In zbor spre Brazilia
Probabil unchiu’ Sarko plange duduind in bratele lui Iulica cel Resboinic.
Brazilia taraganeaza de ceva timp, cam de doua mandate prezidentiale asa, adica mai mult decat noi, o competitie majora pentru achizitionarea a 100 de avioane de lupta.
Ca intotdeauna, Dassault isi arunca Rafale in joc mizand pe relatiile bune cu Brazilia, pe simpatia fostului prezident pentru avionul patronat si pe entuziasmul napoleonic al micului Sarko. Si, ca intotdeauna, Rafale e pe cale sa si-o fure si da, ca intotdeauna, nu de la SAAB Gripen NG, si ei participanti, ci de la altcineva.
Acest altcineva este de data asta F/A-18 Super Hornet, cei de la Boeing, perdanti in MMRCA-ul indian, fiind dispusi sa mearga destul de departe, incluzand in afacere un transfer tehnologic important plus pregatirea pilotilor brazilieni.
Atu-ul Boeing este insa unul politic. Relatiile Braziliei, in virtutea aspiratiilor geo-strategice ale Dilmei Rousseff trebuie sa mizeze pe o relatie solida cu Big Brother-ul de la nord. In plus, lobby-ul executat in guvernul brazilian pentru Boeing a devenit semnificativ mai insistent, relatii americano-braziliana fiind alimentata de multe promisiuni, inclusiv de nave de lupta revitalizate si donate aproape moca de US Navy din rezervele proprii ce putrezesc momentan.
Toate astea sunt faine, totusi banii brazilieni sunt inca in stadiul de promisiune. Aici noi si ei ne asemanam.
Dar, daca Dassault pierde cu Rafale-ul in Brazilia, si asa se pare, si o fura si in India in fata Eurofighter-ului, nu-i vad bine.
Sursa: Militarium
Resboiu - military & co. 
iulie 26, 2011 at 1:25 pm
De fapt, tanti cu aproape nume de margarina prefera viespile americane. Nu stie ea ce e ciocolata… De-ar fi stiut ar fi negociat pentru F-16 navalizat… 😀
iulie 26, 2011 at 1:26 pm
Am vrut sa spun F-16 second hand navalizat. Am auzit ca Block 25 e foarte bun!
iulie 26, 2011 at 1:58 pm
si eu am auzit acelsi lucru de le-ar lua pe toate pana la block 40!
iulie 26, 2011 at 3:15 pm
Eu cred ca alegerea F18 are legatura cu apropierea Embraer de Boeing .
iulie 26, 2011 at 4:55 pm
vom vedea la anul ce va face Brazilia, daca va mai lua ceva.
deocamdata au anuntat ca anul viitor se vor mai gandi la avioane.
pana atunci, brazilienii se imprietenesc cu toti.
F-18, Gripen NG sau Rafale, toate raman cu sanse si vom vedea ce va iesi cand vor incepe negocierile cu cei trei ramasi in cursa.
americanii au reintrat in joc dupa ce Obama le-a promis transfer
iulie 26, 2011 at 4:58 pm
Eu cred ca brazilienii vor sa maximizeze beneficiile industriale .
iulie 26, 2011 at 5:00 pm
…de tehnologie nelimitat pentru F-18.
cred ca americanii au luat decizia strategica sa dea tehnologia de la F-16 si F-18 (oricum era veche de 40 de ani) ca sa mai castige comenzi, in special pentru Boeing, care e cunoscuta ca firma de casa a lui O’Barry (sediul la Chicago, unde era si el senator, etc.)
iulie 26, 2011 at 5:16 pm
da, si brazilienii astia au in cap sa-si faca propriul avion preluand practic un proiect.
e ceva de capul lor, au trimis si rachete in spatiu, fac avioane de linie Embraer foarte bune si ieftine, devin o forta economica importanta a lumii.
F-18 era exclus din joc acum cativa ani in Brazilia pentru ca se parea ca s-a terminat cu el iar americanii il vor inlocui cu F-35 – in conditiile alea nu avea sens sa iei un avion la sfarsitul ciclului de viata in care nu mai investeste nimeni nimic pentru cercetare/ dezvoltare.
insa F-18 e acum in carti si in SUA, unde se vorbeste ca US Navy il va comanda in loc de F-35.
daca US Navy comanda cateva sute de bucati cu o configuratie moderna, noi, atunci si brazilienii vor avea incredere ca americanii vor continua sa investeasca in ele sa le tina cat de cat moderne.
insa vom vedea ce se va intampla, pe care il vor alege.
ce nu e bine pentru francezi e ca Gripen i-a blocat anul trecut cand desi Lula cam batuse palma cu Sarko, fortele aeriene si Embraer si cei din Sao Paolo, cel mai puternic stat, au declarat ca prefera Gripen in locul lui Rafale, si acum francezii sunt inapoi in block starturi cu toti la egalitate, competitia va reincepe in 2012 si nu se stie ce va iesi.
E posibil ca tot Rafale sa iasa, depinde de transferul de tehnologie si daca suedezii si americanii pot oferi ceva similar cu francezii – in special fabricatia motorului, asta e marele lor atu, pot sa paseze motorul si e greu pentru Boeing si Saab sa faca asta daca nu vrea guvernul SUA.
iulie 26, 2011 at 9:45 pm
O alegere buna daca se confirma. SH nu va inlocui F-35. Zvonistica bugetara. De fapt se vorbeste de transferarea la un moment dat a partii de fleet de air defense la F-35 – probabil in momentul in care va fi disponibil Block 5 la F-35 care va avea capabilitatea sa transporte 6 rachete AMRAAM sau JRDRAM in cala.
iulie 27, 2011 at 8:10 am
nu vorbeam de SH, ci de F-18 noi – Boeing a anuntat vanzari posibile ca urmare a problemelor cu programul F-35.
asta schimba total datele problemei pentru F-18, daca fac vanzari noi, pot sa reinvie proiectul si au sanse in Brazilia.
au si sprijin politic, care va fi foarte necesar daca trebuie sa transfere toata tehnologia, pentru ca e foarte complicat in cazul americanilor si traditional nu au tranferat niciodata mai nimic – dimpotriva, au americanizat si unele tehnologii ale altora.
iulie 27, 2011 at 10:39 am
Ba de Super Hornet e vorba ca varianta F-18 C/D nu se mai fabrica. Ideea avansata de unii adversari ai F-35 era inlocuirea variantelor F-18 C/D cu Super Hornet.
iulie 27, 2011 at 10:57 am
hehe, am inteles gresit prescurtarea SH din mesajul tau, credeam ca vrei sa zici second hand.
da, e vb de Super Hornet, asa e, celelalte nu se mai fabrica.
iulie 27, 2011 at 8:13 am
Ar putea fi o solutie asta cu F 35 secondat fe F/A 18 Super Hornet dar asta confirma ca F35 o sa fie scump de exploatat, oricum un avion bun tot iese din el nu isi permit sa il greseasca.
iulie 27, 2011 at 9:44 am
Sunt foarte sceptic cand vine vorba despre atingerea numarului de 2500 avioane cumparate de catre Pentagon,nu sunt bani,efectiv,SUA risca sa se transforme intr-o „Mega Grecie” ,sunt foarte mari sanse ca numarul de F-35 comandate sa fie redus,in schimb se vor cumpara avioane de generatia 4,5(F-16E/F,F-15SE sau F/A-18 SH),si moderniza altele aflate in dotare,oricum SUA vor dispune chiar si in aceste conditii de cea mai puternica flota aeriana din lume,pana in 2020 chinezii cel mult vor dispune de variante mult imbunatatite ale J-10 sau J-11,probabil undeva generatia 4,5,iar rusii de cel mult 200-250 de PAK-FA,Su-35,Su-34 sau Mig-29M/35,plus alte nustiu cate modernizate.
Atunci cand rusii si chinezii vor avea avioane de generatia a 5 in numar mare,americanii vor trece deja la generatia 5,5-6,asa ca un efort economic deosebit pt a dispune de F-35 nu se justifica,efectiv nu au cu cine sa se puna.
iulie 27, 2011 at 11:00 am
e destul de clar ca numarul va fi redus, a spus si Robert Gates, care era unul din marii sustinatori ai proiectului F-35 ca se asteapta sa fie redus.
chestia e ca daca il reduc prea drastic, il fac si mai scump si atunci va fi omorat dupa cateva sute de bucati precum F-22.
Boeing se asteapta ca US Navy sa opteze pentru avionul lor, cel putin cateva sute de bucati de stop-gap tot vor sufla de la F-35.
septembrie 4, 2012 at 11:01 pm
rusii si chinezii intre timp se vor destepta si vor vedea incotro bate vantul…..urmatoarea generatie de avioane vor fi uav-urile…..nimeni nu vorbeste despre ele…..nu cumva sua are in vedere si un program numit X47b…eu am auzit ca sunt ceva mai ieftine iar capacitatile stealth sunt mai bune….personal asta cred ca e viitorul aviatiei militare…..
iulie 27, 2011 at 2:58 pm
Infanteria Marina va mai cumpara niste F-35C pentru a asigura interoperabilitate cu escadrilele navale de pe portavioane care trec pe acest model. Puscasii au si ei in dotare F-18 C/D si au zis ca nu vor Super Bugs.
iulie 27, 2011 at 3:00 pm
De la a spune ca nu vrei pana la a ti se da o jucarie mai scumpa e diferenta mare….si la noi spun pilotii ca nu vor second hand, totusi tu le-ai forta mana daca ai putea sa ia F 16 BK 25 revitalizate…asa e si cu americanii
iulie 27, 2011 at 3:18 pm
Ca nu sunt bani pentru altceva… Nu ca le fortez mana. Din partea mea as fi marsat pe niste Block52+ fara drept de apel in 2008 si din 2025-2030 niste F-35.
iulie 27, 2011 at 3:27 pm
Aici esti corect nu am ce sa spun dar in momentul de fata Gripen C/D este o oferta mai buna pentru noi decat F 16 Block 50/52 sa nu mai vorbim de ce spune George GMT ca se negociaza, Gripen NG 48 de bucati ar fi superb pentru noi, si prin 2020-2026 F 35 sau Typhoon sau Rafale sau ce o fi atunci cutting edge.
iulie 27, 2011 at 3:38 pm
nu stiu ce vor romanii, dar eu mai degraba as crede intr-un pachet de 24 Gripen C/D la 1 mld euro, cu credit pe 15 ani si optiune de inca 24 NG, dar mai incolo. Romanii trebuie sa fie in stare sa poata opera flota – chiar daca Gripen sunt relativ ieftin de operat, pentru noi sunt scumpe – 3.000-4000 euro pe ora de zbor sunt un efort mare pentru bugetul apararii la o flota numeroasa.
sau luate diverse configuratii, gen 14 bucati C/D standard livrabile imediat, apoi 10 C/D cu alta configuratie – de ex. cu radar AESA. Apoi treci la NG o data cu Suedia (care are ca data 2018, dar a promis ca o devanseaza daca mai gaseste clienti).
in orice caz, avioanele ar trebui livrate in pachete mai mici, astfel ca fortele aeriene sa aiba tot timpul niste avioane noi si la care sa poata face unele schimbari de configuratie, pe masura ce evolueaza tehnologia.
de ex., processing power de la avionica evolueaza foarte rapid, deja alea pe care le iei peste 5 ani sunt mult mai puternice.
a propos de Block 25 de la inceputul anilor 1980, procesorul unui telefon ieftin din ziua de azi e mult mai puternic decat avionica de pe alea. e adevarat ca si softul era ceva mai lean in zilele alea, programatorii erau sub presiune la fiecare linie de cod, dar e totusi o diferenta…
iulie 27, 2011 at 3:38 pm
Oferta de la Saab nu era mai buna decat cea de F-16, de aceea Saab nu a fost luat in considerare. Era mai scumpa si nu continea pachet de armament. Cat despre ce spune George GMT ca se discuta despre E/F am dubii foarte mari – pur si simplu things don’t add up. Sigur poti sa-ti spun ca se discuta pe calendarul de plati de la varianta avioane in uz.
iulie 27, 2011 at 3:45 pm
george, un pachet de armament corespunzator pentru o flota de 24 de avioane pentru vreo 5 ani e 50 de milioane.
numai diferenta de dobanda pe un an intre dobanda guvernamentala suedeza (1-2 la suta) si piata financiara internationala (6-7 la suta plus costuri de administrare) iti asigura o gramada de pachete de armament in fiecare an.
in plus, Gripen iti dadea si flexibilitate la armament – puteai sa iei de oriunde – americani, israelieni, europeni.
nu armamentul era problema – americanii faceau presiuni intr-o vreme ca sa nu castige suedezii aici, pentru ca aia erau in competitie cu ei in Norvegia, India, Brazilia, etc. o victorie pentru suedezi in Romania le-ar fi crescut sansele in alte parti. dupa parerea mea, Romania ar fi putut beneficia de aceasta competitie intre ei – d’aia s-a si trezit cu o oferta incredibil de buna de la guvernul suedez.
acum s-a mai calmat treaba cu americanii si suedezii, au plecat din India impreuna, F-35 e in dubiu la el acasa, asa ca eu cred ca americanii o sa ne dea voie sa ne luam Gripen, mai ales ca ei nu prea sunt interesati sa ne vanda ei chestii pe datorie iar noi nu avem bani sa platim cash.
iulie 27, 2011 at 3:42 pm
@Mad Max
Putem totusi sa lasam jos brosura de prezentare de la Saab? Merci. :))))) Sa stii ca Richard Smith nu mai e Romania si Cook Comunications isi face treaba destul de bine.
iulie 27, 2011 at 3:55 pm
@Mad Max
50 de milioane de dolari de-abia daca iti acopera pretul la un lot initial de AMRAAM. Un pachet de armament serios inseamna 200-500 de mil de dolari. Problemele mari ale Gripen nu tineau neaparat presiunea americana (presiuni faceau inclusiv suedezii) ci interoperabilitatea, antrenamentul pilotilor (ca tara NATO nu poti sa-ti lasi pilotii sa fie antrenati de un stat nemembru si cu experienta militara putina), armamentul, accesul la piese de schimb, sprijinul tehnic in caz de ceva (de ex. actiune militara a NATO fara mandat ONU), raza de actiune si sarcina utila. Pur si simplu Gripen nu a convins.
iulie 27, 2011 at 4:09 pm
pai cehii si ungurii sunt tari NATO si si-au lasat pilotii la antrenament. Pana la urma trebuie sa inveti cum se piloteaza avionului de la aia care il fac, nu?
ref. antrenamente tactice, Cehia a castigat anul trecut premiul pentru cea mai buna escadrila tactica dintre toate fortele aeriene de elita ale aliantei (Tiger Meet 2010) – se pare ca s-au antrenat destul de bine.
vrei sa spui ca in pretul de 1.3 mld dolari pentru Block 25 armamentul era in valoare de 500 milioane dolari? Ho ho ho, dragii mosului, ce facea Romania cu atata armament?
Ungaria si-a luat armament de la Raytheon cu 50 de milioane acum vreo 7 ani si inca nu l-a consumat, n-au mai comandat altul. Pe al cehilor il platesc americanii.
Ideea e ca numai din diferenta de dobanda aveai bani sa-ti iei si armament. Si trebuia si ala luat cu offset, asa cum e legea, negociai ca lumea cu producatorii.
Cat priveste ca invada Romania pe nu stiu cine – pana acum NATO nu s-a dus fara mandat ONU. Nu stiu cine le scrie scenariile astea fanteziste la ai nostri, dar principalul scop e apararea tarii, nu ca ai vrea tu sa ataci cu avioanele. Si cine ne punea pe noi sa venim cu Block 25 sa atacam pe careva? Americanii? Aia au suficiente avioane, nu aveau nevoie sa venim noi cu niste rable sa-i incurcam pe acolo.
Singura treaba a fost intr-adevar presiunea americana, se poate citi destul de clar in wikileaks, nu numai in Romania -vezi ce au facut in Bulgaria, in Norvegia, etc. E o competitie economica, prieteneasca dar totusi o competitie, si a fost necesar sa-i opreasca pe suedezi sa nu castige in Romania, cum era logic.
iulie 27, 2011 at 4:59 pm
uite aici cum au lucrat prin alte parti: http://sixthestate.net/?p=672
As I go forward here, it is important to bear in mind that the WikiLeaks cables reveal not only that fighter competitions are heavily influenced by the U.S. government, but also that this is not done purely for strategic or diplomatic reasons. Indeed, the embassies involved often worked hand in hand with defence companies (in this case, Lockheed Martin) which stood to profit enormously from the deal. This is the classic military-industrial complex at work.
The most obvious case of manipulation in the cables occurred in Norway. Like here, the F-35 purchase was very controversial there. Unlike here, the Norwegian government did hold a competition, which matched the F-35 against the Eurofighter and the Swedish Saab Gripen. There are also Russian fifth-generation jet fighters in development, and the American F-22 Raptor, which is probably superior to the F-35 for what Canada would want it for. Neither competes in foreign purchase competitions, though, because the defence sector is not a free market. But was this a fair competition? How did Norway buy the F-35?
The answer is important because it is contained in the WikiLeaks cables, and because it helps us understand what is now happening in Canada, as well as what is likely to happen in the short-term future. In September 2008, the American embassy in Oslo fretted that the Norwegian government was getting cold feet about the F-35. “HIGH-LEVEL ADVOCACY NEEDED NOW,” warned the embassy, which believed that the political leadership had swung in favour of the F-35′s Swedish competition. America could count on the support of the air force, the embassy explained, but the air force would not be making the final decision.
In this case, American lobbying paid off. In late November, the Norwegian government selected the F-35. In public, the embassy reported, it had been very circumspect:
We opted for “choosing the JSF [Joint Strike Fighter] will maximize the relationship” as our main public line. In private, we were much more forceful.
This private “forcefulness,” another cable said, amounted to “persistent lobbying.” (Do you suppose the American ambassador is a registered lobbyist, or is he counting on his immunity from prosecution to protect him from his violations of national law?) There had been “a concerted effort by Lockheed Martin, Embassy Oslo, EUCOM [European Command], and the Departments of State and Defense” which the embassy believed “played a key role” in winning the Norwegian competition. One cable summarized just a few of the ways in which the embassy had intervened in Norwegian politics to advance the American fighter jet:
Working with Lockheed Martin to determine which aspects of the purchase to highlight…
Jointly develop a press strategy with Lockheed Martin…
Use the Ambassador to give… off-the-record in-depth discussions with editorial boards on the purchase.
Create opportunities to talk about the aircraft. The Ambassador hosted a luncheon for retired senior military and think-tankers during which an extensive presentation on the capability of the F-35 was given. This enabled our host-nation advocates to actively contribute to the public dialogue from their respective positions of authority. Embassy also coordinated with Lockheed Martin for attendance at all relevant airshows and roundtable discussions. The fighter competition was consistently a part of our informal discussions with MFA, MOD and influential think tanks.
Note the bolded part, in particular. It would be naive in the extreme to assume that American diplomats are not performing similar discreet lobbying work in Canada.
The U.S. isn’t the only one to play this game, of course — it’s just the most powerful — and it doesn’t always win, either. In Brazil, for instance, the last decade has seen an intense competition for 12 fighters (later expanded to 36), which included at various times Lockheed Martin’s F-16 Falcon and Boeing’s F-18 Super Hornet. Once again, the embassy reported that the military supported the American plane, while the civilian government favoured a competitor, the French-built Dassault Rafale. The embassy saw its job as getting the military’s view to triumph over the preferences of its civilian leadership. The Brazilian defence minister privately told the embassy that the key priorities for Brazil were boosting exports of Brazilian aerospace products (i.e. Embraer aircraft) and ensuring full transfer of technology as part of a purchase agreement; if the U.S. fulfilled those conditions, they might accept Lockheed’s F-16s. Price was described as “not so important.”
iulie 28, 2011 at 10:19 am
Aia cu suportul suedez pentru misiuni externe e o chestie pe care n-ai inteles-o exact, era vorba de optiunea de leasing – am vazut si eu in presa ca unii (parca ministrul Melescanu era, sau vreun general) zic ca noi trebuie sa avem propriile avioane ca sa avem independenta totala de operare, sa facem ce vrem cu ele (cum ar fi sa bombardam Irakul, o actiune non-NATO si non-ONU), chiar daca leasingul e mai avantajos.
A fost dezbaterea si in Cehia de genul asta – avioanele apartinand Suediei, pot ei sa le riste intr-un conflict extern fara permisiunea proprietarului? Asa ca au negociat treaba asta, iar in contractul cehilor scrie ca suedezii le dau permisiunea sa le foloseasca pentru propria aparare si pentru orice misiuni NATO si le asigura si suport pentru astfel de misiuni. Pentru alte chestiuni necuprinse in aceste 2 categorii, se negociaza de la caz la caz.
De altfel, suedezii sunt si ei in misiuni NATO, cum vedem in Libia si se pare ca vor deveni membri ai aliantei in cativa ani, se merge in directia asta.
In plus, ei si-au adoptat acum cativa ani noua doctrina de aparare care prevede sfarsitul oficial al nealinierii – interventia pentru a apara alte state UE si scandinave non-UE (Norvegia si Islanda). Asa ca suntem in mod oficiali aliati.
iulie 28, 2011 at 10:59 am
Nu ma refeream la leasing, este o cu totul alta discutie (nu vad ma rog avantajul leasingului cand vei plati cu 25% peste valoarea produsului cu banii jos). Pozitia Suediei chiar si vis a vis de UE in materie de securitate e ambigua. Da a mersi in Libia dar nu face nimic practic acolo – „nu vrem sa omoram civili nevinovati” – daca nu iti asumi un asemenea risc de ce sa te duci?
Problema cu Suedia tine mai ales de mediul intern, unde sunt curente politice si sociale care nu aproba implicarea in misiuni internationale sau comertul cu armament. Riscul pierderii suportului logistic intr-o situatie unde Romania nu ar actiona cu sanctiunea ONU este destul de ridicat. Cat despre garantii politice suedeze – nu inseamna nimici in mod concret. Norvegia si Islanda merg de mult pe mana americana.
iulie 28, 2011 at 11:08 am
bre, daca ai avioanele tale faci ce vrei cu ele, poti sa bombardezi si Moldova, nu iti pot impune ei ce sa faci cu ele, nu e treaba lor, o data ce ai cumparat un produs (si vezi ca au vandut si Pakistanului avioane AWACS, si mi se pare si Arabiei Saudite, care sunt tari mult mai probabil sa se implice in conflicte decat Romania, si nu au existat obiectii ca ce fac aia cu ele. Daca faci avioane militare, probabil nu le faci pentru acrobatii, cam asta e situatia si e universal acceptata. Mai apar arme suedeze din cand in cand in conflicte prin Africa sau America de Sud si atunci mai iese scandal cum au ajuns acolo, etc., dar asta e alta problema.
ce zici tu era vorba de dezbaterea leasing vs. cumparare, cand de fapt avioanele raman in proprietatea statului suedez pana cand le cumperi, achitand valoarea reziduala, sau le dai inapoi. acolo exista unele restrictii, care se pot negocia prin contract, cum au facut si cehii.
leasingul e mai bun in opinia mea, iese mai economic pe termen scurt si mediu. dar, pe termen lung, s-ar putea sa fie mai ieftin sa ai avioanele tale.
iulie 28, 2011 at 1:09 pm
Un AWACS are o „amprenta publica” mai mica decat un aviona militar care isi greseste tinta si omoara civili. AWACSurile alea vandute Pakistanului au pus prb Saab in India by the way.
Eu ma refeream la suportul logistic care trebuie mentinut pe intreaga durata de exploatare – s-ar putea sa dispara brusc de la SAAB in anumite conditii. Numai vorbesc de faptul ca Suedia e parte la Conventia de la Stockholm privind interzicerea armelor cu submunitii si Romania nu (noi fiind producator si exportator). O viitoare integrare a submunitiilor pe Gripen in Romania ar viola practic angajamentul Suediei….
iulie 27, 2011 at 4:00 pm
hehe, nu umblu cu brosuri, nici nu stiu pe unde le-am pus – dar am dezbatut si para-dezbatut cu tine intre F-16 si Gripen, si cum o dai nu sunt nici comparabile ofertele intre Block 25 vechi care ar mai merge (daca nu crasheaza sau se fisureaza) inca 10-15 ani, fara finantare pe termen lung, fara offset, si avioane noi suedeze, cu finantare pe 15 ani, cu offset 100%.
eu cred ca suedezii au oferta cea mai buna pentru Romania, asta in caz ca Romania ar fi o tara de supersonice, fregate, autostrazi, etc.
personal, nu vad ca ar exista economia care sa sustina aceste proiecte ambitioase. dar poate, cu mult offset in forma de investitii, sa reuseasca macar cu unele din ele, gen avioane.
vom vedea ce va fi.
iulie 27, 2011 at 4:11 pm
Investitii de la cine – SAAB auto care e falimentara? H&M si IKEA au venit in Romania fara probleme, suedezii isi fac nave de patrulare la Damen Galati… Sa fim seriosi – daca vroiai beneficii economice serioase si aveai bani de aruncat cumparam Eurofighter Typhoon. Aveai offset cat cuprinde (numai vb de spaga de la EADS si BAE, pentru generali si politicieni).
iulie 27, 2011 at 4:23 pm
bre, Saab Automobile a fost vandut lui General Motors acum 30 de ani.
Saab AB a adus investitii in Ungaria, Cehia si pe unde au mai vandut. Offsetul se face cu producatorii de componente, cu firmele cu care au parteneriat (gen Electrolux, Ericson, ABB, Volvo Trucks, Scania, si celelalte din concernul Investor).
faptul ca exista ABB cu fabrici aici, Lindab, Ikea, etc. e bine, inseamna ca suedezii au investit aici.
nu vad ce ar fi rau sa-i pui sa mai aduca investitii de 1 miliard.
Investitiile straine sunt o cale de dezvoltare pentru Romania, e o scurtatura pentru modernizarea tarii.
Doar pentru ca americanii nu ofera niciun offset si nici finantare nu inseamna ca trebuie sa demonstrezi ca de fapt nici nu ne trebuie asa ceva. E impotriva evidentei.
Typhoon poate avea sens, nu zic nu, dar la costurile de operare ale acestei masinarii (100.000 lire pe ora in Anglia) ne-ar trebui niste investii uriase ca sa creeze economia aferenta cheltuielii cu ele. In anumite conditii, daca pot sa le ofere, poate fi o optiune buna.
iulie 27, 2011 at 4:29 pm
Eu cred ca la brazilieni se va incinge lupta mai ceva ca si in India fiindca perdantii din MRCA-ul indian au nevoie de clienti noi aici intra in joc Gripen, F 18 Super Hornet, si Rafale, poate ca o sa fie o competitie impartita in 2 si o sa se aleaga intre F 18 si Rafale pentru portavionul brazilian iar la sol o sa se aleaga din cele 3 avioane versiunea mai ieftina sau cu mai multe avantaje nu uitati ca sunt 3 avioane diferite dar care pot imparti acelasi tip de motor, poate o sa vedem un Gripen NG/Br cu motor frantuzesc pe el.
iulie 27, 2011 at 4:39 pm
as adauga un mare wild card – Embraer. Eu cred ca astia vor un avion pe care sa-l faca ei si sa-l exporte in unele tari, eventual printr-o impartire a pietei mondiale sau un JV.
cu amanarea pentru 2012 se da mult timp pentru negocieri si cresc sansele pentru Boeing si Saab.
Rafale ramane favorit in opinia mea, strict pe chestiunea cu motorul.
Asta daca nu se intampla intre timp o chestie importanta gen un JV brazilian cu GE pentru producerea locala a motorului.
iulie 28, 2011 at 12:46 pm
Bre SAAB auto, n-are nici o treaba cu SAAB aero! Iar SAAB auto este acum proprietatea lui Geely auto, companie ceainizeasca, care probabil ca a cumparat SAAB pt a pune mana pe tehnologie…Are Suedia ce Offset sa faca, nu asta-i problema, problema e sa se hotareasca odata ce avioane luam si sa luam.
iulie 28, 2011 at 1:26 pm
da, asa e. Saab auto a fost vanduta prin 1984 sau asa ceva americanilor de la GM, care au dat faliment in 2009 si au fost preluati de statul american (fiind porecliti acum Government Motors).
Saab auto, care era sa fie inchisa in timpul falimentului GM, a fost luata de niste olandezi cu finantare ruseasca. acum am cam pierdut sirul cine o mai fi proprietarul. Nu am masina Saab si nu ma prea intereseaza. Interesant ca GM, desi era in faliment, nu a vrut sa vanda in 2009 divizia Opel canadienilor de la Magna (tot cu finantare ruseasca) pe motiv ca pierd tehnologia.
Saab AB e intr-un conglomerat controlat de Investor AB al familiei Wallenberg (chiar un Wallenberg e seful boardului la Saab AB) – alaturi de Electrolux, ABB, Husqvarna, Atlas Copco, Astra Zeneca, etc. Firma Saab AB se axeaza pe aparare (land, naval, air) si securitate. E considerata esentiala pentru apararea Suediei si e destul de clar ca nu o vor vinde la nimeni din strainatate in pachet majoritar, chiar daca ar intra in NATO.
Au facut 30 de mld dolari offset in lume, nu e problema ca nu ar face si la noi.
La offset insa depinde foarte mult ce cere tara respectiva si eu aici as fi foarte atent, sa nu cerem prostii, ci lucruri care ar maximiza nr. de locuri de munca sau tehnologii de care avem nevoie si pe care transferandu-le la noi, putem sa facem aici niste produse pe care altfel am fi siliti sa le importam.
iulie 28, 2011 at 1:35 pm
Saab a fost cumparate de catre o companie olandeza Spyker parca,care si-au rupt si aia gatul,acum cauta un oligarh rus..Volvo sunt aia cumparati de chinezi.
iulie 28, 2011 at 1:40 pm
interesant si ca mai toate firmele din concernul Investor AB sunt prezente in Romania, unii au si fabrici – si Ericsson si ABB, si Electrolux, dar si fondul EQT (cel mai mare fond nordic cu 13 mld euro in investitii – aparent e cel mai mare si de pe piata romaneasca), etc.
uite EQT vad ca cumpara si niste fabrici prin Romania. http://www.zf.ro/companii/ambient-sibiu-negociaza-cu-fondul-suedez-de-investitii-eqt-vanzarea-companiei-3176405