III.

OK, ca sa rămânem consecvenţi… schimbăm stilul.🙂

Să recapitulăm: avem una situaţie maronie, care culmea-i roz.

Adică,Tătuca, la un exces de ceva transparent, ori pe dimineaţă-prânz, cu mahmureala-n frunte, a zis să le-o coacă turcilor, aşa, să vază şi ei cum e.

Mai departe, Ismet Inonu aproape s-a dat cu Axa, dându-i ambasadorului german la Ankara o telegramă pentru Hitler. Un fel de scrisoare de intenţie…

Ce-a mai făcut Inonu?

A apelat la românaşi, că tot exista tradiţionala prietenie şi la Bucureşti culmea… ghiaurii chiar pregăteau mazilirea lu’ regele Carol 2 şi instalarea pe capra birjei a unei mîini de bărbat, strong şi capabil.

Ghinionul l-a pleznit pe Inonu precum un deranj la maţe. Brusc şi surprinzător.

Deşi se aştepta ca ruşii să se concentreze pe graniţă, să-i facă pe plac nebunului cu „n” mare, n-a ieşit aşa. Bolşevicii au atacat aiurea, cu ce aveau pe la forntieră. Deh, când te numeşti Stalin poţi să hotărăşti orice idioţenie…

Iar la final de episod doi, decolaseră nişte berze. O sorcovă de tipuri de avioane, că aşa era dotarea noastră pe atunci.

Ce ar mai putea să se întâmple?

Păi, în episodul ăsta se trezeşte Tătuca din beţie şi începe să-i biciuie pe generali cu secera udă peste buci funduri. Evident, după primele serii de execuţii, parcă e mai altfel. Nici mahmureala nu mai e ca la început, aşa că se cere Pobeda! Parcă aşa se spunela Victory, nu?

Bun. Înspre Caucazia încep să se rostogolească întăriri, cam ca în Winter War: mulţi, da proşti. Noroc că-i vară, că iar îngheţau majoritatea fără să tragă vreun glonţ, pe acolo prin munţii ăia care-s între unii şi alţii.

Între timp, din România încep să se scurgă şi alţi „voluntari”, nu numai cei de la aviaţie. Corpul Voluntarilor Români este structura pe care începe să se clădeasă o divizie mixtă, cam atipică, formată dintr-o brigadă cu voluntari legionari, sub comanda ofiţerilor români „voluntari”, şi compoziţia sută-la-sută militară, care cuprinde: două regimente de infanterie, trei regimente de artilerie, un regiment de care de luptă, un regiment de cavalerie moto şi două batalioane de vânători de munte. Totul, întărit cu multe guri de foc medii şi grele.

Cafteala se va da domol, la foc mic şi în condiţii grele. Prost conduşi, aglomeraţi ca în Winter War cu mijloace grele, sovieticii nu se descurcă cum ar vrea Tătuca. Great Purje însă, i-a lăsat făr meseriaşi.

Finalul vine cu un armistiţiu în care Turcia cedează fâşia aia de zece kilometri…

De ce? Pentru că, între timp, prin intermediul negocierilor cu Axa… s-a aflat că Italia va invada Grecia.

Până acum, a fost simpatică treaba: turcii, dar şi ghiaurii, s-au ales cu experienţa şi au cam intrat în gaşca Axei.

Ar fi interesantă puţină interactivitate. Cam cum ar fi decurs Summer War, aşa, întins de la începutul lui Iulie 1940 până pe la finalul lunii Octombrie a aceluiaşi an? Ce impact ar fi avut asupra pregătirii armatelor turcă şi română? Am fi dat bine în ochii lui Hitler şi a lui Mussolini? Ne-am fi ales cu câteva bombonici, acolo…? Niscai tehnologie şi maşini unelte, poate nişte licenţe?

Eh?

Dar istoria cum ar fi fost? Ia să vedeeeem. Ce urmează? Păi, cade Grecia, nu? Dar nu clasic, cum a fost cu italienii…