Filmul Resboinic



Una din imaginile din colecţia de promovare a filmului Stop-Loss

De vreo câteva luni bune n-am mai văzut un film bun. Astăzi, cu noaptea-n cap, m-am apcat de scormonit şi chiar am găsit unul mulţumitor. Deci, Stop-Loss…

Unul dintre personajele principale, avea tatuajul ăsta. Fix aşa cum îl vedeţi.

Întins două ore fără aproape o treime, filmul Stop-Loss s-a bucurat de apriecieri oficiale până la nivelul a două premii şi trei nominalizări. De câştigat, a învins în 2008 şi 2009, cucerind în primul an un premiu Prism, iar în al doilea unul Teen Choice Award. To în acei ani, a fost nominalizat. O dată, în 2008, la un alt Prism, iar în 2009 la două Teen Choice Award.

Actorii nu-s mari vedete, dar pe câţiva dintre ei i-am recunoscut de prin alte filme, majoritatea cu buget nu prea grozav, atât din cele văzute (The Lincoln Lawyer, Cruel Intentions şi Flags of Our Fathers, Chicago Hope, The Way of the Gun) cât şi din cele la care nu am să mă uit vreodată (de exemplu, Sucker Punch, film în care doritorii de a o revedea pe Abbie Cornish, după ce au urmărit Stop-Loss, ori serialul 3rd Rock from the Sun, în care a jucat Joseph Gordon în tinereaţă).

Stop-cadru din acţiunea de luptă desfăşurată în Irak

Cu ce este filmul? Păi, cu oameni normali, nu cu eroi turnaţi din oţelul propagandei. Nici unul nu are puteri supranaturale, scut, kriptonită, pânze de păianjen. Cei din Stop-Loss au sânge, carne şfâşiată, oase rupte şi piele arsă. Army, nu Marines. Naivi, treziţi în iad. Pe fiecare îl aşteaptă câte cineva acasă, iar unii se întorc. Afectaţi, afectaţi psihic, sătui, invalizi. Nimeni nu mai e la fel după o tură prin Irak.

Atât, să n-o dau în spoilere.

Varianta oficială a ceea ce am spus eu, este asta:

A veteran soldier returns from his completed tour of duty in Iraq, only to find his life turned upside down when he is arbitrarily ordered to return to field duty by the Army.

Scurt, pe scurt, atâta cât să vă facă poftă de film.

Suplimentez cu un filmulete-trailer şi mă opresc, pentru a nu strica plăcerea celor care încă nu l-au văzut. Enjoy!

Şi încă o poză, cu happiness, că n-am avut. Măcar de final:

Acasă, se întorc eroii.

Anunțuri

Unele lucruri nu se uita niciodata

Cine nu-l stie pe Rambo? Rambo, John Rambo. Dupa 4 filme dintre care unul genial, cu un actor pe masura si un personaj de legenda, nenea Rambo a devenit un simbol modern. Povestea lui David Morell din romanul cu acelasi nume s-a plimbat prin America post-Vietnam, cu traumele ei, inapoi in Vietnam, pe urmele prizonierilor americani ramasi acolo, prin Afganistan, ca tot e popular azi, si pe urma prin Myanmar. Din punctul meu de vedere, Rambo si Rocky il ridica pe Stallone deasupra actorilor de actiune ai generatiei sale.

Rambo I: First Blood

Aceasta este partea cea mai reusita pentru ca ii lipsesc exagerarile. Ma rog, intr-o masura mult mai mare decat in celelalte. John Rambo este un soldat american din trupele sepciale, intors acasa si traumatizat de experientele dintr-un razboi pe care americanii nu-l vor uita niciodata. Mesajul politic si social al filmului este pregnant si se potriveste oricarui razboi al umanitatii. Intors acasa, Rambo afla ca pentru a sterge rusinea unui conflict pierdut, americanii de rand sunt in stare sa-i treaca sub tacere pe cei intorsi, si chiar mai mult de-atat.
Confruntarea cu seriful unui oras pierdut de lume, vanatoarea ce a urmat si in timpul caruia Rambo si celebrul lui cutit sunt reactivati, precum si razbunarea supravietuitorului care nu se poate adapta unei societati civile, pe timp de pace. Acesta este in mare subiectul din First Blood.

Rambo: First Blood, Anabasis Investments N.V. 1982, Regizor: Ted Kotcheff, Distributie: Sylvester Stallone, Richard Crenna, Brian Dennehy

Rambo II

Stallone se intoarce la stilul filmelor de comanda, cu Vietnamul pe post de teren de joaca. Si face ce stie el sa faca mai bine, omoara tot ce misca, ba cu cutitul, ba cu arcul, ba cu elicopterul.
Trimis in Vietnam de CIA sa obtina dovezi privind prezenta POW americani in lagarele vietnameze, Rambo face ceva mai mult de-atat si este din nou tradat. Capturat de vietnamezii cei aliati cu sovietici (mesaj politic evident), scapa, salveaza ziua, se intoarce acasa si da de pamant cu CIA-ul.
A se retine prezenta Kalasnikovul ca arma-emblema a celor rai, precum si sperietoarea Mi-24 Hind, de fapt un Puma tunat.
Rambo II este un film pur de actiune croit in jurul unui personal al carui statut de legenda creste.

Rambo II, Anabasis Investments 1985, Regizor: George P. Cosmatos, Distributie: Sylvester Stallone, Richard Crenna, Charles Napier, Steven Berkoff, Julia Nickson, Julian Turner

Rambo III

Se schimba teatrul de razboi si, privit de-acum, povestea este una deloc amuzanta pentru americanii si romanii care lupta in Afganistan contra talibanilor pregatiti de americani pentru a lupta contra dusmanilor de-atunci, sovieticii.
URSS-ul, prezent si in partea II-a, sunt dusmanii iar Rambo pleaca sa-si salveze fostul comandant inchis intr-un lagar rusesc. Se imprieteneste cu mujahedinii, le prezinta pe marele ecran american povestea emotionanta a luptei lor pentru libertate in fata invadatorilor comunisti. Ok, mesajul politic este acelasi, Rambo are cutit, arc, sageti explozive, se lupta cu un batalion intreg de rusi, Spetnaz, tancuri, elicoptere iar rusii, atunci cand nu masacreaza civili nevinovati cu gaze si Hind-uri, cad ca mustele din toate pozitiile.

Asa ca Rambo III, din pacate, nu e decat o ciorba reincalzita cu alte ingrediente.

Rambo III, Carolco Pictures 1998, Regizor: Peter MacDonald , Distributie: Sylvester Stallone, Richard Crenna, Marc de Jonge, Kurtwood Smith, Sasson Gabai, Spiros Focas

John Rambo

La 10 ani distanta de la ultimul Rambo, cam prin zilele noastre ca plasament, John Rambo isi face veacul prin Tailanda, vanand serpi veninosi. Stallone al nostru are 63 de ani si asta se cam vede in film, chiar daca omul nostru e umflat de steroizi ca serpii pe care-i prinde.
Ideea e cam asa: s-a dus Vietnamul, comunistii sovietici s-au carat si ei, Afganistanul e cam plin de americani, ce a mai ramas? Pai Myanmarul. Zona are un parfum aparte cand vine vorba de lideri tribali tembeli si cultivatori de mac. Iar povestea noastra e un versus: membrii unui ONG sau grup religios, ce-o fi fost ala, decis sa ajute bastinosii contra unui mic tiran cu ochelari de soare Rayban si apucaturi maniacale, plus o armata de batausi care sa-l sustina.
Filmul este slab. Foarte slab. Frapeaza prin cantitatea de violenta ce depaseste cam toate celelalte 3 Rambouri la un loc, mare parte dintre scene fiind mai mult decat explicite. Apoi, violenta asta uneori gratuita, nu este provocata de un Stallone care, cu tot cu cutit, unul nou, isi face treaba finala cu o mitraliera de mare calibru. Pe scurt povestea il trimite in Myanmar sa scoata pe amaratii aia din ONG din clontii porcilor spre care erau oferiti pe post de hrana. Mda, Stallone si un grup de mercenari anosti.

Rambo, Millennium Films/Nu Image Films 2008, Regizor: Sylvester Stallone, Distributie: Sylvester Stallone, Julie Benz, Matthew Marsden, Graham McTavish, Reynaldo Gallegos

PS: In final, Rambo se intoarce acasa. Deci gata cu Rambo?

Rambo V

Dupa Expendables in care aproape ca si-a rupt gatul, Stallone, la 65 de ani, si-a luat avant. Ne paste un Expendables II cu Bruce Willis ceva mai activ (poate si guvernatorul Schwartzeneger) dar si un Rambo V. De fapt, daca e sa dam crezare zvonurilor, o sa fie un Rambo vs Alien aka Mutant aka Monster. Mda, saracul John Rambo, in acest film care ar trebui sa se cheme Rambo: Hunter, ar urma sa vaneze prin Alaska rezultatul unui experiment genetic cum altfel decat esuat. Gelos pe Arnie si Predatorul lui?


Asta este un film despre fata adevarata a rasboiului, nu o productie Hollywood-iana romantizata pentru a fii suficient de comerciala. Acest film trebuie vazut, nu poate fi povestit. Dintre toate ecranizarile moderne, mi se pare cea mai demna de titlul de must see.

Thin Red Line reda campania americana din Insulele Solomon, mai precis debarcarea si consolidarea Guadalcanalului din 1942. Impresionant ca redare vizuala, cu o coloana sonora absolut superba si foarte reusit aplicata, filmul este o poveste despre soldatul cu fata umana, nu un stereotip gen Rambo 2, 3 sau 4. Nu exista actiuni Die Hard, nu exista exagerari si nici artificii comerciale. Pur si simplu, aceasta este povestea soldatului din WW2, fie el american, japonez, englez, neamt, rus sau romana. Armata este si ea prezentata foarte realist si, chiar daca soldatul japonez nu este focalizat, imaginea sa imbina atat mitul Banzai cat si impactul psihologic al razboiului.

In concluzie, eu ii dau nu mai putin de 10, adica maxim.

The Thin Red Line 1998, Regia: Terrence Malick, Producator: Robert Michael Geisler/John Roberdeau/Grant Hill, Coloana sonora: Hans Zimmer, Distributie: Ben Chaplin, Sean Penn, Thomas Jane, Woody Harrelson, James Caviezel, Adrien Brody, George Clooney, John Cusack,Elias Koteas, Jared Leto, Nick Nolte, John C. Reilly, John Travolta, John Savage, Ken Mitsuishi, Randall Duk Kim.


Black Hawk Down este unul dintre filmele mele de razboi preferate. L-am vazut si revazut si inca ma mai uit la el de cate ori il prind pe la TV. Ridley Scott mi-a intrat la inima cu Gladiatorul (care va reveni intr-una dintre zilele de joi la Resboiu) si nu mi-a mai iesit.

Filmul se bazeaza pe cartea cu acelasi nume scrisa avand ca subiect razboiul civil din Somalia si mai precis batalia pentru Mogadishu. Nu o sa intru foarte mult in detaliile istorice pentru ca filmul e subiectul dar, pe scurt, in decembrie 1992, ambitiosul prezident dublu Bush a ordonat US Army sa sa alature eforturilor ONU de a restaura ordinea in Somalia. Operatiunea denumita cu emfaza tipic americana Restore Hope s-a incheiat complet in 1995 cand toti, inclusiv americanii si-au luat talpasita si i-au lasat pe somalezi sa se omoare intre ei dupa bunul plac, ca si pana atunci de fapt. De mentionat faptul ca americanii au trimis in zona crema trupelor speciale: Rangers, SEAL, Delta Force si SOAR, sprijinite doar de echipamente usoare gen HMMWV si de elicoptere tactice M-60 Black Hawk si de atac AH/MH 6 Little Bird.

Filmul face referire la operatiunea Gothic Serpent care a avut ca scop capturarea lui Mohammed Farrah Aidid si descrie, cu destule detalii, cum a decurs aceasta pentru trupele americane implicate, prezentand in actiunea SEAL, Ranger-i si Delta Force. Desi nu pun mana pe respectivul Aidid, Delta Force captureaza in Mogadishu un numar mare de apropiati ai acestuia si incearca sa-i aduca la baza, sub acoperirea Black Hawk-urilor, utuilizand un convoi de camioane escortate de HMMWV-euri. Aici lucrurile o i-au razna pentru ca intreg orasul se trezeste la viata si pleaca cu Kalasnikovul si cu RPG-ul la vanatoare de americani, reusind sa doboare doua Black Hawk, de-aici si titlul filmului. Restul prezinta eforturile americanilor de a recupera echipajele celor doua elicoptere sau macar cadavrele acestora. Celebra este scena pilotului de Black Hawk capturat de somalezi dupa o lupta scurta in care sunt implicati si doi luptatori Delta care s-au oferit voluntari sa protejeze elicopterul pana la venirea ajutoarelor. Nu reusesc, sunt ucisi iar pilotul, capturat si retinut este eliberat 3 saptamana mai tarziu.

Ok….luat de val am cam povestit filmul. Nu asta era ideea.

Black Hawk Down este realist in exprimare. Asta este marele lui atu. Sigur, hollywoodian clar, cu dramatism american pur sange, si totusi, pare un plus fata de alte filme de gen. Coloana sonora este absolut superba, la fel si imaginea iar distributia este si ea una de exceptie (exceleaza in englezi :-)). Scott a incercat sa redea ce s-a intampla acolo fara a supara totusi armata americana, partenera in productie, care a taiat se pare serios pentru a scoate din cadru scene un pic cam incorecte politic (pentru ei). Nici aliatii din ONU nu au fost foarte fericiti, in special pakistanezii care au fost prezentat destul de rau. Somalezii, ce sa mai spunem, sunt cam de decor iar aia cat de cat individualizati, sunt rai. Generalul si cu aghiotantul lor mestecator de guma sunt portretizari tipic americane. Oricum, daca trupele lor speciale chiar sunt precum aia din film, merita tot respectul, si nu avem motive sa credem ca ar fi altfel.

Per total dau filmului un 9.

Black Hawk Down, SUA 2001, durata: 144 minute, regizor Ridley Scott, coloana sonora Hans Zimmer, distributie: Josh Hartnett, Tom Sizemore, Ewan McGregor, Jeremy Piven, Eric Bana, Ewen Bremner, William Fichtner, Tom Hardy, Sam Shepard, Jason Isaacs, Glenn Morshower si Orlando Bloom.


Joia a ramas a filmelor de razboi. Sambata revenim cu productiile sf militare. Pana atunci insa…..

Mai tineti minte cartile lui Sven Hassel? Legiunea blestemaților, Camarazi de front, Batalion de marș, Gestapo, Monte Cassino, Lichidați Parisul, General SS, Imperiul iadului, Moarte și viscol, Drum sîngeros către moarte, Curtea marțială, Inchisoarea OGPU, Comisarul si Blindatele Terorii, de fapt cartea din care s-a inspirat cel mai mult Brigada disciplinara. Mie cartile astrea mi-au mancat tineretea chiar daca acum nu le-as mai citi nici mort. Am incercat si am inceput sa rad, dar nu derizoriu. Omul asta a inspirat o generatie intreaga si dupa el au aparut tot felul de romane de razboi cu acelasi ton.

Sven Hassel mai traieste? Nu am citit pe nicaieri ca ar fi murit, deci, din 1917 incoace baiatul asta a trecut prin ceva. Bine, nu prin toate fronturile unde s-au luptat nemtii, asa cum cam reiese din toate cartile lui, evident exagerate. Probabil singura apropiata de adevar este „Camarazi de front”.

Dar, sa vorbim despre film. Povestea este cea clasica: acelasi regiment 27 disciplinar, Porta, Micutul, Batranul, Legionarul, Sven si inca unii care ba aparea ba dispareau din carti. Filmul a fost filmat in stilul Sergiu Nicolaescu dar cu un buget mult mai mic, adica echipament predominant sovietic plus ceva recuzita nemteasca de muzeu. Locatia: Yugoslavia. Aventurile sunt cele obisnuite: intalnirea dintre Micutul si Legionarul, indisciplina, batai cu rusii, fraternizari cu rusii, pisoiul Stalin, misiuni comando in spatele liniilor, vodka, femei, nazisti convinsi si un final clasic.

Pentru cine nu l-a vazut si a savurat cartile lui nenea Sven, este de vazut. Chiar si ceilalti, care n-au avut treaba cu Hassel pot gasi vizionarea interesanta.

Misfit Brigade-Brigada disciplinara, 1987, regie: Gordon Hessler, distributie: Bruce Davison (Porta), David Patrick Kelly (Legionarul), Jay Sanders (Micutul), Keith Szarabajka (Batranul), Oliver Reed (Generalul) si David Carradine (Col. Von Weisshagen).