Science Fiction



Luftwaffe Victorious, de Mike Spick

Daţi-mi voie să v-o prezant: Luftwaffe Victorious, cartea la care poftesc cel mai tare! De Mike Spick, istoric de aviaţie. Mă simt de parcă m-aş uita prin vitrina unei cofetării: nu ştiu cu ce e prăjitura pe care am pus ochii, însă deja îi simt gusturi diferit de bune, de fiecare dată când o privesc.

Luftwaffe 1946 Roleplaying Game, de Ted Nomura

Da, de renumitul Ted Nomura!

Total war rages across the Earth as the forces of Nazi Germany and Imperial Japan strive for world domination with the combined might of the United States, Great Britain, and Soviet Russia to oppose their march. This is World War Two – But it’s not the war you remember. This is an alternate universe. Eisenhower has been killed over the beaches of Normandy. The Germans have the Atomic Bomb. Jet aircraft and flying wings streak through the skies in aerial combat. And the war continues long past 1945

This is the world of Luftwaffe 1946. From the pages of Ted Nomura’s long-running Families of Alternate Wars comic book series comes a role playing game that puts you in the flight deck of revolutionary jet fighters and on covert missions for the OSI. The Luftwaffe 1946 game covers all aspects of adventuring in World War Two from espionage to commando raids, using the simple to master Open Core Rules System.

  • Game resources for the world setting
  • Complete character creation rules.
  • A compiled history of this unique world setting
  • Character stats on your favorite Luftwaffe 1946 character.
  • Stats on aircraft and other vehicles from the Luftwaffe 1946 comic series.
  • The perfect companion to the Luftwaffe 1946 bullet stopper
  • A MUST HAVE for any fan of the Luftwaffe 1946 Comic.

M-am apucat de ea, aşa, poate adaptăm vreo ceva şi pentru Resboiu, ca să să joacă şi noi. Altfel, niciodată nu l-am luat în serios pe Ted Nomura. Combinaţia de manga şi supra-detaliile tehnice minore despre care auzisem că îi schimbă una-alta… în fine, niciodată nu mi-am lăsat ochii mai mult de zece secunde peste ale lui T.N. Alex nu a reuşit în câţiva ani să mă spurce la manga cu alternate history, d-apăi Ted Nomura în secunde.

Vedem ce iese, poate Sâmbăta viitoare, dacă se merită şi poate ieşi fromos, discutăm.

Opening Atlantis, de Harry Turtledove

Marele Maestru al Istoriei Alternative, totodată Fostul Meu Scriitor Preferat, Harry Turtledove, nu mi-a făcut niciodată pofte cu scrierile sale de din afara subiectului ww2. Habar nu am ce m-a pornit către dorinţa de a citi Opening Atlantis… De fapt, am dat întâmplător peste volumul doi şi acela a declanşat ceva-ul.

Opening Atlantis este un roman de istorie alternativă, în care acţiunea se petrece pe o insulă/continent situată între Europa şi Terra Nova (America), mai exact şi la îndemână, priviţi coperta din poza de mai sus: insula/continentul cu pricina este de fapt coasta de est a S.U.A. şi Canada, mutată mai înspre noi, în Atlantic. Desigur, este vorba despre… Atlantis! Atlantis descoperit de englezi, francezi şi spanioli, resurse naturale, lupta împotriva unei naţii de piraţi din golful atlantean Avalon, iar la final este păstrat războiul dintre Anglia şi o alianţă franco-spaniolă, desigur în Atlantis.

Probabil că o să intre la citeală zilele acestea.

 


Avanpremieră... mică

V-aş spune câteva cuvinte, dar amân. Amân pentru momentul în care o să dau de un banner mai mare. Evenimentul merită promovat. Acum însă, vă las să vă chiorâţi cot la cot cu mine. Are cineva o lupă?


Acum multi multi ani, un serial SF ma prinsese de butoanele telecomenzii (netul era cam strain de mine pe-atunci). Numele lui: Andromeda Ascendant si la momentul ala era cea mai tare chestie din sfera lui. Creatia parintelui Star Trek-Next Generation, Gene Roddenberry, era fresh, antrenant si era cu Hercule nene.

Povestea este destul de simpla, cel putin la inceput. Ne aflam pe crucisatorul Andromeda comandat de capitanul Dylan Hunt din High Guard (Inalta Garda, mda, suna ca dracu) care tocmai a fost prins intr-o ambuscada, prima inclestare intr-un razboi civil care va distruge Commonwealth-ul planetelor unite. In coltul opus, imbracati in negru si cu tendinte naziste, nietschenii, un fel de arieni ai vremurilor lor, cam suparati si cam aroganti. Capitanul isi evacueaza nava si o duce la limita unei singularitati unde este prins in afara timpului vreo 300 de ani. Cand se intoarce, „salvat” de o echipa de recuperatori, Garda lui si cu Commowealth-ul s-au dus dracului, universul e turbat si el ia decizia sa puna lucrurile in ordine. Ce te asteptai de la Hercule nene? Isi face rost de echipaj si gata problema, ca doar nava lui e ultima si cea mai a dracului din toata garda.

In fine. Scenariul este relaxant, aventurile savuroase, linia centrala bine ochita. Dar, in timp, totul se transforma intr-un Hercule spatial, fara Xena. Cateva sezoane totul merge excelent, rassturnari de situatie, actiune, batalii spatiale….rasele extraterestre sunt chiar reusite, la fel si baietii rai, adica nietschienii si niste creaturi foarte neplacute, magogii, care aveau prostul obicei de a hali oameni. Apoi insa, vai, pe masura ce zeci de scenaristi se perinda prin serial, totul o ia razna.

Si uite asa ne trezim in sezonul final ca Hercule ramane blocat pe o planeta unde celelalte sezoane nu au ce cauta. Si povestea lor. Si…aici filmul s-a rupt, noroc ca s-a terminat.

Sincer, pentru cei ce nu l-au vazut, si agreeaza genul, e un „must see”. Pentru cei care l-au vazut….dati-va cu parerea.


Numărul trei!!

Gazeta SF merge înainte, fani sefe!

Din numărul trei al fanzinului, să lipim aici un cuprins:

Editorial – SF-ul şi moartea culturii, de Bogdan S. Popescu

(la momentul acesta, înca nu am avut timp să o citesc, deşi trei-ul s-a lansat de vreo săptămână… ce vroiam să zic? ah… îmi tot fug ochii înspre titlul editorialului şi mai că-mi vine să pun pauză ca să-l citesc.)

Opinii – Radiografie asupra genului fantasy, de Alexandru Andronic

(sigur am să citesc imediat şi articolul ăsta. eu nu mă descurc cu catalogarea pe genuri & co. şi de fiecare dată când am ocazia, încerc să îmi mai aprind câte o lumină în cap.)

Artă imaginară – I got the blues, de Antonio Stanca

(las pe mîine, pentru clătitul ochilor, ca desert după galeria de poze de la Dumimică Dimineaţa de pe Resboiu)

Debut – Kyoko, de Aminah-Brânduşa Tănasă

– Adnana, de Florentin-Ionuţ Haidamac

(înghit în sec. întotdeauna mi-au plăcut debuturile. prima oară e memorabilă!)

Povestiri – Asia rătăcită, de maestrul Ovidiu Bufnilă

– Exil, de Iulian Iamandi

Lectură plăcută: revista o puteţi răsfoi virtual pe aici.


Pe Resboiu articolele despre drone si robotei nu au fost rare. Cu toate astea, niciodata sau ma rog, aproape niciodata, nu am trecut la esenta si anume rolul pe care-l vor juca robotii in resboiul viitorului. Mda, am vorbit de disparitia tancurilor, si de dronele Predator cele misele cu talibanii, dar nu si de concurenta dintre man vs machine. Terminator asteapta la colt sau ce?

Personal, nu cred ca omul va disparea vreodata din pozitiile cheie. Da, masinile din ce in ce mai avansate vor prolifera, dar omul va sta in continuare in cetrul notiunii de razboi din cauza conceptului de armata. In plus, filmele gen Terminator au si ele rolul lor.

Tehnologia care sa ne permita sa trimitem la moarte masinile si nu soldatii e aproape. Deja exista, A.I. e dupa colt, ma rog, la nivelul necesar pentru un camp de lupta. Cu toate astea, poate fi masina superioara omului in lupta? Sau, si mai important, ne place sa invingem cu orice pret, inclusiv cu ajutorul robotilor, sau ne place sa luptam? Pana la urma, totul se reduce la traditie vs eficienta, iar omul in definitiv este sclavul propriei imagini despre rolul sau in univers.


Farscape…..nu stiu cati dintre voi ati vazut serialul asta dar daca nu ati facut-o deja si agreati genul abordat de noi, adica SF militaristic, ar fi cazul. Farscape este pe alocuri genial, abunda de umor inteligent, are o doza sanatoasa de inovatie si actiune pe saturate. In plus, nici subiectul nu e rau deloc.

Pe scurt, John Chrichton, pilot pe o naveta experimentala lansata de o versiune SF a NASA ajunge printr-o gaura neagra intr-o alta parte a universului unde se implica intr-o aventura cum altfel decat de proportii cosmice. Alienii sunt multi si ciudati ca deh, serialul e produs de compania creatorului Muppets-ilor si unii dintre alieni chiar seamana cu astia, avem de-a face cu nave constiente si rase razboinice, plus ceva utopii, blabla…..de actiune va prindeti voi. Cert este ca evenimentele se leaga bine, pe langa actiunea de baza, firul daca vreti, legandu-se si ceva episoade stand alone, si ele savuroase. Pe scurt, omul nostru fuge cand de Peacekeepers, o rasa umanoida destul de belicioasa, cand de scarani, o rasa reptiliana si mai bombastica (si mai numeroase). De ce? Fiindca printr-un accident capata informatii esentiale despre gaurile negre si controlul acestora. Nu mai stiu cate sezoane a avut Farscape dar stiu ca s-a incheiat cu un film la fel de reusit, Peacekeeper Wars.

Puncte forte: personaje reusite, actiunea, subiectul, umorul voluntar sau nu prea, lumile colorate, happy endul.

Puncte mai putin reusite: alienii ciudati, pe alocuri nereusiti, bad guys-ii, desi reusiti, sunt cam la copycat asa si sunt destul de previzibil de tembeli sau malefici, scenele de lupta sunt…..nespectaculoase, cel putin in primul sezon. Ah da, daca treceti de asta si de cateva episoade mai cu mot, merita.

Eu unul recomand din toata inima. Dupa finalul Farscape John Crichton a devenit Cameron Mitchell din Stargate SG-1 si a luat-o de brat si pe Vala Mal Doran, Aeryn Sun din Farscape. Mda, orienii mult mai stupizi decat scaranii.

PS: Ah da, dupa Star Trek in care alienii erau tradusi de Enterprise sau Data, si-n Farscape toti vorbesc pe limba lor. Cum se inteleg? Idee super, fiecare dintre ei este injectat cu microbi traducatori, inclusiv personajul principal.


A fost odata o planeta, mica si albastra, care era asa, gaura galaxiei. Aici se intamplau toate chestiile mistoace si nasoale. Si, intr-o zi, conform legendei, niste serpalai parsivi s-au aciuat prin zona si au pus stapanire pe bietii Homo Erecti care-si faceau veacul prin zona. Serpalaii, megalomaniaci din fire, si-ai spus ca-s zei si au umplu galaxia, si nu numai, de sclavit Erecti. Pana s-au suparat astia din gaura universului si, cu niste bolovani bine tintiti, i-au uschit pe serpalai si au inchis usile si ferestrele. Cam cum face Iulian Resboinicul cel Uracios in momentele astea, ascunzandu-se de Alex Neagu cel Viteaz. Dar asta e alta poveste.

A noastra incepe cu un film, fain, si se continua cu un serial luuuuuunggg. Cred ca mai toti stiti despre ce e vorba, nu?

Daca nu, uite:

SG-1 O echipa formata dintr-un:
– colonel initial depresiv si sinucigas, ulterior un fel de bufon spatial. Dupa vreo 8 sezoane imbatraneste, se face general si e inlocuit de un playboy ramas fara alt serial, o sa pomeninm si de ala candva.
-negru urias si vorbaret. Singurul tip cool al galaxiei.
-o blonda prea inteligenta, enervata si colonel in armata
-un arheolog ochelarist prea inteligent, enervant si nu colonel in armata
-vor cuceri universul

Jaffa: oamenii cu care e plina galaxia, un fel de egipteni pe urmele lui Mubarak pana la urma. Oameni de treaba, alearga de colo colo imbracati in metal, desi nu pot sa-mi dau seama de ce pentru ca armurile alea ale lor nu opresc nimic, nici gloante, nici lasere, nici macar cutite sau injuraturi bine tintite. Au serpi in burta pe care-i cresc pana la maturitate. Foarte smecheri luptatori, cam ingusti la minte.

Goa’uld: mda, serpii cei rai, le lucesc ochii, sunt megalomaniaci si cam singurii din galaxie care insista sa vorbeasca si pe alta limba decat engleza. Suiera din cand in cand jaffa si kree care cred ca inseamna nii la loc mai peizanilor!

Asgarzii: omuletii gri simpatici de la Roswell. Nedisecati. Super avansati. Singurii care se duc dracului de tot.

Replicantii: da, daca arnold ar fi avut frati mai mici, asa ar fi aratat. Multi, rai si imprastiati prin tot universul.

Strabunii: aia cu ascensorul. Enervanti.

Orienii: hai mah, le stricati jucaria goa’uzilor aia doar ca sa resuscitati putin audienta?

10 sezoane. Cu bune, cu rele, un serial totusi reusit din care aflam ca galaxia e plina de oameni care vorbesc engleza, ca un MP-5 ucide un soldat in armura medievala de la cate sute de metri vrea el, ca Pamantul rocks si ca alienii sunt multi, rai, da’ prosti. Merge vazut cu o bere in mana, savurat seara in lipsa de Bear Grills. Pe alocuri e prea simpatic.


După NASA şi ESA a venit rândul Agenţiei Spaţiale Române să simuleze o expediţie pe Marte. Izolată în deşertul din Platoul Colorado, echipa românească a trăit două săptămâni ca şi cum s-ar fi aflat pe Planeta Roşie

Au făcut duş o dată la trei zile pentru că apa e preţioasă, au mâncat prafuri şi hrană deshidratată, au purtat costume de astronaut şi au făcut cercetări ca să afle dacă există cumva noi forme de viaţă.

„Singurele diferenţe între noi şi un echipaj real au fost valoarea diferită a gravitaţiei şi faptul că ne-am dus acolo cu un SUV în loc de o rachetă”, spune astronomul Haritina Mogoşanu, secundul primei misiuni româneşti de simulare a unui zbor pe Planeta Roşie. Timp de două săptămâni, între 14 şi 29 ianuarie, ea şi cei cinci colegi ai ei s-au comportat ca şi cum s-ar afla pe Marte.

Misiunea cercetătorilor Agenţiei Spaţiale Române a fost denumită RoMars2011 şi a coincis cu aderarea României la convenţia Agenţiei Spaţiale Europene (ESA). Acest lucru înseamnă că oamenii de ştiinţă români pot participa la programele derulate de ESA, având acces deplin şi la cercetările şi tehnologiile utilizate de agenţia interguvernamentală europeană.

Cele 15 zile de simulare a vieţii pe Marte au avut ca scop popularizarea misiunilor spaţiale în rândul românilor. Pe parte ştiinţifică, cercetătorii au avut ocazia să înveţe cum se utilizează, în teren, tehnologia dezvoltată pentru exploatarea Plantei Roşii.

Agenţia Spaţială Română a fost înfiinţată în 1991, fiind o instituţie publică independentă, a cărei miniune este dezvoltarea tehnologiilor necesare explorării spaţiale.

Datorită acestei idei, Agenţia Spaţială Română a devenit a treia după NASA şi ESA (Agenţia Spaţială Europeană) care trimite un echipaj pe Platoul Colorado, la Mars Desert Research Station, unde de câţiva ani au loc simulări. Banii necesari au fost asiguraţi de un sponsor local. Dintre cei şase tineri români membri ai misiunii, cinci au făcut deplasarea în Utah, Statele Unite, iar fizicianul Florin Mingireanu i-a ajutat din ţară, prin Internet. „Costurile unei misiuni adevărate pe planeta Marte sunt uriaşe, iar astronauţii, odată ajunşi acolo, sunt practic pe cont propriu. N-are cine să-i ajute. Trebuie să se descurce cu ce au. De aceea e important să se facă sute, mii de simulări, pentru ca echipajul real să fie pregătit pentru cât mai multe situaţii”, spune Florin Mingireanu. România a avut grup tânăr. Patru dintre membri au între 25 şi 27 de ani, iar ceilalţi doi 37.

Articolul integral poate fi citit aici.


Imi revine deosebita placere de a deschide una dintre rubricile anuntate de fratele Iulian…n-am numit-o inca dar in principiu ar trebui sa contina filme si seriale SF military style asa.

Si, pentru premiera, am ales Battlestar Galactica, un serial pe care acelasi frate Iulica mi l-a varat in playlist precizand ca e „super tare frate”. Si a fost? Da!

Battlestar Galactica Reimagined este o versiune mai realista si mai adaptata la modern a serialului din anii 80. Nu o sa insist asupra diferentelor dintre ele, pentru ca nu are rost.

Despre ce e vorba? Pai pe scurt, de o cafteala intre masini si oameni, un scenariu Terminator tipic in care, in doua episoade, masinile de spalat ganditoare le dau la ficati umanilor inventatori. Primul razbel se termina indecis, cu un fel de pace, masinile luandu-si talpasita dupa un armistitiu bizar. Si duse au fost multi ani…..pana s-au intors. Si de data asta le iese: cu ceva noroc, mult spionaj&sabotaj, belesc 12 lumi umane cu ceva bomboane nucleare, le distrug flotele paralizate de virusii turnati prieteneste in computerele de de bord si…ar cam trebui sa fie gata show-ul, nu? Nu prea, scapa Battlestar Galactica o nava de lupta veterana din primul conflict pe care oamenii se cam pregateau s-o faca muzeu. Si deloc suprinzator, una scapata de virusi pentru ca al sau computer de bord juca local si nu in retea.

Acum, ca ne-am lungit cam mult, Galactica si o flota civila o i-au tiptil la vale in cautarea Pamantului, o planeta legendara despre care nu sunt siguri ca ar exista. Bineinteles, cu cylonii (ah da, asa se numesc roboteii, pe urme). Cylonii astia au un obicei prost: vin in forma malaca dar cool de Terminatori dar se si infiltreaza ca niste nenorocit din 7 forme umane copiate in serie. Bai fratilor, voi ati vazut serialul ori ba? Pentru ca daca da, stiti despre ce vorbesc, daca nu, acu o sa incerc sa va conving s-o faceti.

E un scenariu clasic. La capitolul reusite sta povestea, desi nu noua, pusa in scena frumos, cu accentul pe ideea de supravietuire a speciei umane ale carei ultime ramasite nu sunt taman cele ideale. Dar le iese. Personajele sunt realiste, poate un pic cam siropoase, ma refer la alea umane pentru ca alea roboate sunt tembele rau. In fine. Imaginea arata super, a fost filmata cu niste cadre geniale, efectele sunt tari, sunetul e bestial, scenele de lupta sunt reusite. Dar….

Bai, pana la urma e cam telenovela cu robotei. Oamenii se incaiera intre ei, se tradeaza, si-o trag cu cine apuca. Robotii….ai senzatia ca au un plan. Si-l tot astepti mai ales ca au facut si in film care se cheama „The Plan”. Dar n-au niciunul, inteligenta lor se opreste dupa ce arunca in aer lumile oamenilor dupa care devin patetici si dezorientati. Din 10 de nave cate se presupune ca ar avea, nu ataca niciodata cu mai mult de 2-3, pentru ca altfel s-ar fi terminat repede serialul.

Nu stiu daca mi-a scapat ceva sau am scris prea mult. Oricum, daca ar fi sa dau o nota serialului, cu tot cu „Razor” si „The Plan”, cele doua filme, ea ar fi 8.

PS: Incredibil sau nu, oamenii situati la mama dracului de Terra noastra care apare si ea in poveste, foloseau Hummvee, uniforme si grade militare cam ca ale noastre. Lipsa de imaginatie.

Vizionare placuta.


Zombii ataca Romania!

Apocalipsa a ajuns în România şi ea a fost adusă de zombi. Cadavrele reanimate pun stăpînire, încet dar sigur, pe toate marile oraşe ale ţării. De la Constanţa la Satu Mare, de la Iaşi la Turnu-Severin, morţii ies din morminte cu miile. În cele mai izolate cătune, bătrînii cu frică de Dumnezeu îşi văd cu ochii cele mai oribile coşmaruri. Cu moarte pe moarte călcînd, spune Cartea Sfîntă, însă nimeni nu s-a gîndit vreodată că ziua aceea va veni.

 

Nu, nu-i concurs organizat de noi şi nici nu-i Marea Confruntare pe care o anunţă fratele Alex.. N-aţi ghicit.

Zombii atacă România este un concurs organizat de către Milleniumm Books, adică de editorul Horia Ursu, de pe al cărui blog preluăam şi promovăm:

Căutăm proze scurte (nu mai mult de 40.000 de semne, cu spaţii cu tot) care să ofere cititorului o viziune românească asupra apocalipsei aduse de morţii-vii. Autorii au libertate deplină în alegerea temei, a modului de abordare, a timpului povestirii. (Nu acceptăm însă parodii.) Ne interesează ca textul să creeze un univers credibil, în care ameninţarea zombilor să inspire teamă. Apreciem, cu atât mai mult, personajele bine conturate, bine motivate, cu o evoluţie firească. Orice proză bună cu zombi se bazează şi pe subtext; prin urmare, încurajăm folosirea temei subsidiare şi descurajăm gratuitatea şi efectul facil.

Textele vor fi culese cu caractere Times New Roman, folosind obligatoriu diacriticele. Vor fi salvate în format DOC şi vor fi trimise via e-mail la adresa next @ millenniumpress.ro pînă cel tîrziu la data de 1 august 2011, miezul nopţii.

Rezultatul final va fi un nou volum în seria Antologiilor Millennium, selecția textelor urmînd să fie făcută de Mircea Pricăjan, unul dintre puținii noștri specialiști în literatură horror.

Millennium Books oferă:

  • un răspuns fiecărui participant, pînă la data de 31 august 2011;
  • drepturi de autor pentru prima publicare, în cuantum de 2 euro (echivalentul în lei) / pagina standard (2000 semne cu spaţii) pentru textele publicate;
  • un număr de 2 exemplare de autor (şi posibilitatea achiziţionării unui număr nelimitat cu discount de 50%) pentru fiecare text publicat.

Spor la scris!

« Pagina anterioarăPagina următoare »