IAR CV 11

IAR CV 11 a fost primul avion original IAR proiectat la inceputul anilor 30 de catre inginerul si pionerul in aerodinamica Elie Carafoli. Si inca un motiv pentru care injur la greu, tinand cont de ce a fost IAR si ce a ajuns.

In perioada interbelica Regia Aeronautica Romana a demarat un proiect de echipare a fortelor aeriene cu un avion de vanatoare dedicat. Initial au fost testate mai multe modele prosuse in strainatate insa acestea nu au reusit sa se impuna, limita de 300 km/h nefiind atinsa de niciunul. Asa a intrat in scena prototipul IAR CV 11 care se lauda cu depasirea pragului fxat cu 19 km/h.

Construit conform specificatiilor stabilite de ingierii Elie Carafoli si Lucien Virmoux, IAR-ul in cauza era unul dintre primele avioane care adoptasera o structura ce includea atat metal cat si lemn iar configuratia aripilor era una foarte moderna, fiind adoptata de cele mai avansate avioane de vanatoare ale vremii. Fuselajul frontal era construit din bare din duraluminiu iar partea din spate din lemn de pin iar compartimentul motorului si fuselajul, pana la carlinga, erau protejate cu foi de duraluminiu.

Motorul ales a fost modelul Lorraine-Dietrich 12Fa „Courlis” cu 12 cilindri dispusi in configuratie W care genera 600 insa acesta s-a dovedit a fi prea greu, prototipul avand tendinta de a intra in vrie la viteze reduse, problema ce a dus pana la urma la abandonarea primului prototip.

Cu toate astea, a fost construit un al doilea prevazut cu un motor Hispano-Suiza 12Mc cu 12 cilindri in V care asigura o viteza maxima de 328 km/h la nivelul marii si 295 km/h la o altitudine de 5000 m. Dupa primele teste, acest prototip botezat I.A.R. C.V. 11 C1 a fost trimis in Franta pentru evaluari suplimentare in ianuarie 1931. Raportul inaintat de acestia a fost favorabil dar modelul era deja sortit esecului pentru ca in tara, consiliul ARR optand pentru achizitionarea avionului polonez P.Z.L. P.1

Într-un ultim efort de a dovedi viabilitatea modelului, odata intors in tara, se propune doborârea recordului de viteză pe 500 km, record de 306,696 km/h, deţinut de Joseph Sadi-Lecointe pe un Nieuport-Delage. Doborârea recordului a fost încercată de căpitanul Romeo Popescu. În data de 9 decembrie 1931, decolând de la Bucureşti el a parcurs 370 km cu o viteză medie de 319 km/h, dar în urma unei pene de motor a încercat o aterizare forţată lângă Lehliu, însă a capotat pe terenul moale, pierzându-şi viaţa iar prototipul a fost distrus.

Caracteristici generale

Echipaj: 1 pilot

Caracteristici tehnice:

Lungime: 6,98 m
Anvergură: 11,5 m
Înălţime: 2,46 m
Suprafaţă portantă: 19,8 m2
Masă (gol): 1100 kg
Masă (gata de zbor): 1510 kg
Motor:
1 x Lorraine-Courlis 48-5 de 600 CP (440 kW) la turaţia de 2000 rot/min
1 x Hispano-Suiza 12 M de 500 CP (370 kW)

Performanţe

Cu motorul Lorraine Courlis 48-5 avionul a realizat:

Viteză maximă: 302 km/h la înălţimea de 5000 m
Viteză maximă: 325 km/h la sol
Timp de urcare la 5000 m: 8 min 30 s.
Plafon de zbor: 9000 m

Cu motorul Hispano-Suiza avionul a realizat:

Viteză maximă: 329 km/h la înălţimea de 300 m

Armament

2 x 7,7 mm mitraliere Vickers, montate de-o parte şi cealaltă a motorului, cu tragere prin discul elicei.

Anunțuri