Geopolitică



Amiral Kuznetov

Moscova, mai exact Marina Rusa, organizeaza o croaziera cu destinatia finala, insoritul port Tartus, la Mediterana ( taman in Siria ) .
N-au avut nici un pachebot la indemana asa ca au decis sa trimita crucisatorul purtator de avioane Amiral Kuznetov. Gruparea de lupta ( ca pana la urma asta e ) va mai cuprinde si distrugatorul Amiral Chabanenko, fregata Landii ( din clasa Krivak ) si alte doua nave de aprovizionare ( probabil Epron, din Flota Marii Negre si Nikolai Chiker, din Flota de Nord ) .
Evident, deplasarea acestei grupari navale nu are nici in clin nici in maneaca cu criza din Siria, si conform spuselor fostului sef de stat major al Voyenno-Morskoy Flot, amiralul Victor Cravcenco, a fost planificata inca de anul trecut si ar cuprinde ca locatii de vizitat Beirutul, Genova si insula Cipru.
Cravcenco a mai adaugat ca prezenta unei alte flote militare dacat cea a NATO in zona ar putea fi benefica deoarece “it will prevent the outbreak of an armed conflict”.
Ca sa vezi!!! Ce intamplare! 🙂
Tot Cravcenco zice, facand trimitere la Flota a 6-a a US Navy si la USS George H. W. Bush care, de asemenea, isi face veacul prin zona: “Of course, the Russian naval forces in the Mediterranean will be incommensurate with those of the US 6th Fleet, which includes one or two aircraft carriers and several escort ships. But today, no one talks about possible military clashes, since an attack on any Russian ship would be regarded as a declaration of war with all the consequences.”

Decolare Su-33


Voiajul ar urma sa inceapa in decembrie, iar Kuznetov va avea la bord 8 Su-33, 2 Ka-27 si cateva MiG-29K ( din cele destinate Indiei – avioane aflate in teste, inainte de livrare ). Ca armament, Kuznetov e echipat cu 12 rachete antinava Granit, 6 sisteme kinzhal, 8 Kashtan – sisteme AA si doua UDAV-1, sistem antisubmarin.
O dotare mai mult decat rezonabila pentru o croaziera, relaxanta, pe Mediterana…
Sursa FOTO:
Pilot Striji
Sursa:
RT


George Bush. Celălalt...

Via BBC, am aflat că cel mai nou portavion nuclear al amerikanskilor, George Bush, a fost transferat pe tabla de şah a lumii, dinzona Golfului Persic taman în vecinătatea coastei Siriei. Împreună cu un sobor de escortă.

G.B. a fost lansat în anul 2006 şi a fost încorporat în flotă prin toamna anului 2009. Dolofanul este capabil să opereze de la bord 70 aparate de zbor, între care 48 avioane de atac.

Vax. Mai au destule din astea, aproape la fel de şmechere. Buba e… Hmmm, ce va ieşi în Siria? Că sirienii cereau lovituri aeriene  ONU (nah, bine că v-aţi învăţat!), sau o invazie din partea Turciei.

Nu trimitem şi noi un batalion? Un 8xx, că-s pregătiţi băieţii.


China acorda Venezuelei imprumuturi in valoare de sase miliarde de dolari.

Cu asta, ma tem ca am spus totul.

Dar, cum si friptura nu-i friptura fara garnitura… sa o dam mai departe.

Cei sase miliarde de zgomotei vor fi folositi pentru investitii in industria petroliera a Venezuelei.

Cu aceasta ocazie, China a devenit principalul camatar al Venezuelei si cu ceva timp in urma si-au manifestat disponibilitatea pentru a imprumuta Caracasul cu nu mai putin de 32 miliarde!!!

Ministrul venezuelean al energiei, Rafael Ramirez, a declarat ca noile imprumuturi vor mari productia companiilor chineze si venezuelene de la circa 100 000 barilie pe zi, la 330 000.

Banii vor fi impartiti cam asa: patru miliarde pentru cresterea productiei, un miliard si jumatate se vor duce catre proiectele de rafinarii, iar o cinci sute de milioane vor fi repartizati in scopul achizitionarii de utilaje de forat si alte echipamente.

Ca si raspuns la criticile opozitiei fata de aceasta inteleger, presedintele Hugo Chavez a declarat in stilu-i inconfundabil:

„I don’t know how some Venezuelans can criticize this relationship with China,”  „I think what they’re doing is following instructions from the Pentagon and the White House.”

Infuzia de cash din China reprezinta un factor cheie in sprijinul lui Chavez, avand in vedere ca 2012 va fi an electoral.

Dincolo de prezentul imprumut, companii chineze sunt implicate in construirea de cai ferate precum si alte proiecte publice ale Venezuelei.

Pe langa intelegerea cu privire la imprumut, au mai fost semnate si acorduri prin care China va ajuta la construirea de centrale electrice noi si modernizarea celor existente, plus alte imbunatatiri in sistemul energetic al Venezuelei.

Sursa: Yahoo Finance

Daca tragem linie, Venezuela, dar in primul rand presedintele Hugo Chavez… s-au scos.

In plina criza economica, marginalizata Venezuela se alege cu un sprijin enorm din partea Chinei aflata in expansiune pe toate planurile.

Apropos de planuri, americanilor nu le ies…

O intarire economica si sociala a Venezuelei, dublata de siguranta pe care i-o ofera achizitiile de armament din Rusia, inseamna enorm. Viitorul suna bine pentru venezueleni.

Cu trei tari prietene, din BRICS si pozitia de membra a MERCOSUR, sunt sanse mari ca in viitorul apropiat sa vedem o altfel de Venezuela.


  MILANO ȘI TORINO MUNCESC PENTRU CA ROMA SĂ STEA,

NAPOLI SĂ CÂNTE IAR PALERMO SĂ FURE

Asta spune o zicală din peninsulă și într-o mare măsură asta este mentalitatea unei părți importante a locuitorilor din nordul Italiei vis-a-vis de cei din sudul Italiei… Italie care potrivit unui articol din Foreign Policy, se pare că se îndreaptă către sfârșit, atât economic, politic dar mai ales ca stat unitar.

Iată cum se face deschiderea în articolul cu pricina:

Faced with a massive debt crisis and defections from his coalition in Parliament, Prime Minister Silvio Berlusconi – the most dominant political figure in Rome since Benito Mussolini – tendered his resignation last week.

Şi, după ce a dat de sol cu politicul italian, autorul continuă cu italianul de rând:

Yet Italy’s problems go deeper than Berlusconi’s poor political performance and his notorious peccadilloes: Their roots lie in the country’s fragile sense of a national identity in whose founding myths few Italians now believe.

Autorul acestui articol își motivează această concluzie pe slaba conștință națională care caracterizează poporul italian,dacă îi putem spune astfel.
Slaba conștință națională are atât cauze istorice profunde, cum ar fi divizarea lumii italiene medievale compusă din mici state cu interese divergente sau chiar rivale între ele, influențele externe asupra acestei lumi care au fost atât (geo)politice ale marilor puteri din diverse perioade istorice dar și culturale din partea civilizațiilor arabă în sud și să spunem germanică în nord. Toate acestea au avut darul de a crea la nivelul imaginarului colectiv un sentiment de apartenență a italianului mai degrabă la provincia în care locuiește sau din care provine, decât apartenența la Italia sau la a fi italian și pe care procesul de unificare structurat pe interesele Piemontului în secolul XIX nu îl putea anula o dată cu unificarea administrativă.
Şi încă un citat simpatic, din acelaşi articol luat în vizor:
Italy’s hasty and heavy-handed 19th-century unification, followed in the 20th century by fascism and defeat in World War II, left the country bereft of a sense of nationhood. This might not have mattered if the post-fascist state had been more successful, not just as the overseer of the economy but as an entity with which its citizens could identify and rely on. Yet for the last 60 years, the Italian Republic has failed to provide functioning government, tackle corruption, safeguard the environment, or even protect its citizens from the oppression and violence of the Mafia, the Camorra, and the other criminal gangs. Now, despite the country’s intrinsic strengths, the Republic has shown itself incapable of running the economy.
Acestă stare de fapt are și alte cauze nu la fel de adânci, iar aceasta poate fi explicată ca o expresie a debusolării poporului italian care în ultimul secol a avut mari probleme în a-și găsi echilibrul și care s-a refugiat fie în fascismul lui Mussolini, fie în partide comuniste sau demagogice care au condus la o gravă instabilitate politică de lungă durată în Italia post-belică sau, mai nou, în lideri politici de teapa lui Berlusconi.
Dacă regiunea de nord a Italiei face parte din cea mai prosperă zonă economică a Europei la paritate cu Germania, Peninsula Scandinavă, Benelux, Austria, Elveția, Franța sau Marea Britanie, în sud PIB-ul pe cap de locuitor este cu 50% mai mic, cea ce generează o mulțime de probleme în special bugetare în care bogata și prospera Italie din nord trebuie să subvenționeze jumătatea de sud a Italiei prin grevarea de resurse financiare de la prima la a doua.
Lucru care inevitabil duce la frustrări de ambele părți de genul „noi muncim și voi leneviți” sau „voi o duceți bine,noi murim de foame” și, ca într-un cerc vicios, problemele astea ajung să fie speculate politic de diverse personaje sau formațiuni mai mult mai mai puțin responsabile care astfel ajung să câștige foarte ușor puncte în lupta politică.
Ba mai mult toate tensiunile, tendințele centrifuge, mesajele extremiste sunt potențate de criza financiară din zilele nostre și de momentul foarte greu prin care Italia trece în acest moment.
Şi totuşi, se duce Italia pe copcă desfăcându-se în italii mai mici?
Tema scindării Italiei este una veche, şi foate posibil va continua mult timp de acum încolo.
Acum să spunem că are loc secesiunea şi că în loc de o Italie o să avem două…
Nu o sa vină sfârșitul lumii nu o să se crape globul pământesc, o să se agraveze criza financiară care la un moment va trece (poate nu înainte de a mai lăsa niste zeci-sute de milioane de ruinați și o moștenire grea care o să facă și dânsa niște sute de mii – milioane de morți, oric chiar un WW3  dacă avem noroc).
În fine, lucrurile astea s-au tot întâmplat în istorie și or să se tot întâmple.
Lucrul cel mai grav îl reprezintă potențialul imprevizibil și periculos pe care această destrămare îl are, pentru că aici nu este numai situația Italiei, ci a unei mari părți a Europei, în care nu numai Italia este cea aflată în pericol de a se destrăma ci  mai întâlnim și alte țări: Spania acolo unde în Catalunya există un sentiment separatist destul de activ; în Belgia, jumătatea batavă s-ar putea duce către Olanda sau ar căuta independență, iar cea francofonă… idem; Germania are și ea probleme ei, între sudul catolic și mai apropiat de Austria, respectiv centrul-nordul protestant cu unele origini slave; Franța s-ar putea trezi cu o Corsica rebelă; Marea Britanie ar fi poate cea mai norocoasă… ăștia sunt obişnuiți – au pierdut ei un imperiu ce mai contează Țara Galilor- şi ar trece mai uşor peste modificarea hărţii… ; cantoanelor elvețiene le-ar putea veni la rândul lor niște idei; greu încercata ex-Iugoslavie o poate lua de la capăt… Albania la fel, unde albanezii Ghec și cei Tosk ar putea descoperi că nu prea au atâtea în comun, poate chiar România s-ar rupe în trei… Republica Moldova ar fi și ea în pas cu moda, ca și Ukraina acolo unde sunt destui care abia așteaptă un moment ca ăsta, dar nu la fel de mult ca unii și mai puși pe treabă de prin Rusia care se uită cu jind la un viitor unde fiecare să fie președinte al Siberiei, care Calif al Daghestanului, ca să nu mai spunem de ce se poate întâmpla prin America de Nord unde există un Quebec cam francez, o Americă republicană în Texas şi una mai evoluată in New York, alta mai pe aici și pe dincolo iar dacă începem sa ne gândim la ce s-ar ajunge prin Africa, India, China sau Orientul Mijlociu să ne ferească sfântul.
Atenţie la viitoarele hărţi!
– Victor –

Bre domnilor, io sunt un pic contrariat…nu inteleg cum vine o treaba… 😦

F16 Bk25 indonezian

Hai, sa va pun la dispozitie datele problemei:
The Government of Indonesia has requested a sale for the regeneration and upgrade of 24 F-16C/D Block 25 aircraft and 28 F100-PW-200 or F100-PW-220E engines being granted as Excess Defense Articles. The upgrade includes the following major systems and components: LAU-129A/A Launchers, ALR-69 Radar Warning Receivers, ARC-164/186 Radios, Expanded Enhanced Fire Control (EEFC) or Commercial Fire Control, or Modular Mission Computers, ALQ-213 Electronic Warfare Management Systems, ALE-47 Countermeasures Dispenser Systems, Cartridge Actuated Devices/Propellant Actuated Devices (CAD/PAD), Situational Awareness Data Link, Enhance Position Location Reporting Systems (EPLRS), LN-260 (SPS version, non-PPS), and AN/AAQ-33 SNIPER or AN/AAQ-28 LITENING Targeting Systems. Also included are tools, support and test equipment, spare and repair parts, publications and technical documentation, personnel training and training equipment, U.S. Government and contractor engineering, technical and logistics support services, and other related elements of logistical and program support. The estimated cost is $750 million. Extras din Transmittal No. 11-48, notificare a DSCA catre Congresul american, 17 noiembrie 2011
Si acum…
The Government of Romania has requested a possible refurbishment and upgrades of 24 F-16C/D Block 25 aircraft being provided as Excess Defense Articles with the F100-PW-220 Increased Performance Engines (IPE) and APG-68(V)1 radars; 5 F100-PW-220 IPE spare engines; 60 LAU-129/A Launchers; 30 LAU-117 Launchers; 6 Joint Helmet Mounted Cueing Systems; 4 AN/ARC-238 Single Channel Ground and Airborne Radio Systems (SINCGARS) with HAVE QUICK I/II; 24 Conformal Fuel Tanks (pairs); 4 Link-16 Multifunctional Information Distribution System-Low Volume Terminals; 2 Link-16 Ground Stations; 4 Global Positioning Systems (GPS) and Embedded GPS/ Inertial Navigation Systems (INS); 12 AN/AAQ-33 SNIPER or AN/AAQ-28 LITENING Targeting Pods; 4 Tactical Air Reconnaissance Systems or DB-110 Reconnaissance Pods (RECCE); 4 AN/APX-113 Advanced Identification Friend or Foe (AIFF) Systems; 28 AN/ALQ-213 Electronic Warfare Management Systems; 28 AN/ALQ- 211 Advanced Integrated Defensive Electronic Warfare Suite (AIDEWS); or AN/ALQ-187 Advanced Countermeasures Electronic Systems (ACES), or AN/ALQ-178 Self-Protection Electronic Warfare Suites (SPEWS). Also included: support equipment, software development/integration, tanker support, ferry services, CAD/PAD, repair and return, modification kits, spares and repair parts, publications and technical documentation, personnel training and training equipment, U.S. Government and contractor technical, engineering, and logistics support services, and other related elements of logistics support.  Extras din Transmittal No. 08-55, 16 mai 2008.

Asa cum stim deja, Romania ar fi trebuit sa plateasca anul trecut prima transa de 750 milioane de dolari, pentru ca amerlocii sa scoata Bk25-urile din conservare si sa se apuce de modernizat. Prima din cele doua transe egale, transa a carei neplata a adus Fortele Aeriene Romane in situatia in care sunt acum…Ma rog, nu fac politica, nu ma pricep la asa ceva!
Acuma…mintea mea, in sinea ei, isi da seama ca, lista noastra de cumparaturi e mai stufoasa decat a indonezienilor: 6 JHMCS, rezervoare conforme, statii Link16…care ar fi fost, foarte probabil folosite pe Bk52+ pe care ar fi urmat sa le cumparam in transa 2.
Deci Indonezia, aliat de seama al americanilor in zona Pacificului ( evident, Tailanda si Filipine nu exista, nici Australia sau Noua Zeelanda) au o relatie mult mai buna decat noi, membri NATO, furnizor de carne de tun pentru aceeasi americani, pricipal partener si furnizor de securitate in zona de esta a Marii Negre, care le mai tinem si Scutul Antiracheta  ( nu ma leg de Turci, ca ei sunt oricum pe alta felie a Marii Negre, si au o altfel de relatie cu SUA).
Ce-i drept, Indonezia opereaza deja F16 Bk25 ( si F5), asta ar insemna ca ar plati doar modernizarea lor si refacerea/prelungirea resursei.
Dar, SH-urile pentru Romania ar fi fost EDA ( Excess Defense Articles ) , care conform legislatiei in vigoare, se livreaza gratuit. Deci si noi am fi platit doar modenzarea lor si refacerea/prelungirea resursei.
Ajutati-ma deci sa-mi dau seama, de ce pentru acelas numar de aeronave modernizate, Romania ar trebui sa plateasca dublu fata de Indonezia…

Sursa FOTO:
Airforce Technology
Sursa:
DSCA


Stirea e cam asa:
Incepand cu anul viitor, cam 500 de bocanci militari americani vor ajunge in Australia, evident, cu tot cu cei 250 de Marines care sa-i poarte de colo pana colo 😀 . Acest „nucleu” initial ar putea ajunge la o forta de 2500 de oameni in urmatorii ani. Se asteapta ca si prezenta Marinei si a Fortelor Aeriene sa cresca simtitor in zona.

Obama si Julia Gillard


Acordul a fost facut public marti la Canberra, in timpul unei conferinte de presa sustinute de Presedintele Obama si Prim Ministrul Gillard, fiind considerat de multi o incercare de a stavili expansiunea agresiva a Chinei in zona.
Infanteristii marini ar urma sa fie campati in Robertson Barracks, Darwin, numarul de 2500 urmand sa fie atins in aproximativ 6 ani. De asemenea baza aeriana Tindal, de langa Katherine ( la aproximativ 320 km de Darwin ), ar urma sa devina „acasa” pentru o grupare aeriana formata din bombardiere B52, avioane F/A18, precum si o flota de transport ( cu C17 ) si realimentare in aer.
Navele americane vor tranzita baza navala Sterling, la sud de Perth.
Obama si Gillard au declarat ca sporirea prezentei aeriene in zona ar permite Statelor Unite si Australiei sa raspunda mult mai prompt eventualelor dezastre naturale sau crize umanitare din zona Pacificului. ( de unde rezulta ca si B52 poate, fara probleme, sa arunce cu ajutoare in capul necajitilor de tot felul 😀 )
Intrebat daca acordul este o incercare de a limita expansiunea Chinei in zona, Obama a dat-o dupa deget in cel mai elegant mod: „It’s important for them to play by the rules of the road”,”I think the notion that we fear China is mistaken. The notion that we’re looking to exclude China is mistaken,”

Sursa:
Military Times


Iranul, din ce în ce mai simpatic

Iranul ia în serios ameninţările cu atac militar împotriva facilităţilor sale nucleare… Nu-i a bună, dacă şi restul lumii ia în serios faptul că Iranul ia treaba asta în serios, nu?

Unul dintre oficialii iranieni, Mohammad Javal Larijani, consilier al Ayatollahului Ali Khamenei şi şef al consiliului drepturilor omului, a catalogat drept foarte prostească o acţiune de lovire a instalaţiilor nucleare iraniene, insistând în declaraţiile sale şi asupra faptului că ţara sa nu va renunţa niciodată la dreptul de a dezvolta tehnologie nucleară.

Întrebat de către reporteri despre ameninţarea cu lovituri militare asupra facilităţilor nucleare, Larijani a declarat:

„No threat to Iran is taken superficially by the people in charge. We are fully prepared to confront any challenge. And to attack Iran may not be very difficult.”

Declaraţiile oficialului iranian au avut loc în cadrul unei vizite la sediul ONU, ocazie cu care, referitor la asasinarea a doi oameni de ştiinţă iranieni specializaţi pe domeniul cercetării nucleare, de către serviciile secrete americane şi israeliene, a mai spus:

„If you kill two scientists there are hundreds more, if you hit one place then another one will be built,”

„We are very proud that we know this technology and science. We are very proud that we are number one in the region. Nobody can deprive Iran of this capability,”

Acum, stau strâmb şi mă întreb drept: cine hotărăşte ce ţară are dreptul de a deţine arme nucleare? De ce… să zicem Pakistanul, nu este ameninţat cu bătaia?

 

Pagina următoare »