Povestea serii: Hitler ordona invadarea Italiei

Ei? Cine se incumetă la scenarii? Cine are variante de poveste? 🙂

Este doar o tâmpenie ce a trecut pe la mine prin cap, sau un şut lui Mussolini ar fi fost benefic pentru Germania în ww2?

Când ar fi fost momentul potrivit pentru aşa ceva?

Cu ce s-ar fi ales Germania?

L-ar fi urmat italienii pe Hitler?

 

What if: Summer War, Turcia in Axa – Ep. 3

III.

OK, ca sa rămânem consecvenţi… schimbăm stilul. 🙂

Să recapitulăm: avem una situaţie maronie, care culmea-i roz.

Adică,Tătuca, la un exces de ceva transparent, ori pe dimineaţă-prânz, cu mahmureala-n frunte, a zis să le-o coacă turcilor, aşa, să vază şi ei cum e.

Mai departe, Ismet Inonu aproape s-a dat cu Axa, dându-i ambasadorului german la Ankara o telegramă pentru Hitler. Un fel de scrisoare de intenţie…

Ce-a mai făcut Inonu?

A apelat la românaşi, că tot exista tradiţionala prietenie şi la Bucureşti culmea… ghiaurii chiar pregăteau mazilirea lu’ regele Carol 2 şi instalarea pe capra birjei a unei mîini de bărbat, strong şi capabil.

Ghinionul l-a pleznit pe Inonu precum un deranj la maţe. Brusc şi surprinzător.

Deşi se aştepta ca ruşii să se concentreze pe graniţă, să-i facă pe plac nebunului cu „n” mare, n-a ieşit aşa. Bolşevicii au atacat aiurea, cu ce aveau pe la forntieră. Deh, când te numeşti Stalin poţi să hotărăşti orice idioţenie…

Iar la final de episod doi, decolaseră nişte berze. O sorcovă de tipuri de avioane, că aşa era dotarea noastră pe atunci.

Ce ar mai putea să se întâmple?

Păi, în episodul ăsta se trezeşte Tătuca din beţie şi începe să-i biciuie pe generali cu secera udă peste buci funduri. Evident, după primele serii de execuţii, parcă e mai altfel. Nici mahmureala nu mai e ca la început, aşa că se cere Pobeda! Parcă aşa se spunela Victory, nu?

Bun. Înspre Caucazia încep să se rostogolească întăriri, cam ca în Winter War: mulţi, da proşti. Noroc că-i vară, că iar îngheţau majoritatea fără să tragă vreun glonţ, pe acolo prin munţii ăia care-s între unii şi alţii.

Între timp, din România încep să se scurgă şi alţi „voluntari”, nu numai cei de la aviaţie. Corpul Voluntarilor Români este structura pe care începe să se clădeasă o divizie mixtă, cam atipică, formată dintr-o brigadă cu voluntari legionari, sub comanda ofiţerilor români „voluntari”, şi compoziţia sută-la-sută militară, care cuprinde: două regimente de infanterie, trei regimente de artilerie, un regiment de care de luptă, un regiment de cavalerie moto şi două batalioane de vânători de munte. Totul, întărit cu multe guri de foc medii şi grele.

Cafteala se va da domol, la foc mic şi în condiţii grele. Prost conduşi, aglomeraţi ca în Winter War cu mijloace grele, sovieticii nu se descurcă cum ar vrea Tătuca. Great Purje însă, i-a lăsat făr meseriaşi.

Finalul vine cu un armistiţiu în care Turcia cedează fâşia aia de zece kilometri…

De ce? Pentru că, între timp, prin intermediul negocierilor cu Axa… s-a aflat că Italia va invada Grecia.

Până acum, a fost simpatică treaba: turcii, dar şi ghiaurii, s-au ales cu experienţa şi au cam intrat în gaşca Axei.

Ar fi interesantă puţină interactivitate. Cam cum ar fi decurs Summer War, aşa, întins de la începutul lui Iulie 1940 până pe la finalul lunii Octombrie a aceluiaşi an? Ce impact ar fi avut asupra pregătirii armatelor turcă şi română? Am fi dat bine în ochii lui Hitler şi a lui Mussolini? Ne-am fi ales cu câteva bombonici, acolo…? Niscai tehnologie şi maşini unelte, poate nişte licenţe?

Eh?

Dar istoria cum ar fi fost? Ia să vedeeeem. Ce urmează? Păi, cade Grecia, nu? Dar nu clasic, cum a fost cu italienii…

 

What if: Summer War, Turcia in Axa – Ep. 2

II.

 

2 Iulie 1940 – Ankara

 

Mili Şef Ismet Inonu se retrage în biroul său de lucru, departe de miniştrii şi generalii care de ieri, de când s-a decretat mobilizarea generală şi starea de război, nu contenesc să-l asalteze cu opinii pro sau contra opunerii cedării de teritoriu în favoarea Uniunii Sovietice.

Misiunea urgentă a omului său de încredere a fost îndeplinită. Bucureştiul a răspuns afirmativ propunerii sale şi i s-a comunicat că românii aveau în plan abdicarea forţată a regelui lor. Acum, faptele se vor precipita. Generalul Antonescu si şeful Serviciului Special de Informaţii vor declanşa diseară lovitura de stat. Mai mult, Antonescu a promis că România va fi pentru Turcia ceea ce a reprezentat Suedia pentru Finlanda: vor furniza tehnică de luptă, armament şi muniţii, plus un corp de voluntari români selectaţi dintre militarii care şi-ar fi dorit ca România să reziste prin luptă ultimatumului în urma căruia au cedat Basarabia.

Până când Stalin îşi va permite să atace, va mai trece timp. Bolşevicii nu sunt concentraţi la frontiera cu Turcia. În trei săptămâni va fi gata mobilizarea rezerviştilor turci, unităţile şi marile unităţi vor fi desfăşurate…

 

3 Iulie 1940 – Bucureşti

 

Generalul de divizie Ion Antonescu înregistrează o placă cu discursul prin care anunţă că Regele Carol al II-lea a abdicat. Este întrerupt pentru a i se comunica o ştire: Uniunea Sovietică a atacat Turcia!

Generalul îşi modifică discursul şi imediat după ce anunţă că a preluat funcţia de conducător al statului, continuă cu o cuvântare legată de atacul bolşevic asupra Turciei, iar la final face un apel pentru constituirea unui corp expediţionar din voluntari români care să se lupte în ajutorul turcilor, promiţând reprimirea în armată a militarilor care vor demisiona pentru a participa la acest război.

După amiaza, Ion Antonescu emite un decret prin care România va închiria Turciei echipament, tehnică de luptă şi muniţii, pe perioada conflictului cu Rusia.

Seara, generalul primeşte în audienţă o delegaţie a mişcării legionare: aceştia doresc constituirea unei brigăzi din voluntari legionari, care să fie echipată de statul român pentru lupta în Turcia, contra bolşevicilor.

Proaspătul conducător al statului decide ca de a doua zi să demareze procedura de constituire a unităţilor de voluntari.

 

– Ankara

 

Ismet Inonu nu mai înţelege nimic. Bolşevicii au atacat pe frontieră şi n-au făcut-o milităreşte, planificat, ca la război.

Rapoartele pe care le primeşte Mili Şef sunt încurajatoare: unităţile de munte au stopat pe sovietici în zonele în care s-a luat contact cu inamicul. În aer, avioanele PZL şi Hurricane au doborât câteva bombardiere cu stea roşie, trimise fără escortă pentru a bombarda calea ferată la Erzurum.

What if, Summer War – Prime repere în timp

4 Iulie 1940

Este obţinut acordul Bulgariei pentru survol şi tranzit. La câteva ore, din România decolează Grupurile 1 Vânătoare (PZL-11F), 4 Vânătoare (PZL-11B), 5 Vânătoare (He-112B), 7 Vânătoare (Hurricane, Me-109E), 1 Bombardament (Savoia SM-79B), 2 Bombadament (Potez 633B2), 4 Bombardament (PZL-37 Los), 5 Bombardament (He-111H3) şi Escadrilele 1,2,3,4 Recunoaştere Îndepărtată (Blenheim), ale căror avioane au pictate însemne ale aviaţiei Turciei.

 

What if: Summer War, Turcia in Axa

What if, Summer War – Intro

 

1 Iulie 1940 – Ankara

Mili Şef Ismet Inonu priveşte cu mânie hârtiile de pe birou. În dreptul mâinii stângi, mototolită şi aruncată pe jos de câteva ori, stă cuminte telegrama adusă dimineaţă de către  ambasadorul Uniunii Sovietice. Sub pumnul drept aşteaptă o a doua telegramă. Dincolo de birou, pe un fotoliu, aşteaptă tăcut Franz Von Papen. Este la curent cu situaţia.

Greu moment.

Inonu oftează şi, ridicându-se de pe fotoliu apucă telegrama din dreapta şi i-o oferă ambasadorului Germaniei:

– Herr Papen, vă rog să-i transmiteţi fuhrerului decizia noastră, în folosul ţării şi al viitorului poporului turc.

Simple, vorbele au ieşit greu. Franz Von Papen înţelege, acceptând telegrama, că în aceste momente Inonu simte cum îşi vinde sufletul către diavol. Către unul din diavolii acestor vremuri. Ştie de mult că Ismet Inonu încercase să includă Turcia într-o alianţă anglo-franco-turco-sovietică pentru a stopa expansiunea Germaniei conduse de către Adolf Hitler.

Nici Von Papen nu este de acord cu Hitler, dar înainte de toate el este ambasadorul Germaniei. Scurtează momentul jenant, întrebând scurt:

– Urgent?

– Evet, răspunde pierdut Inonu, corectându-se apoi: Da!

După ce îl conduce pe Von Papen până în anticamera, Inonu revine la birou şi nervos, mototoleşte o dată în plus telegrama de la Stalin şi o aruncă în harta desfăşurată pe unul din pereţi, nimerind aproape de Moscova. Moscova, Kremlin, Stalin care prin ultimatumul din telegramă, cere Turciei să cedeze o fâşie de zece kilometri din teritoriu, pe toată graniţa cu Uniunea Sovietică. „Finlanda, Ţările Baltice, România, Turcia…” numără Inonu în gând şi brusc se opreşte, rostind:

– România!

În Septembrie 1939, a comunicat Bucureştiului, pe când nemţii invadau Polonia, că Turcia aşteaptă o mişcare din partea României, pentru ca ambele ţări să se implice în război de partea polonezilor. Acum, România a trecut deja prin experienţa unui ultimatum din partea lui Stalin şi a pierdut teritoriu. Pe regele lor… regele lor… se fac presiuni pentru a mai ceda şi alte teritorii, către Bulgaria şi Ungaria.

„Ar ajuta oare? Dar cine să decidă? Regele lor în nici un caz…”

Pentru a doua oară în câteva ore, Ismet Inonu ia o decizie majoră: după ce Hitler îi va citi telegrama, dacă şi românii vor proceda la fel, România şi Turcia se pot salva. Oare?

 – Va urma –

(fiţi pe fază, am dat drumul robinetului: peste puţin timp, episoade noi) 😉

 

 

What if: O poza, dar ce a provocat asa ceva?

Casa Poporului ia bataie. Lol.

🙂 De câteva zile, mă distrez cu Victor pe mess legat de imaginea asta.

Cum n-am prea avut net, m-a fericit el, găsind-o în câteva locuri, mai mare şi mai frumoasă. Cam asta ar fi versiunea cea mai bună.

Acum… De aproape doi ani v-am obişnuit cu istoria alternativă, sub forma rubricii „Bruzli îl bate pe Vandam?” sau a celei numite simplu „What if”, deseori cu interactivitate.

Azi, facem altfel.

Vreau să îmi spuneţi ce scenariu a dus la ceea ce se întâmplă în imaginea asta.

Spor!

 

What if: Romania nealiniata ep. I

În urma înţelegerii Aliaţilor – prin care urma ca în sfera de influenţă sovietică să existe o ţară neutră, aidoma Elveţiei în sfera de influenţă Americano-Britanică –  România a declanşat la data de 23 August 1944 Insurecţia, de data asta pregătită temeinic.

Armata Roşie n-a pus piciorul peste frontiera din 1940, decât puţin, lăsând România nu numai fără Basarabia, dar şi fără o porţiune din Bucovina.

Cam aşa a debutat noua noastră soartă, cu bunele şi relele incluse.

De data aceasta, Insurecţia a fost planificată şi coordonată de către mareşalul Ion Antonescu a cărui prezenţă, dar mai ales al cărui cuvânt pus gaj – că militarii germani nu vor fi predaţi Armatei Roşii – au dus la predarea unui număr mare de nemţi şi la capturarea unor cantităţi mari de echipament, armament, muniţii şi tehnică de luptă, precum şi la cereri de acordare a cetăţeniei române din partea prizonierilor.

Nu la fel de uşoară a fost continuarea, numită şi Campania de Eliberare a Transilvaniei, unde Armata Română a trebuit să se descurce singură cu ce dispunea, dar şi cu ce capturase. De data aceasta, n-a fost stopată producţia tunului antitanc Reşiţa, iar la IAR Braşov s-a continuat construirea parţială a avioanelor Me-109G care au fost completate cu elemente demontate de pe aparatele vechi şi de captură.

La finalul eliberării teritoriului, Armata Română s-a oprit pe frontiera cu Ungaria şi a fost reorganizată. Demobilizarea s-a făcut lent, urmărindu-se menţinerea în alertă a Marilor Unităţi pe frontiere, care au început un proces lung de fortificare.

Până în 1948 s-a menţinut dotarea existentă şi de captură, când datorită refuzului URSS şi a Aliaţilor de a-i vinde tehnică germană capturată, piese de schimb şi muniţii, România a fost nevoită să contacteze Suedia pentru cooperare atât pe plan militar, cât şi industrial.

 

Bre, o mana de help, please: Romania + Suedia = Love

Sunt răcit şi înghit buline. Urăsc, ambele. Şi ştiţi cum e… parcă nu poţi funcţiona sută la sută. Drept pentru care, vă cer sprijinul pentru un what if:

Dacă România începând cu 23 August 1944 ar fi fost neutră şi s-ar fi bizuit pe amiciţia Suediei, de-a lungul liniei timpului când am fi avut evenimente de conflict cu vecinii?

Deci, am sa să scriu un what if / another time line cu evenimente inspirate din cele pe care le veţi propune.

 

O stire si bonus, un what if: Ne-ar trebui Venezuela! (Interactiv)

Pentru inceput, am sa va rog sa participati alaturi de mine la un exercitiu de imaginatie.

Imaginati-va o harta, una mai ciudata, pe care antitalentul meu la desen de mana ar face-o perfecta pentru acest what-if: pe la noi, pe langa gard, e Venezuela, care se invecineaza ca in desenul imaginar al mainii mele stangi, cumva, cu Bulgaria, Ex-Yugoslavia, Ungaria, Polonia, Ex-Cehoslovacia, Austria si, cu Italia peste balta. Culmea, aceasta Venezuela europeana ar avea iesire atat la Marea Neagra, cat si la Adriatica.

Acum stirea:

Zilele trecute, Brigata 41 Blindata, apartinand Diviziei a 4-a Blindata a Venezuelei, a inceput inlocuirea tehnicii cu material provenit din Rusia.

Astfel, Brigada schimba AMX-30B1, AMX-13M51/C.90, tunurile autopropulsate Mle. F3 155/33 mm, contra T-72B1,  BMP-3M (MLI), BMP-3K (Post de Comanda), Bremen-L Beglianka (Recuperare), 8 mortiere blindate 2S3 Nona-SVK 120 mm, ZSU-23/ZOM-1-4- 23 mm, MLRS-uri 9K51 BMP-21 Grad 40 x 122 mm, tunuri autopropulsate 2S19 Msta-S 152 mm, blindate MT LBU pentru comanda si control a artileriei, plus camioane de 6 tone Ural 4320 6 x6 si de patru tone jumate, Ural 43206 4 x4.

Sursa: Infodefensa.com

Acum, ca si parte interactiva, am sa va rog, prin comment-uri, sa alcatuim un inventar militar al Venezuelei reale. Eu nu am timp, dar astept partea voastra de contributie la aceasta joaca imaginara.

Bun, gata stirea, gata si enuntul partii interactive.

Unde vreau sa ajung? La what if.

Pai, ma gandeam cum v-am si invitat pe la inceput sa ma insotiti imaginar, la scenariul urmator:

Anul 2011. Situatia este cea actuala prin inventarele tarilor cu care se invecineaza Venezuela europeana. Difera harta, Cehoslovacia si Yugoslavia nu s-au dezbinat, iar in afara de Italia si Austria, nimeni nu face parte din vreo alianta.

Cu un Chavez la butoanele Venezuelei imaginare, cam toata lumea ar fi morcovita. Tratatul de la Varsovia s-a dus, Rusia n-are chef sa protejeze fostii vasali, criza economica este o insiruire de forma „vvvvvvvv”, e nasol asa cum e si in realitatea noastra.

Si, e 2011. Chavez sta cu tara lui pe un zacamant enorm de petrol, la care nu au acces decat bolivarienii lui. Mai al dracu’, Chavez taman ce a anuntat ca doreste o intelegere cu Rusia prin care sa se inarmeze la greu, deoarece… in trecut, pana la obtinerea independentei, cam toti vecinii au profitat de naivitatea lor, secole de-a randul.

Nebunul vrea razboi!

P.S. – Vecinii Venezuelei au experienta militara in Irak si Afganistan, sub mandat ONU. Adica, trupele sunt cam asa cum sunt in prezent, cu experienta T.O.

Ce ar urma? Haideti sa stabilim ca Italia si Austria nu se afla in vizorul lui Chavez. Dar restul vecinilor ce-au sa faca? Acolo, cateva Gripen, cateva MiG-uri 21 in baston, niste MiG-29 uzate, niste F-16 poloneze si niste L-159, L-39 si IAR-99, etc., etc., etc., atat pe uscat cat si pe apa, inventarele prezente.

Nu se formeaza alianta, ori aliante. Fiecare vecin e pe cont propriu. Iar din Rusia incepe livrarea de bunataturi noi-noute, cu tehnici, instructori si consilieri, printre care se vor afla si participanti pentru experimentarea noilor tactici si castig de xp. Medota sovietica de implicare neoficiala…

Ce ar urma, si mai ales cum?

Foc!

* Ce am vrut sa spun cu titlul? Pai, ne-ar trebui un vecin asa ca Venezuela, ca sa demaram o dotare zdravana.

 

Mai tare decat Bruzli vs. Vandam: Traian Basescu vs. Rusia

Pe undeva pe sus, am vreo câteva Tab-uri din browser ocupate cu articolele despre Wikileaks & Traian Băsescu, preşedintele care lua în calcul un conflict militar între România şi Rusia.

Parcă, deodată, am aflat că ţara mea era foarte puternică în 2008.

Şi, cum realitatea a fost alta mă întreb ce se urmăreşte de fapt?

Acum, probabil că Traian Băsescu zâmbeşte fericit. Probabil că a jucat teatru cu americanii, a dansat cu expresiile de îngrijorare şi a lansat-o p-asta cu „luarea în calcul a unui conflict militar între România şi Rusia”, sau cum scrie pe acolo. Acum, probabil că Traian Băsescu zâmbeşte fericit. I-a jucat. Ne joacă şi pe noi. Cred că uneori îl luăm prea în serios pe acest Machiavelli de Murfatlar. Acum, probabil că Traian Băsescu zâmbeşte fericit. Echipa sa de experţi în diversiuni a lucrat ca la carte. Acum, probabil că Traian Băsescu zâmbeşte fericit. A mai distras atenţia de la ceva. De la treaba cu regele, nu? Sau, urmează altă ispravă şi vrea să ne ţină ocupaţi, cu privirle îndreptate în direcţia opusă?

Acum, Traian Băsescu zâmbeşte fericit. Românii sunt aşa de uşor de dus de nas…

*

Acum, că Traian Băsescu zâmbeşte fericit, de dragul discuţiei, să ne pierdem câteva minute din timp cu un scenariu.

2008, August  –  Septembrie, pe undeva pe acolo…

Liderul Rusiei, Vladimir Putin, mulţumit de isprava georgiană, îl pune la curent pe preşedintele ales al Rusiei, Dmitri Anatolevici Medvedev cu decizia sa: va pune întinde coarda ceva mai mult cu N.A.T.O., punând presiune pe România, prin intermediul Transnistriei care va juca împotriva Republicii Moldova rolul personajului negativ… de fapt, rolul de personaj negativ în toată povestea.

La momentul în care operaţiunile sunt puse la punct, câţiva transistreni şi militari ruşi sunt executaţi de un grup de militari ai Republicii Moldova, care la rândul lor sunt împuşcaţi mortal. Chestii de graniţă. Se pare că militarii moldoveni băuseră cam mult… dar, în realitate fuseseră răpiţi şi omorâţi, iar în locul acestora jucaseră niscai teatru un număr egal de „speciali” ruşi.

Model Polonia 1939, sau cam pe acolo, nu?

Evident, transnistrenii şi ruşii trec la represalii şi împreună se apucă de vărsat sânge, distrus, incendiat, violat, chestii de război.

Succesiunea evenimentelor este mult prea rapidă şi Republica Moldova nu face faţă. Artileria mobilă a Armatei a 14-a distruge fiecare punct de rezistenţă pe care îl încropesc moldovenii.

Dincoace de Prut, imagini filmate de amatori sunt prezentate pe toate posturile de televiziune, iar fotografii şi stop-cadre ţin prima pagină a ziarelor.

Preşedintele României, Traian Băsescu zâmbeşte. Un conflict militar ar fi taman bun…

„… în primul rând că ar distrage atenţia de la orice…” îşi spune în gând, în timp ce ridică un deget din pumnul mîinii drepte,

„… în al doilea rând, i-aş forţa pe americani să ne înarmeze…”, gândeşte şi imediat ridică încă un deget,

„… şi al naibii să fiu, dacă cu ocazia asta nu se lasă cu încă o Unire…”, îşi zice în sine şi apoi pocneşte brusc din cele două degete:

„şi rămân în istorie pe aceeaşi treaptă cu Mihai Viteazu, Cuzache şi alţi din ăştia, de calibrul meu!”

*

În momentul acesta, preşedintele României, Traian Băsescu, a luat în calcul un conflict militar între România şi Rusia.

Ce urmează?

 

 

Bruzli il bate pe Vandam? Episodul 21: Turcia vs. Israel

Fara nuke. Fara arme „murdare”. Fara aliati. (Maine, daca vreti episod „Bis”, introducem si niscai arabeti si africaneji).

Fara ajutoare de la americani, sub forma de coduri, date tehnice, sateliti, etc. La alegere, puteti considera ca americanii de pe bazele din Turcia au fost carati pana la Mihail Kogalniceanu, sau sunt sub paza pana se termina razbelul.

Israelul este la primire. Nema preemptive strike ovreu.

De scenariu nu avem nevoie, pentru ca-i ala de actualitate. Stim motivele, etc.

Cine o ia pe aratura, se alege cu comentariul sters. Nu e voie cu suparari, cu „bine ca esti tu destept”, „bine ca le stiti voi pe toate”, liste de pe wiki & shit cu avioane/tancuri/pistoale cu apa aflate in rezerva. Nu e voie cu „eu cred”. Etc.

Nu e voie cu coduri.

Nu e voie cu cuirasatul Somaliei.

OOB-ul este cel prezent.

Sunteti liberi sa alegeti orice parte doriti si, de asemenea sa ripostati unuia sau mai multor adversari alesi.

…

Etc.

N-am pistol cu capse, dar in loc de pocnetul care anunta startul, am sa spun ceva in latina:

Alea jacta est!

Electa una via!

Coitus intreruptus eratum est.

(Alegeti, dupa gust) Lol.