Aşa, ca gest mai mult, că de ceva vreme nu am mai avut timp să ne ocupăm serios de Sâmbăta Fantastică. Cel puţin nu atât cât ne-am fi dorit…
Mare anunţ mare:
Concursul anual de proză scurtă Helion invită toţi creatorii talentaţi şi ingenioşi din SF-ul românesc să-şi trimită lucrările la ediţia jubiliară, a 25-a, care îşi va desemna laureaţii la 15 noiembrie 2011.
Lucrările originale, avînd maximum 30000 de semne tipografice, se vor expedia prin poștă sau e-mail pe adresa redacției Helion redactiahelion@gmail.com, pînă la 30 septembrie 2011 (data poștei sau internet). Fiecare lucrare va fi însoțită de un CV al autorului.
Premiile sînt în valoare totală de 1500 lei, după cum urmează:
Bre, dincolo de partea militara – unde am inceput sa stim cam ce ii place fiecaruia – ar fi, cred, interesant de cunoscut si detalii care tin de ziua dedicata fictionalului:
1. Care carte s.f. v-a placut cel mai mult? Cu o scurta descriere, ca poate n-o cunoastem toti – si poate ni se face pofta.
2. Care a fost ultima carte s.f. pe care ati citit-o? Cu o scurta descriere, ca poate n-o cunoastem toti – si poate ni se face pofta.
3. Ce carte de gen ati recomanda unui anumit membru al comunitatii resboinice? Mentionati si id-ul persoanei alese.
Clar, franciza Star Wars va domina in continuare universul SF pentru ca povestea poate fi extinsa in multe directii, absolut convingator si chiar foarte necesar. N-ar fi improbabila nici o a treia trilogie dar pana atunci, LicasArts completeaza piesele lipsa din puzzle.
Jocurile Star Wars sunt multe dar asta este unul dintre alea bune (pentru ca sunt si cateva rele). Force Unleashed II este un 3rd person action care-ti permite sa te joci de-a jediu-ul, foarte convingator si foarte misto ca senzatie. Grafica este superba dar si pretentioasa, cerintele de sistem fiind impresionante.
Povestea este reusita din punctul meu de vedere. Actiunea se petrece cu un an inainte de evenimentele din Episodul IV: O noua speranta si il are ca protagonist principal pe protejatul lui Darth Vader, Starkiller. Practic, e o continuare a Force Unleashed I pe care eu unul nu l-am jucat, dar ca sa nu ne intindem, tradam de Vader, Stasrkiller taie in stanga si in dreapta in cautarea iubitei pierdute in primul joc, Juno Eclipse. Suna familiar? Starkiller se va intalni cu Yoda pe planeta Dagobah (acolo unde il gaseste si Luke Skywalker), salveaza un maestru Jedi pe nume Rahm Kota si are ceva treaba cu vanatorul de recompense Boba Fett.
Aici, intervine din punctul meu de vedere controversa. Expansiunea unei francize prezinta pericole inerente iar aici, situatia asta se manifesta in cazul lui Vader care este redus de la statutul de simbol la un simplu fraier, nu chiar asa de smecher, pentru ca Starkiller, un personaj surogat, reuseste sa-l invinga iar rebeliunea condusa de Rahm Kota aproape ca reuseste. Mai mult de-atat, Starkiller ii taie lui Vader o mana (bai frate, cate maini ii tot cresc lu’ asta?). Din fericire, povestea e salvata de la derizoriu de faptul ca jucatorul poate alege intre good and dark side of the force. Daca alegi partea intunecata, nu sfarsesti prea grozav. Aia buna compenseaza, dar nu o sa zic cum pentru ca merita jucat ca sa afli.
Punctele forte ale jocului: ai la dispozitie toate puterile unui sith, ceea ce e grozav, imaginea este superba, la fel si actiunea desi pe alocuri plictisitoare. Nimic de reprosat tehnic, glich-urile sunt inexistente pe Xbox si minore pe PC.
Puncte slabe: cerinte mari de sistem, intrarea pe alocuri in derizoriu, imagine neconvingatoare pentru Sith si topaitul permanent al personajelor
Star Wars: Force Unleashed II 2010, LucasArts (Playstation PS3, Xbox 360), Aspyr Media (PC), Red Fly Studio (Nintendo Wii), Cerinte sistem PC: Intel Core 2 Duo 2.4 GHz sau AMD Athlon X2 5200+; 2 GB RAM; card video 256 MB cu suport Shader 3.0; 10GB spatiu pe hard-drive.
Star Wars revine la sambata fantastica cu cea de-a doua trilogie, de fapt un prequel la partea originala. Practic, in 3 episoade, Universul Star Wars prezinta caderea cavalerilo Jedi, distrugerea Republicii, ascensiunea ultimului lord sith, Darth Sidious si ascensiunea si decaderea celui mai promitator jedi, Anakin Skywalker aka Darth Vader.
Stiu, suna a blasfemie pentru fanii francizei, dar mie mi-a placut mult mai mult aceasta serie si nu datorita efectelor speciale augmentate de tehnologia disponibila. Povestea mi se pare mult mai dramatica, mult mai serioasa si mult mai complicata. Trecem de la un regim totalitar doar pentru ca asa vrea muschii lui la o poveste in care actiunile si mai ales dedesubturile acestora sunt explicate. Intram in politica interna a Republicii, sunt prezentate masinariile birocratiei, subtilitatile unui inamic perfid si evolutia naturala a unui climat dominat de forte antagoniste. Peste toate astea, transpira povestea umana a unui erou care devine incetul cu incetul anti-erou, cazand prada fortelor sale interioare.
Lucas combina foarte usor elemente din istorie si foarte placut in acelasi timp. Transpunerea Republicii romane si a aparitiei imperiului in Republica si Imperiul Galactic, combinarea samurailor cu Ordinul Iezuit in ordinul Jedi, pervertirea unui erou, toate astea sunt elemente superbe care fac din aceasta serie o completare mult mai complexa a universului Star Wars.
De la mine, seria asta, mai ales datorita episodului III, primeste 10.
PS: Exista mici dar mari neconcordante cu seria originala. Unele sunt de natura comerciala, cele doua parti fiind separate de niste ani, altele se bazeaza doar pe lipsa de apreciere a detaliului de catre publicul american, mare consumator de astfel de povesti. Chiar si asa, asta e doar o nota de subsol.
Star Wars Episode I: The Phantom Menace 1999, Star Wars Episode II: Attack of the Clones 2002, Star Wars Episode III: Revenge of the Sith 2005,Produs de: Lucasfilm, Regia: George Lucas, Distributie: Liam Neeson (Qui-Gon Jinn), Ewan McGregor (Obi-Wan Kenobi), Natalie Portman (Amidala), Jake Lloyd-Hayden Christensen (Anakin Skywalker- Darth Vader), Ian McDiarmid (Cancelarul Palpatine-Darth Sidious), Samuel L. Jackson (Mace Windu), Christopher Lee (Contele Duku), Frank Oz (Yoda)
Luke, io sunt tactu! Cuvintele care au marcat o generatie, cine nu a auzit de ele? Fratilor, cine nu a vazut macar odata Star Wars, seria aia originala, cu episoadele alea IV: O noua speranta, V: Imperiul Contraataca si VI: Intoarcerea Jedi…….laser frate.
Plotul: intr-o galaxie tare, tare indepartata, un imparat isi face ordine in propriar ograda, odata ce a cucerit o fost de-acum republica. Lord Intunecat altfel, aste ajutat de agariciul sau de serviciu, teribilul Lord Sith Darth Vader si de Steaua Mortii, o chestie rotunda capabila sa buleasca planete intregi. Pe fond, apare tanarul Luke Skywalker, la randul sau agarici de una bucata cavaler Jedi, Obi Wan Kenobi, si….asa porneste aventura. Cale de 3 episoade, Luke Skywalker invata la randul sau sa fie jedi, sa se lupte cu tacsu (Vader) si sa…..Cu totii stim povestea, sa nu cadem in derizoriu.
Ce a avut in plus Star Wars fata de alte povesti ale vremii? Pe langa plotul care trebuie sa recunoaste, este interesant, chiar daca simplist si fantezist, a avut efecte speciale si o magie care a captivat o intreaga generatie care privea cu jind catre stele. Substratul pare absent acum dar trebuie remarcat faptul ca era vorba de-o rebeliune impotriva unui imperiu rau si ca rebelii unora erau eorii altora, fapt foarte actual.
Franciza este una dintre cele mai speculative ale industriei, cu un prequel aparut la multi ani distanta, tot sub forma de trilogie (saptamana viitoare), jocuri video, nuvele, etc, plus un nume legendar: Darth Vader.
Si totusi, eu raman un fan al noi serii, mult mai cu substanta. Nota mea? As pune un 9 pentru placerea cu care o revad de fiecare data. Ciudat, eu nu eram jedi ci d-ala imperial. Evil….
Star Wars-Original Trilogy: IV A New Hope 1977, V The Empire Strikes Back 1980, VI The Return of the Jedi 1983, Produs de LucasFilm, Regizor: George Lucas, Distributie: Mark Hamill (Luke Skywalker), Harrison Ford (Han Solo), Carrie Fisher (Printesa Leia), Alec Guinness (Obni Wan Kenobi).
As fi putut vorbi astazi despre Shogun 2: Total War, un RTS de ultima generatie care ar putea deveni in curand de referinta pentru gen. As fi putut aborda World of Warcraft, ca sa-i fac pe plac conului Iulica, dar nu l-am jucat. Oricum, as fi putut scrie despre orice joc mai nou…..dar…..franciza Warcraft este una veche dar buna. Care este marele atu? Warcraft are un univers, o poveste care unge la suflet chiar si pe cei neamatori de orci, elfi, dragoni si alte fiare. Este un Starcraft fantasy.
Eu am facut cunostinta cu Warcraft prin Tides of Darkness si Beyond the Dark Portal. Ce vremuri. Superbe, absolut superbe, cu o grafica simpatica, simplista, si un raport intre unitati genial de simplu si de idiot. Dar minunat pentru un gamer de la aceea vreme. Bineinteles, cand a aparut Reign of Chaos, nu m-am lasat pana nu l-am terminat.
Conflictul perpetuu dintre oameni, orci si elfi capata o noua dimensiune odata cu sosirea Unded-ilor cu treburi prin zona, care se pun pe caftit tot ce intalneau. Legaturi complicate cu orcii condusi de seful de trib Thrall, coruperea carismaticului print uman Arthas plus epopea elfilor intunecati, totul se transpune intr-o serie de campanii in care fiecare rasa isi joaca soarta si-si releva eroii. Intorsaturi de situatie, perspective multiple…..nene, e o poveste frumoasa cum Tolkien n-a reusit sa scrie.
Asta este doar unul dintre punctele forte ale jocului. Un altul este raportul dintre trupe, la fel de reusit ca si in Starcraft, plus placerea de a simti ca joci intradevar cu rase diferite, cu puncte forte diferite, si deci, cu necesitati strategice diferite. Recunosc ca elfii au un mare plus fiind un fel de protoss-i ai Warcraft-ului.
Grafica este buna, parca totusi un pic mai slaba decat a fratiorului spatial. Filmuletele dintre misiuni sunt reusite, mentinand atent jucatorul si dornic sa finalizeze povestea. Coloana sonora, plus sunetele din joc, completeaza fericit atmosfera.
Ce ar mai fi de spus? Ah da, ca Frozen Throne, add on-ul este la fel de bine venit si de reusit, continuand povestea unuia dintre eroii mei preferati (chiar daca cam antierou) Arthas.
Nota finala: 9,50
PS: Jucat in multiplayer, placut dar parca mai anemic decat Starcraft. Cred ca de vina au fost oponentii pe care i-am cotonogit prea repede.
Warcraft III: Reign of Chaos&Frozen Throne, Blizzard Enterteinment, Cerinte de sistem: procesor de 600 MHz, 256 MB RAM, card video 3 D de 32 MB , Windows 2000/XP/Vista/7
Arnold Schwarzenegger…..A existat o vreme cand guvernatorul de azi al Californiei si, cine stie, aspirant la tiltul de prezident la SUA, facea filme. Mari, ca si el, zgomotoase, rele, cu mult sange si gloante. Din nou, la sambata fantastica, avem un 3 in 1.
Din toata treaba asta am ramas cu un nou tip de alien, ala samurai. Adica Predatorul nostru alergator de Scwarzie este un vanator nobil, cu reguli, onoare si seppuku la cutie. Anti-teza cu tovarasul de breasla, alienul, este perfecta, si uite asa, inca un resboinic perfect rasare la Hollywood.
Predator 1
Am vazut Predator 1 chiar in ’87, cand a aparut, de un revelion cand, o ruda mai bogata a venit in vizita cu video-ul din dotare. Atunci, mi-a placut mai mult de Schwarzenegger decat de predator, acum e cam invers. Filmul, pentru vremea si pretentiile de-atunci, a fost bestial. In sfarsit, Conan aka Terminator isi gasise un rival pe masura. Povestea: simpla si satisfacatoare. O echipa de comando americana se duce prin jungla sud-americana sa recupere niste GI-i. In schimb da de alienul vanator care-i omoare pe toti, ceremonios, mai putin pe Arnie care scapa. Gata filmul. Excelent gandit, n-are treaba cu credibilitatea, frumos facut, impresionat, cu o atmosfera tare reusita completata de coloana sonora bantuitoare, este un cult al genului despre care trebuie spuse lucruri numai de lauda chiar daca valentele artistice ale productiei dispari sub muschii protagonistilor (echipa aia de 6 insi parca aveau impreuna o tona fara armament. cu puscoace, 2 tone sigur). Intr-un cuvant, este un film usor de savurati de catre barbati sau adolescenti (ceea ce-i cam tot dracul ala).
Predator, 20th Century Fox, 1987, Regizor: John McTiernan, Distributie: Arnold Schwarzenegger, Carl Weathers, Elpidia Carrillo, Bill Duke, Jesse Ventura, Kevin Peter Hall (Predatorul)
PS: Predatorul fusese gandit pentru Jean-Claude Van Damme. Asta n-a vrut si asa a disparut conceptul de ninja si a intrat in scena matahala.
Predator 2
Ce pot sa spun? Predatorul se muta la oras, Arnie dispare fiind inlocuit de un negru, cu roluri ulterioare de prezident american, respectiv Danny Glover. Cand ma gandesc cat s-a chinuit Arnie….Filmul nu e mai prost gandit ca primul. Dar nu aduce decat un singur lucru nou si anume confirmarea ca Terra e plina de Predatori si ca astia vanau aici din timpuri imemoriale. Asa apare triunghiul din oameni-alieni-predatori. In rest…..
Predator 2, 20th Century Fox, 1990, Regizor: Stephen Hopkins, Distributie: Danny Glover, Gary Busey, María Conchita Alonso, Ruben Blades, Bill Paxton, Calvin Lockhart, Kevin Peter Hall
Predators
Dupa 20 de ani de la episodul 2, viata predatorului se transforma intr-o porcarie. Cum asa? Pentru ca filmul asta este o prostie sau un exemplu de cum sa-ti bati joc de o franciza de succes. Practic, e mai prost decat Alien vs Predator asta fiind totusi salvat de Requiem si de intreaga pleiada de jocuri AVP.
Povestea aduce in scena o specie noua de predatori, mai mari, mai rai, care aduc oameni pe o planeta pentru a-i vana si care ucid predatorii mai mici si mai clasici din primele 2 parti si din AVP-uri. Dar sunt si mult mai tampiti. 3 la numar, au niste ajutoare amuzante, diverse fiare, si sunt cretini rau pentru ca mor aproape la fiecare stranutat din partea prazii. Iar prada e constituita dintr-o echipa de soldati, mercenari si asasini, dracu stie cum i-au cules de pe Terra, adica cum i-au selectat. Predatorii nu stiau spionaj si nici hackareala pana acum.
Sincer, la cat l-am asteptat, mi s-a parut scurt, insipid, prostesc, lipsit de orice element pozitiv. Sa asisti la o bataie cu sabii dintre un Yakuza si un Predator si sa moara amandoi……
Predators, 20th Century Fox, 2010, Regizor: Nimrod Antal, Distributie: Adrien Brody, Topher Grace, Laurence Fishburne, Danny Trejo, Louis Ozawa Changchien
Nu am sa intru si in AVP-ul din franciza pentru ca risc sa-mi cresc singur tensiunea. Oricum, ideea e superba si astept ca ideile bune din AVP 2 Requiem sa fie perfectionate.
Hm. A trebuit să văd trailerul ca să mă conving că nu pun pe aici un episod întreg… pentru că episoadele au nouă minute!!
Riese: Kingdom Falling e steampunk. Din ăla fără science, cum se pare că place acum. Pă trend.
În căutarea unui serial la care să adorm fericit seară de seară, am zis că a venit vremea să adorm la ceva nou. Să adorm la steampunk. Play la primul episod, iar restul urmau să curgă. Pe la ora trei urma să nu mai am somn şi, în cel mai bun caz, dacă rămâneam în transă, ar fi trebuit să ascult episodul care se nimerea şi apoi încă vreo două până să plec la job.
Planul era minunat.
A doua zi, în două episoade proprii, unul la dus şi celălalt la întors, ar fi trebuit să mă detaşez de conversaţiile la mobil de care suferă pasagerii de pe linia lui 139 şi să trag linie: în două felii, trebuia să văd în minte ce dracu am înţeles din primul sfert de ceas de vizionare şi ascultatul, spre dimineaţă.
Gagica (Riese) din rolul principal avea un lup, Fenrir şi ea era drăguţă la faţă. Şi era steampunk, pentru că avea ochelari din ăia. Riese, nu Fenrir. Tot timpul pe frunte. Steampunk, frate! Şi era învelită într-un ambalaj de piele, cu cordeluţe şi cuţite. Steampunk-de-steampunk!
Să vezi ce mişto trebuie să fie! Mă chinui să nu adorm de la scena penibilă cu lupta împotriva a nişte unii, despre care am ghicit că-s asasinii. Da, am trişat. Înainte să dau play, citisem despre serial, ca să văz despre ce e vorba.
Până să mă sucesc pe o rână – manevră de gonit somnul, niţel mai la distanţă – a început episodul doi. Am crezut că nu-i tot, că asta e, că dracu să-l ia, aşa că hai să văd episodul doi. Nu. Nu m-aş fi dat jos din pat…
Şi apare prinţesa, regina, împărăteasa, şi încă unul cu ochelar steampunk. Nu ochelari, ochelar, că era un fel de monoclu steampunk, legat de cap. Părea un fel de buşon de la rezervorul de Dacia 1310, dacă buşon îi spune la dopul ăla care înfundă rezervoul, la intrarea pentru refill.
Înjur elevat, încă supărat că primul episod n-a fost complet şi apoi şoc! Se termină şi episodul doi! Şi nu era eroare, că afişa numele echipajului… O’ ma’ Ga!!!!!! Mâncaţeaş! O’ MA’ GA!! Păi eu n-apuc să adorm şi se scurge tot serialu’!!!
Mda. Aţi ghicit. M-am ejectat secvenţial, pe bucăţi, din pat şi precum păşitorii din Resboiul Stelelor, am parcurs distanţa dintre culcuşul oficial şi fotoliul din faţa maşinăriei infernale. Fotoliul este culcuş de campanie, pentru că nu o dată am adormit acolo (mulţumită geobului comod).
Să moară bibi, episoadele aveau nouă minute! Minuţele, vorba taximetriştilor atunci când iau o comandă: „ajung în şapte-opt minuţele!”.
Am adormit pe Weaponology. E mai plăcut decât să adorm pe V, sau Invasion, ori Warehouse 13. Exploziile nu mă trezesc, aşa cum mă curentează ţipetele din serialele ficţionale.
N-am noroc. Sau n-are el. Steampunkul.
Nu se lipeşte de mine deloc-deloc.
Acum, despre serial.. L-a văzut cineva pe tot? Că eu nu mai pun ochii pe el!
Alex Neagu
griffon236
Resboiu
Resboiu - military & co. 