Ultimul cartus

Olanda ridica inca o data intrebarea aia de baraj: mai sunt tancurile grele de actualitate ca arma dominanta in razboiul terestru? Eu am spus mereu ca „da”, din cauza potentialului acestui vehicul de a transforma razboiul si de a-l purta, in orice conditii, daca este utilizat corect (a se citi nu cum au facut-o rusii in Cecenia).

Olanda si-a retras cele 60 de tancuri Leopard 2A6 din motive financiare, considerand totodata ca este acea arma de care se poate lipsi. Cu o traditie de vreo 90 de ani si utilizare in ultimii ani in misiuni de pace din Yugoslavia, plus prezenta trupelor de cavalerie in Irak si Afganistan, tancul olandez si-a terminat existenta.

Cu ochii in lacrimi, intind o mana nesigura catre bietul Leopard 2A6 visand umed la cateva bucati, macar sa le prind si eu cu telefonul la parada de 1 decembrie. Olandezii, aia de le conduceau, cam plang si ei dar asa e cu criza asta.

Decizia nu este tocmai ilogica si nici prosteasca daca stam sa ne gandim la pozitia Olandei si la structura fortelor sale armate. Ancorata bine in mijlocul NATO, Olanda nu are pradatori naturali cu care sa nu se fi aliat in ultimii 50 de ani si nici vointa expeditionara prea mare. Retragerea tancurilor inseamna renuntarea la un volum impresionant de logistica si axarea pe o forta de reactie rapida inarmata cu blindate precum CV90, care pot lupta intr-o oarecare masura, gratie ATGM-urilor, cu alte tancuri, fara insa a oferi nivelul de protectie al unui tanc pur. Da, strategia si tactica de lupta poate fi adaptata pentru a inlocui lupta cu tancul dar nu vehiculul in sine.

Romania nu poate si nu trebuie sa renunte la tancuri, fie ele si extensii ale batranului T-55. Ca si in cazul Saurului, singurul avantaj al unui tanc national este mentinerea unei platforme de lucru si a unei baze logistice care ar permite, in cazul unui conflict, sporirea fortelor armate mobilizate.

Sursa: Defense Aerospace

Anunțuri