[…]Obişnuiam să-l adulmec, prelung, încercând cu ochii închişi să-i aflu miresmele, să i le identific şi să mi le fixez în minte, pentru că vântul de aerodrom duce şi aduce cu el mireasma zborului, acel mai-mult-decât-parfum ce înfioară cunoscătorii, pe cei ce trăiesc în mijlocul lui, dar şi pe acei ce l-au gustat cândva, odată, atunci când fiinţa lor a vibrat pentru prima oară la acel tablou senzorial ce s-a impregnat în ei profund, complet, fără întoarcere… El îi dă aerodromului militar mirosul lui specific, adunând şi combinând ca un chimist iscusit miresme de petrol ars în inimi de motoare turboreactoare, de cauciuc de pneuri polizate la aterizări şi uzate de motokilometri, de dale de beton şi smoală încălzite de soare, de viaţă mecanică şi organică amalgamată într-un tot coerent şi unitar, de forfota unei zile de zbor în care se construiesc cu efort, migală şi precizie punţi către cerul de deasupra. […]

Continuarea, in Gandul saptamanii (I), la camaradul nostru, Poetu’, cu un click aici.