Sambata Fantastica



🙂 Buna dimineata.

Atât îmi mai amintesc din cântec.

Buna dimineata, de Sâmbăta Fantastică, azi paişpe de după treişpe Mai.

Dacă adorm la loc, daţi-mi vă rog un ghiont.

Planurile sunt mari, ca de obicei.

Să vedem ce iese…


Unipornii

Eu abia m-am trezit, dar măcar am visat frumos.

Alex se ascunde. Cică se simte ameninţat, vânat, etc. Mi-a dat şi poza celui de care se teme – Lunetistu’:

Luntetistu' vesel

Bun, şi atunci cum facem?

Să avem Sâmbăta Fantastică, ori să o militarizăm (azi)?

Mă cam aleargă remuşcările, faţă de subiectele ratate din lipsa timpului.

Mă simt, aşa… alergat:

Run Forrest, Run

Deci, o melitarizăm. Azi.


Inapoi la radacinile de treker. De fapt Enterprise chiar prezinta originile universului Star Trek in centrul caruia a stat mereu o nava cu numele asta si echipajul acesteia, mai putin poate in Deep Space 9.

Enteprise reia corectitudinea politica a francizei axandu-se pe constituirea perioadei dar si pe primele contacte cu speciile care domina universul Star Trek: vulcanieni, klingonienii si romulanii. Primele 2 sezoane sunt dedicate explorarilor universului dupa reteta bine cunoscuta brevetata de Kirk si Picard, prilej cu care dam nas in nas, odata cu echipajul, cu chestiile care se ascund where no man has gone before.

Sezonul 3 este dupa parerea mea cel mai incitant. Spre deosebire de celelalte serii, Enterprise are obiceiul de se deplasa din saga in saga. In in sezonul 3 facem cunostinta cu piratii temporali si xindi cei chititi sa distruga Terra. Motivele se afla urmarind serialul :-).

Comandantul Data isi face si el aparitia, ma rog, actorul care la interpretat, in pilea personajului Dr. Nonian Song, creatorul androidului. Saga asta este dedicata mutatiilor umane si aflam ca inainte de a zbura in spatiu cu viteza luminii, Terra a trecut printr-un razboi genetic.

Per total, cu tobele inca vii in cap, pot spune ca serialul asta umple un gol important din universul Star Trek. Pe o scala de la 1-10 ocupa cu lejeritate un 8, minusul fiind dat de invarteala din primele episoade, de mult consumate de Kirk si Picard.

PS: Asta este cea mai ok nava Enterprise de pana acum pentru ca nu cara la bord un exces de familii dispuse sa dea nas in nas cu borgii. Apropo, si astia apar intr-un episod, la fel si un univers paralel, romulanii (i-am pomenit deja) si alte neamuri notorii.

Star Trek: Enterprise, 2001-2005, 98 de episoade, 4 sezoane, distributie: Scott Bakula, John Billingsley, Jolene Blalock, Dominic Keating, Anthony Montgomery, Linda Park, Connor Trinneer


O sa spuneti ca a innebunit lupul si ca am dat-o in mintea copiilor. Ca sa trecem de partea asta, am sa va lamuresc: ACESTA NU ESTE UN DESEN ANIMAT!!!

Jin Roh ar putea fi un film excelent, problema a fost ca a iesit dintr-un cap japonez. Iar filmul, pentru ca exista si o ecranizare, mi s-a parut prea…In fine. Eu vorbesc despre o idee excelenta, pusa in scena superb. Poate ca sunt subiectiv, iese la iveala scriitorul din mine care a a facut apel la ce am vazut, sau mai precis, la melanjul de idee, culori, sunet, plot.

Jin Roh se petrece intr-o Japonie alternativa. Anul este 1950 si Japonia a fost cucerita de Germania nazista. Tokyo, ca de altfel intregul Imperiu al Soarelui Rasare, este cuprins de proteste sociale anti-guvernamentale si o foarte activa gherila organizeaza frecvent atentate si atacuri teroriste. Pentru a distruge aceasta organizatie subversiva, este creata o forta militara speciala denumita Panzer Cops, formata din veterani de razboi inarmati cu foarte multe scule pe care germanii le-au folosit sau au avut de gand sa le foloseasca in WWII: MG-42, Sturmgewehr 43, MP-44, Pnzerfaust, PPSH, Bren, Panzerwagen-uri si altele. Foarte curand insa, forte din interiorul guvernului nipon, nemultumi-te de influenta acestei formatiuni, incep sa comploteze impotriva ei, pe fondul nemultumirii publice vis-a-vis de brutalitatea interventiilor Panzer Cops.

Povestea amesteca mai multe influente. Mi-a placut faptul ca a apelat la „Scufita rosie” in varianta originala, care este de fapt o poveste horror iar transpunerea este foarte reusita, potrivindu-se perfect cu cele doua personaje principale. Acestea sunt clasice, un baiat si o fata. El, soldat in Panzer Cops, ea, sora de terorista si posibil terorista. Mda, stiu, pare plicticos, se intrevede o idila si totusi…..

„Scufita rosie” in varianta japoneza are un final normal. Intriga este superba (ma repet) as putea sa o reproduc dar nu vreau, ar fi pacat sa stric cheful cui vrea sa experimenteze chestii noi. Eu dau un 9 astuia pentru subiect, personaje si realism.


Nu putea lipsi, nu-i asa? Stiu, videoclipul promo nu are treaba cu Next Generation ci mai degraba cu seria initiala, cea cu capitanul Kirk si Spock. Asta mi s-a parut cel mai bun dintre filme si nu am rezistat tentatiei, chiar daca nu o sa vorbesc despre el, ci despre Generatia Urmatoare si poate, saptamana viitoare, despre ultimul serial din franciza, si anume Enterprise. Mai vedem.

Pana atunci, sa revenim la Next Generation. Pentru mine a fost mult mai bun decat prima serie pentru ca mi s-a parut mult mai complex. S-a trecut de la o abordare gung ho in care Kirk batea si…. tot ce prindea la o capitanul Jean-Luc Picard. Avem de-aface cu o actiune axata pe complexitatea universului, pe progresul Fenderatiei Planetelor Unite si pe relatiile cu fortele politice, militare si universale. Blabla, dar nu e chiar asa.

Povestea? Nava stelara Enterprise cutreiera galaxia intr-o misiune de explorare „to go where no man has gone before”. Pe drum intalneste tot felul de ploturi, care mai decare mai misterioase.

Next Generation este o saga palpitanta in unele locuri. Trebuie sa recunosc, pentru minele punctele forte au fost interactiunea cu klingonieinii, romulanii si Borgul. Restul, pe ici pe colo reusit, si asta mai ales din cauza personajelor, sau cel putin a unora dintre ele. Picard, Worf si Data sunt elemente de referinta in SF-ul post-Star Wars (o sa ajungem si acolo, merita).

Cineva spunea aici ca Star Trek e mai putin politically correct decat alte seriale, mai recente. Eu cred ca mesajul politic american e mult mai prezent in Star Wars decat in actualele epopee hollywoodiene. Personajele insele reprezinta punti spre diferitele concepte specifice culturii americanizate.

Asta nu schimba faptul ca Next Generation este un must see, chiar si acum. Exista nenumarate spin-off-uri: Deep Space 9, Voyager, Enterprise, si o groaza de filme care completeaza imaginea unei galaxii destul de animate.

PS. Militaristic vorbind, pentru ca cu asta ne ocupam aici, situatia e destul de bizara in intreg universul Star Trek. Federatia a renuntat la armata la propriu, confruntarile spatiale capata prioritate, normal, dar cele planetare, inca existente, se cam reduc la infanterie si atat, si nu numai la nivelul Federatiei. Klingonienii saracii, un fel de daci mai urati, se calca pe bataturi cu surata spatiala a romanilor, la fel de belicosi ca si aia din istoria noastra. Faptul ca americanii speculeaza un pic de incultura americanului consumator de istorie recenta, e deranjant. Dracului, romulani…..

In rest, numai de bine. AXN-ul s-a tinut si de Enterprise, si de Next Generation, acum ruleaza Deep Space 9. Reclama nemascata dar asta e, pe net la piratat nu-mi permit sa trimit pe nimeni.


Powersat - Ben Bova

Înainte să mă apuc de ea, am dat-o cuiva şi mare ţeapă mi-am luat! După ce a citit-o, mi-a zis: băi, nu o să îţi vină să crezi cine îi face bucata lui Dan ăla… Porculeţul, care citise cât am fost relativ vecini primele sale trei cărţi din viaţă, toate din ce găsise pe la mine, m-a făcut să cred de-a lungul întregului roman că Jane e în spatele trebii ăleia. Uneori mă mai gândeam şi la senator. O bănuiam scurt şi pe April, din dragoste. Apropos de sex, ar fi fost mai mişto dacă agenta şi secretara chiar s-ar fi combinat – probabil lui Ben Bova i-a fost frică să treacă de la pofta mândrelor, la ceva mai mult.

Powersat e mişto, şi probabil că unora chiar le provoaca senzaţia aia de a nu o mai lăsa din mână până ce dau cu ochii de final.

Este cea mai mişto carte pe care am citit-o de câteva vieţi încoace: are unhappy ending. E cu final nefericit, bre!!! Ăla bunu’ nu se alege cu fata, pierde o grămadă de fericire, o pierde şi pe fata care îl iubea din umbră şi foarte probabil n-ar mai fi avut parte nici de fata de la revista de aviaţie, de-ar mai fi continuat cartea. Deci, personajul principal pierde aproape tot. E praf. E jale în sufletul lui şi realizează asta – niciodată nu va putea fi fericit. Dar o să aibă la bani… Mulţi, enorm de mulţi! Pervers de mulţi dolari! Neruşinat de multe sute de milioane şi apoi de miliarde de dolari americani! O grămadă de bani care nu-i vor putea cumpăra niciodată, vreodată, fericirea.

El, singurul cu satelit producător de energie şi avioane orbitale şi cosmodrom particular, şi avion de colecţie, şi maşini, şi cu orice, el singurul cu satelit furnizor de energie şi fermă de rectene, el singur va rămâne veşnic singur şi mai ales nefericit.

Urăsc poveştile cu happy end. Sunt doar poveşti din poveşti şi poveşti din filme.

Dan Randolf a ajuns să aibă totul, pentru ca începând de atunci să înţeleagă ce puţin posedă dintre cele importante.

Bună cartea!


OZN iranistanez. Nu, de fapt e unul dintr-un film din anii '50

Ok…..cineva ma intreba de ce fac misto de realizarile iranistaneze. Pai uite aici exemplificare de motiv.

Agentia de stiri Fars a anuntat cu surle si trambite ca oamenii de stiinta credinciosi de la ei din batatura au construit o farfurie de ciorba zburatoare. Si, spre exemplificare au prezentat o poza cu un OZN dintr-un film american de categorie B de prin anii ’50, cand isteria cu martieni era la apogeu.

Ca Ahmadinejad pare picat cu luna-n cap, stiam. Ca sunt in stare sa faca nave maritime zburatoare, stiam si asta. Dar o nava spatiala?

Farsul nu zice cat e de mare dar pare mica din moment ce, conform lor, zboara si in interior nu doar in exterior. Usor de transportat, silentios, letal, de ultima generatie, face poze color si paine prajita la cuptorul cu microunde.

Pai, baietii de la Teheran au tot felul de proiecte. Dupa ce au trimis soareci, viermi si testoase in spatiu, in vreo 9 ani asa, se gandesc sa trimita sa oameni. Un nou fel de lapidare?

Sursa: Dailymail


Luftwaffe Victorious, de Mike Spick

Daţi-mi voie să v-o prezant: Luftwaffe Victorious, cartea la care poftesc cel mai tare! De Mike Spick, istoric de aviaţie. Mă simt de parcă m-aş uita prin vitrina unei cofetării: nu ştiu cu ce e prăjitura pe care am pus ochii, însă deja îi simt gusturi diferit de bune, de fiecare dată când o privesc.

Luftwaffe 1946 Roleplaying Game, de Ted Nomura

Da, de renumitul Ted Nomura!

Total war rages across the Earth as the forces of Nazi Germany and Imperial Japan strive for world domination with the combined might of the United States, Great Britain, and Soviet Russia to oppose their march. This is World War Two – But it’s not the war you remember. This is an alternate universe. Eisenhower has been killed over the beaches of Normandy. The Germans have the Atomic Bomb. Jet aircraft and flying wings streak through the skies in aerial combat. And the war continues long past 1945

This is the world of Luftwaffe 1946. From the pages of Ted Nomura’s long-running Families of Alternate Wars comic book series comes a role playing game that puts you in the flight deck of revolutionary jet fighters and on covert missions for the OSI. The Luftwaffe 1946 game covers all aspects of adventuring in World War Two from espionage to commando raids, using the simple to master Open Core Rules System.

  • Game resources for the world setting
  • Complete character creation rules.
  • A compiled history of this unique world setting
  • Character stats on your favorite Luftwaffe 1946 character.
  • Stats on aircraft and other vehicles from the Luftwaffe 1946 comic series.
  • The perfect companion to the Luftwaffe 1946 bullet stopper
  • A MUST HAVE for any fan of the Luftwaffe 1946 Comic.

M-am apucat de ea, aşa, poate adaptăm vreo ceva şi pentru Resboiu, ca să să joacă şi noi. Altfel, niciodată nu l-am luat în serios pe Ted Nomura. Combinaţia de manga şi supra-detaliile tehnice minore despre care auzisem că îi schimbă una-alta… în fine, niciodată nu mi-am lăsat ochii mai mult de zece secunde peste ale lui T.N. Alex nu a reuşit în câţiva ani să mă spurce la manga cu alternate history, d-apăi Ted Nomura în secunde.

Vedem ce iese, poate Sâmbăta viitoare, dacă se merită şi poate ieşi fromos, discutăm.

Opening Atlantis, de Harry Turtledove

Marele Maestru al Istoriei Alternative, totodată Fostul Meu Scriitor Preferat, Harry Turtledove, nu mi-a făcut niciodată pofte cu scrierile sale de din afara subiectului ww2. Habar nu am ce m-a pornit către dorinţa de a citi Opening Atlantis… De fapt, am dat întâmplător peste volumul doi şi acela a declanşat ceva-ul.

Opening Atlantis este un roman de istorie alternativă, în care acţiunea se petrece pe o insulă/continent situată între Europa şi Terra Nova (America), mai exact şi la îndemână, priviţi coperta din poza de mai sus: insula/continentul cu pricina este de fapt coasta de est a S.U.A. şi Canada, mutată mai înspre noi, în Atlantic. Desigur, este vorba despre… Atlantis! Atlantis descoperit de englezi, francezi şi spanioli, resurse naturale, lupta împotriva unei naţii de piraţi din golful atlantean Avalon, iar la final este păstrat războiul dintre Anglia şi o alianţă franco-spaniolă, desigur în Atlantis.

Probabil că o să intre la citeală zilele acestea.

 


Avanpremieră... mică

V-aş spune câteva cuvinte, dar amân. Amân pentru momentul în care o să dau de un banner mai mare. Evenimentul merită promovat. Acum însă, vă las să vă chiorâţi cot la cot cu mine. Are cineva o lupă?


Acum multi multi ani, un serial SF ma prinsese de butoanele telecomenzii (netul era cam strain de mine pe-atunci). Numele lui: Andromeda Ascendant si la momentul ala era cea mai tare chestie din sfera lui. Creatia parintelui Star Trek-Next Generation, Gene Roddenberry, era fresh, antrenant si era cu Hercule nene.

Povestea este destul de simpla, cel putin la inceput. Ne aflam pe crucisatorul Andromeda comandat de capitanul Dylan Hunt din High Guard (Inalta Garda, mda, suna ca dracu) care tocmai a fost prins intr-o ambuscada, prima inclestare intr-un razboi civil care va distruge Commonwealth-ul planetelor unite. In coltul opus, imbracati in negru si cu tendinte naziste, nietschenii, un fel de arieni ai vremurilor lor, cam suparati si cam aroganti. Capitanul isi evacueaza nava si o duce la limita unei singularitati unde este prins in afara timpului vreo 300 de ani. Cand se intoarce, „salvat” de o echipa de recuperatori, Garda lui si cu Commowealth-ul s-au dus dracului, universul e turbat si el ia decizia sa puna lucrurile in ordine. Ce te asteptai de la Hercule nene? Isi face rost de echipaj si gata problema, ca doar nava lui e ultima si cea mai a dracului din toata garda.

In fine. Scenariul este relaxant, aventurile savuroase, linia centrala bine ochita. Dar, in timp, totul se transforma intr-un Hercule spatial, fara Xena. Cateva sezoane totul merge excelent, rassturnari de situatie, actiune, batalii spatiale….rasele extraterestre sunt chiar reusite, la fel si baietii rai, adica nietschienii si niste creaturi foarte neplacute, magogii, care aveau prostul obicei de a hali oameni. Apoi insa, vai, pe masura ce zeci de scenaristi se perinda prin serial, totul o ia razna.

Si uite asa ne trezim in sezonul final ca Hercule ramane blocat pe o planeta unde celelalte sezoane nu au ce cauta. Si povestea lor. Si…aici filmul s-a rupt, noroc ca s-a terminat.

Sincer, pentru cei ce nu l-au vazut, si agreeaza genul, e un „must see”. Pentru cei care l-au vazut….dati-va cu parerea.

« Pagina anterioarăPagina următoare »