... ? Şi voi, nu? Cu toţii, cei care nu suntem, vrem să fim piloţi, nu?

Sursa: Aviaţiunea.ro, Foto: Alex Conu

Trăirile noastre, de acolo de la Otopeni, le veţi afla cu altă ocazie. Menţinem încă embargoul. Surpriza, trebuie să fie.

Câteva cuvinte, de-ale mele:

– N-am mai fost la aşa ceva, dar am văzut lumina! Nu mai scap nici o ocazie, dintre cele realizabile.

– Patrula, prima, de Lancere, cu un om lipsa, m-a băgat în pământ. Când s-a ridicat… am înţeles semnificaţia şi.., şi bărbaţii, dar de preferat când nu-i vede nimeni.

– Pfuaaa, ce dezamăgire evoluţia F-4U-ului!!

– Normal că n-aş fi scăpat ocazia să subliniez: frumoase foc domnişoarele de lângă Puma!

– Probabil că cel mai entuziast participant de la sol a fost militarul de la S-60 cu care am conversat, pe care îl simţeam corp comun cu tunul lui!

– Ştiţi că eu m-aş fi vrut tanchist…

– VecheGardă, salutări prietenulu tău, al cărui (cu o piramidă de scuze) nume l-am uitat la ora asta. Fantastice trăirile lui şi dureroasă întrebarea adresată lui Răzvan Bujor:

„Răzvane, când vedem o formaţie de ‘optzeci-uri pe cer?”

Mai dureros chiar, a fost gestul de răspuns al domnului Răzvan Bujor. Nu sunt bani pentru aşa ceva!

Nu ştiu cum a fost pe la alte evenimente de gen. La mine, repet, a fost primul. Dar, m-aş fi întins acolo jos, pe iarbă, şi aş fi rămas la infinit.

Apropos, uitasem de Iacări… Ne deplasasem, je, George GMT, Raptorul şi Victor, să-l cunoaştem pe VecheGardă – ruşine nouă, nu l-am pozat; nici măcar pe micuţa sa prinţesă – şi, cum ne ştiţi, o dădeam cu glume (deasupra, evolua rusoaica acrobată!) – frate, ce bine se mişcă Şarapova/Kurnikova/zi Raptore, că tu vroiai să te însori cu ea/etc.

Şi-au apărut…

Mă credeţi? Mut! Jeart! Lat! Praf! Gură căscată! Gesticulări! Onomatopee! Degete întinse către cer… degete întinse aproape sub cer, pe unde se dădeau Iacării!

Vreau şi eu să fiu pilot! Iacăr!

„La o apăsare de buton, motorul porneşte să toarcă guraliv după ce tuşeşte de câteva ori, ca pentru a-şi drege glasul. Roteşte hotărât elicea tripală cu pas variabil, încordându-şi pistoanele pentru a genera mişcarea de rotaţie ce mă va ridica de la sol în uruit de vânător de submarine. Aşa îmi place să-mi compar avionul meu, IAK-52 TW, asemuindu-l cu un vânător în picaj bătrân, de dinainte de era motoarelor cu reacţie, când aviaţia de vânătoare însemna mână, motor, ochi, tun şi baftă chioară.”

..

„Ne aliniem pe pista enormă, pe care aterizează şi decolează avioane de pasageri în mod uzual, simţindu-ne frustrant de mici, mult prea mici pentru a umple o pistă atât de mare. Dar ştim că repede ne vom lua revanşa, acolo sus, în aer, unde vom arăta de ce suntem în stare şi de ce ne numimIACĂRII ACROBAŢI”.”

Articolul întreg, aici. „Să fii Iacăr”, semnat Dan Ştefănescu.

Anunțuri