Proiecte abandonate



Ca tot e primavara, ne conformam spiritului si vom purcede la renovat chestii. Principalele vizate sunt categoriile de postari unde vor exista cateva noutati, impartite frateste intre mine si Iulica. Am intrat direct in paine, o sa anuntam si categoriile respective undeva prin week-end dar pana una alta, mie imi revine placerea de a va atrage atentia ca una dintre noile categorii va avea a 3-a editie astazi.
Proiectele abandonate….sunt multe, variate, si astazi vom parcurge, undeva mai dupa-masa, un nou esec romanesc. De ce esec? Pentru ca desi ingeniozitatea romaneasca are un nou exemplu, concretizarea e nula din varii motive. Asadar, cum zice Iulica, ramaneti pe receptie.


A fost odata ca niciodata o Romanie comunista membra a Pactului de la Varsovia. Ca orice stat comunist anti-imperialist, Romania se hranea cu chiaburi si importa arme sovietice pentru apararea socialismului local si mondial. Desi reticenti, fratii nostri rusi (bine, sovietici), ne trimiteau din cand in cand arme, mai mari dar mai ales mai mici. Printre ele Mig-21-ul cel LanceR-izat si, mai important, Mig-29, ucigasul de avioane. Din pacate, din considerente tehnico-politico-tactice, nu am primit decat 22 de bucati, pe care, dupa terminarea fratiei sovietice, le-am tras pe dreapta prin 2003. Dar, inainte de a muri dezonorat, Mig-29-ul romanesc a avut o tresarire de orgoliu care a purtat numele emfazic de „Sniper” (bre, la nume suntem maestri: Sniper, LanceR, Bizon).

Ce s-a intamplat? Pai, dupa ce au avut un real succes cu programul LanceR de modernizarea a Mig-ului 21, romanii s-au hotarat sa incerce si cu 29 aceeasi smecherie. Proiectul avea sa se desfasoare la Bacau, in uzina Aerostar, cu sprijin hotarat din partea Daimler Chrysler AG (DASA) din Germania si a Elbit Systems din Israel.

Practic, vroiai sa aduca un model care-si dovedise calitatile la un standard mai ridicat, inarmandu-l cu tot ce le pica in maini, fie el ex-sovietic sau vestic. Programul, ambitios si laudabil, ar fi avut o avionica la nivelul LanceR, beneficiind totodata de superioritatea de varsta a Mig-29-ului.

Ce a iesit? Un prototip care a zburat in premiera pe 5 mai 2000. In acelasi an a fost prezentat in cadrul a doua evenimente: Berlin ICL 2000 si Mitingul de la Timisoara. Toata fericirea a durat exact 3 ani. In 2003, primul proiect de anvergura privat romanesc, desigur, militar, s-a dus dracului cand, dupa calcule indelungi si suparari cu rusii, s-a ajuns la concluzia ca Sniper sau nu, Mig-ul 29 romanesc costa prea mult pentru a fi operat. Si asa a apus epoca Sniper-ului.

Astazi, singurul Sniper care a vazut cerul este tras pe dreapta putrezind in muzeul aviatiei, cu tot cu avionica lui LaceR-izata dar fara o demonstratie a armamentului pe care l-ar fi putut cara. Detaliile depre proiect sunt subtirele, nimic oficial din partea Aerostar care l-a sters din cartea de realizari a companiei. Totul este la mila netului si a pasionatilor.

Pacat. Pasionatii spun ca Sniper-ul, desi vechi de 11 ani, ar fi fost comparabile cu SMT-uril de azi.


IAR 95 Spey

Din lipsa de timp si spatiu, ideea unei noi rubrici care sa abordeze proiectele abandonate, romanesti si nu numai, o sa prinda viata de-abia de-acum inainte. Industria de profil nu a dus niciodata lipsa de idei dar, pana la punerea lor in aplicare, s-a vazut ca e o cale lunga.

Si poate ca nimeni nu stie mai bine asta decat I.A.R. 95 Spey, tentativa romaneasca de a produce un supersonic indigen. Situatia curenta a RoAF impinge spre astfel de nostalgii.

Nu a fost un efort haotic. Romania are o industrie aeronautica cu traditie si cu multe aparate proprii dar supersonicul reprezenta un pas inainte.
Proiectul Spey a scos capul în anii ’80 manat pe de-oparte de ambitiile lui Nicolae Ceausesc si pe de alta parte de statutul incomod in care se gasea armata romana, marginalizata de sovietici la capitolul livrari de arme.

Din pacate, lipsa de fonduri si de know how a dus la terminarea Spey-ului fara a se crea macar un prototip. Practic totul a ramas la stadiul de idee si de macheta. Se stia cam ce se dorea, adica o aripa conventionala revolutionara pentru acea vreme, dublu delta si se avea in vedere si chiar doua variante, cu unul sau doua motoare.

Solutia aplicata pentru IAR 93 nu a mai mers pentru ca iugoslavii erau prinsi in propriul proiect, si el ratat. Dar de asta s-au prins mai tarziu.

Proiectul IAR 95 a început sub conducerea inginerului Dumitru Badea. Rezultatul vizat era un avion uşor, monoloc, cu un singur motor care ar fi trebuit să fie capabil de o tracţiune de aproximativ 54 de kN (91 de kN cu postcombustie). Aripa ar fi fost montată sus, şi s-au studiat configuraţii cu unul sau două ampenaje verticale. Din pacate, motorul dorit nu a fost niciodata foarte aproape de existenta, picand atat varianta constructiei unui model propriu cat si cea a achizitionari.

Totusi, proiectul a fost reluat, sub conducerea inginerului Constantin Roşca, sub numele de IAR 101, similar ca specificatii primului proiect, dar ceva mai mare, având patru puncte de acroşare sub aripi. Au urmat mai multe variante, cu unul sau două motoare, cu două ampenaje verticale, cu unul sau doi piloţi. Acestea au fost testate în tunelul de vânt, şi numele proiectului era acum IAR-S. Aparatul cu doi piloţi şi un singur motor părea cel mai promiţător; se prefigura ca un avion multi-rol, capabil atât de vânătoare aeriană, cât şi de atac la sol. Din pacate, tot ce a ramas a fost macheta parcata inca in holul INCAS.

Pentru a testa capacitatea de producţie indigenă a unui avion supersonic, s-a decis construirea unui prototip numit IAR-95ME, de către Întreprinderea de Avioane Bucureşti (astăzi Romaero S.A.), şi un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii. Deşi lucrările erau într-un stadiu avansat, s-a renunţat la întregul proiect în 1988, din lipsa fondurilor.

Este FC-1 sau JF-17 reincarnarea lui IAR-95? Intrebam asta acu o saptamana. Probabil ca da. Ar fi fost mai reusit decat un F-16 sh, Block mai vechi? Poate ca nu dar macar ar fi fost indigen. Stiu, suna a nationalism fad dar e nevoie si de nationalism. Oricum, avand in vedere experienta de modernizare a Mig-ului 221 LanceR, probabil ca si Spey-ul ar fi putut fi upgradat succesiv. Mai mult, ar fi constituit baza pentru un eventual nou proiect.

Adevarul este ca totul se invarte in jurul banilor. Atata vreme cat un proiect destul de reusit precum IAR 99 Soim nu este fezabil financiar si nu prezinta interes pentru un export serios (nu o sa mai insist asupra motivelor), este greu de crezut ca Spey-ul ar putea depasi aceasta bariera.

Si asa am ajuns sa discutam de proiecte fanteziste ca IAR 111, pe care ni-l dorim real dar pe care il stim fantasmagoric. Dracului, nici sa aburim nu mai stim.

Caracteristici generale IAR 95 Spey:

* Echipaj: 1 sau 2
* Lungime: 16,0 m ()
* Anvergură: 9,3 m ()
* Înălţime: 5,45 m ()
* Greutate (gol): 7.880 kg ()
* Greutate încărcat: ()
* Greutate maximă la decolare: 15.200 kg ()
* Motor: 1× Tumansky R29-300 , 122kN cu postcombustie ()

Armament:
3.200 kg de muniţie – diverse rachete şi bombe

« Pagina anterioară