II.

 

2 Iulie 1940 – Ankara

 

Mili Şef Ismet Inonu se retrage în biroul său de lucru, departe de miniştrii şi generalii care de ieri, de când s-a decretat mobilizarea generală şi starea de război, nu contenesc să-l asalteze cu opinii pro sau contra opunerii cedării de teritoriu în favoarea Uniunii Sovietice.

Misiunea urgentă a omului său de încredere a fost îndeplinită. Bucureştiul a răspuns afirmativ propunerii sale şi i s-a comunicat că românii aveau în plan abdicarea forţată a regelui lor. Acum, faptele se vor precipita. Generalul Antonescu si şeful Serviciului Special de Informaţii vor declanşa diseară lovitura de stat. Mai mult, Antonescu a promis că România va fi pentru Turcia ceea ce a reprezentat Suedia pentru Finlanda: vor furniza tehnică de luptă, armament şi muniţii, plus un corp de voluntari români selectaţi dintre militarii care şi-ar fi dorit ca România să reziste prin luptă ultimatumului în urma căruia au cedat Basarabia.

Până când Stalin îşi va permite să atace, va mai trece timp. Bolşevicii nu sunt concentraţi la frontiera cu Turcia. În trei săptămâni va fi gata mobilizarea rezerviştilor turci, unităţile şi marile unităţi vor fi desfăşurate…

 

3 Iulie 1940 – Bucureşti

 

Generalul de divizie Ion Antonescu înregistrează o placă cu discursul prin care anunţă că Regele Carol al II-lea a abdicat. Este întrerupt pentru a i se comunica o ştire: Uniunea Sovietică a atacat Turcia!

Generalul îşi modifică discursul şi imediat după ce anunţă că a preluat funcţia de conducător al statului, continuă cu o cuvântare legată de atacul bolşevic asupra Turciei, iar la final face un apel pentru constituirea unui corp expediţionar din voluntari români care să se lupte în ajutorul turcilor, promiţând reprimirea în armată a militarilor care vor demisiona pentru a participa la acest război.

După amiaza, Ion Antonescu emite un decret prin care România va închiria Turciei echipament, tehnică de luptă şi muniţii, pe perioada conflictului cu Rusia.

Seara, generalul primeşte în audienţă o delegaţie a mişcării legionare: aceştia doresc constituirea unei brigăzi din voluntari legionari, care să fie echipată de statul român pentru lupta în Turcia, contra bolşevicilor.

Proaspătul conducător al statului decide ca de a doua zi să demareze procedura de constituire a unităţilor de voluntari.

 

– Ankara

 

Ismet Inonu nu mai înţelege nimic. Bolşevicii au atacat pe frontieră şi n-au făcut-o milităreşte, planificat, ca la război.

Rapoartele pe care le primeşte Mili Şef sunt încurajatoare: unităţile de munte au stopat pe sovietici în zonele în care s-a luat contact cu inamicul. În aer, avioanele PZL şi Hurricane au doborât câteva bombardiere cu stea roşie, trimise fără escortă pentru a bombarda calea ferată la Erzurum.

What if, Summer War – Prime repere în timp

4 Iulie 1940

Este obţinut acordul Bulgariei pentru survol şi tranzit. La câteva ore, din România decolează Grupurile 1 Vânătoare (PZL-11F), 4 Vânătoare (PZL-11B), 5 Vânătoare (He-112B), 7 Vânătoare (Hurricane, Me-109E), 1 Bombardament (Savoia SM-79B), 2 Bombadament (Potez 633B2), 4 Bombardament (PZL-37 Los), 5 Bombardament (He-111H3) şi Escadrilele 1,2,3,4 Recunoaştere Îndepărtată (Blenheim), ale căror avioane au pictate însemne ale aviaţiei Turciei.