What if, Summer War – Intro

 

1 Iulie 1940 – Ankara

Mili Şef Ismet Inonu priveşte cu mânie hârtiile de pe birou. În dreptul mâinii stângi, mototolită şi aruncată pe jos de câteva ori, stă cuminte telegrama adusă dimineaţă de către  ambasadorul Uniunii Sovietice. Sub pumnul drept aşteaptă o a doua telegramă. Dincolo de birou, pe un fotoliu, aşteaptă tăcut Franz Von Papen. Este la curent cu situaţia.

Greu moment.

Inonu oftează şi, ridicându-se de pe fotoliu apucă telegrama din dreapta şi i-o oferă ambasadorului Germaniei:

– Herr Papen, vă rog să-i transmiteţi fuhrerului decizia noastră, în folosul ţării şi al viitorului poporului turc.

Simple, vorbele au ieşit greu. Franz Von Papen înţelege, acceptând telegrama, că în aceste momente Inonu simte cum îşi vinde sufletul către diavol. Către unul din diavolii acestor vremuri. Ştie de mult că Ismet Inonu încercase să includă Turcia într-o alianţă anglo-franco-turco-sovietică pentru a stopa expansiunea Germaniei conduse de către Adolf Hitler.

Nici Von Papen nu este de acord cu Hitler, dar înainte de toate el este ambasadorul Germaniei. Scurtează momentul jenant, întrebând scurt:

– Urgent?

– Evet, răspunde pierdut Inonu, corectându-se apoi: Da!

După ce îl conduce pe Von Papen până în anticamera, Inonu revine la birou şi nervos, mototoleşte o dată în plus telegrama de la Stalin şi o aruncă în harta desfăşurată pe unul din pereţi, nimerind aproape de Moscova. Moscova, Kremlin, Stalin care prin ultimatumul din telegramă, cere Turciei să cedeze o fâşie de zece kilometri din teritoriu, pe toată graniţa cu Uniunea Sovietică. „Finlanda, Ţările Baltice, România, Turcia…” numără Inonu în gând şi brusc se opreşte, rostind:

– România!

În Septembrie 1939, a comunicat Bucureştiului, pe când nemţii invadau Polonia, că Turcia aşteaptă o mişcare din partea României, pentru ca ambele ţări să se implice în război de partea polonezilor. Acum, România a trecut deja prin experienţa unui ultimatum din partea lui Stalin şi a pierdut teritoriu. Pe regele lor… regele lor… se fac presiuni pentru a mai ceda şi alte teritorii, către Bulgaria şi Ungaria.

„Ar ajuta oare? Dar cine să decidă? Regele lor în nici un caz…”

Pentru a doua oară în câteva ore, Ismet Inonu ia o decizie majoră: după ce Hitler îi va citi telegrama, dacă şi românii vor proceda la fel, România şi Turcia se pot salva. Oare?

 – Va urma –

(fiţi pe fază, am dat drumul robinetului: peste puţin timp, episoade noi)😉