fir, daca nu vor reusi sa-si dezvolte la timp propriile proiecte de generatie 5.

Ciudat, in calculul asta intra si Romania. In continuare vom juca rolul de poarta de acces si de ce nu, loc de acumulare a tensiunilor pentru ca asa e frumos in buricul Europei. Acum, ca vor ca nu vor, Rusii au din nou de gandit in partea asta de lume si culmea, nu doar SUA sunt pregatite sa speculeze batalia pe doua fronturi in care este angrenata Rusia ci si China, mereu abila si mereu dornica de bagatele. Cu traditie prin Romania, China ar putea sa-si dea mana cu americanii chiar aici si sa manance cu pakistanezii cat KFC doresc. Oare domnul Traian Basescu la ce s-o gandi cand isi rade in barba de urs?

Se anunta vremuri interesante.