Ziceam în episodul de început că…

În cel mai bun caz, s-ar fi accelerat producţia de IAR-80. Cu planurile trimise din ’39 înspre viitor, poate că 80-ul ar fi fost un pic modificat. Cu siguranţă ar fi avut modificări minore de ergonomie şi protecţie pentru pilot, aparatură de bord mai performantă, blindaj, rezervoare mai bine protejate şi o instalaţie de stins incendiile. Poate că ar fi avut mitraliere mai uşoare dar rapide, de 7,62. Poate s-ar fi găsit soluţia să nu se mai folosească pe IAR-81 furca pentru lansarea bombei de sub fuselaj, precum şi un sistem de ochire bun pentru două bombe de 50 Kg. de sub aripi şi o întărire a aripii pentru rezervoare suplimentare de câte 100 Kg. Poate şi o cupolă care să nu se mai blocheze…

Poate mai contribuiţi şi voi cu idei, la modificarea posibilă în ’88 pentru IAR-80. Motor mai bun n-ar fi avut de unde.”

Şi am zis să facem un mini episod. Un fel de enciclopedie pentru cea fi putut să fie îmbunătăţit.

Clar, cel mai important proiect era IAR-80. Şi adaug aici ce mi-a scăpat data trecută: probabil că sub aripile lui IAR-80 s-ar fi montat pod-uri cu 4×57 mm PRND. Apoi?

Multe n-ar fi fost de „tunat” pe atunci. Tanchetele R-1 şi tancurile R-2 şi Renault 35 nu ar fi putut fi îmbunătăţite în mod radical. Poate să fi primit aparatură de ochire, vedere pe timp de noapte şi căte o DSHk deasupra, aşa, de antiaeriană şi sprijin. Şi mai ce? Instalaţii de lansare a grenadelor fumigene şi antiinfanterie? Ar merge…

Marina? Probabil dotarea navelor cu mitraliere grele şi tunuri antiaeriene disponibile în ’88, tunuri de 130 mm navale şi AA pe nava bază Constanţa, puitorul Amiral Murgescu şi distrugătoare. Poate tunuri de 100 mm din cele AA pe cele patru canoniere. Şi, desigur, dotarea cu mine marine moderne. Poate nişte RBU? Producea România ’88 instalaţii RBU? N-ar fi stricat în ’39-40…

Deci? Ce influenţă ar fi avut intervenţia din ’88 asupra tehnicii existente în România anilor ’39-’40?