„467th Guards District Training Moskovsko-Tartuskiy Order of the Red Banner Center of junior noncommissioned officers training of West Military District.
BPM-1 driving, BMP-2 shooting, assault training, sniper training, BMP-2 driving simulator.”
noiembrie 30, 2011
„467th Guards District Training Moskovsko-Tartuskiy Order of the Red Banner Center of junior noncommissioned officers training of West Military District.
BPM-1 driving, BMP-2 shooting, assault training, sniper training, BMP-2 driving simulator.”
noiembrie 29, 2011
Breeeee!!! Fiti atenti aici….
Cand ma fac mare, imi iau si io unu d’asta 😀
noiembrie 29, 2011
DGA (adică Direction Générale de l´Armement) a recepţionat primele BAE Systems Hägglunds AB BvS 10 MKII şenilate blindate tot-teren, dintr-un număr total de 53 de vehicule care vor îngroşa rândurile ţestoaselor din Armée de Terre. La jeaponeji mă refer, aţi înteles, nu? 🙂
So, Panhard General Defense este responsabilă cu integrarea câtorva echipamente incluzând aici armamentul, suita de comunicaţii şi Sagem SA SITEL (Système d’Information Terminal Elémentaire) care-i un sistem tactic de informaţii pe vehicul, cunoscut drept VHM (Véhicule à Haute Mobilité).
Ok, înţeleg. Dacă e prea de dimi’, luaţi cu cafea iar eu am să scriu mai lent ca să se înţeleagă mai uşor.
Că nici eu n-amînţeles prea roz.
Acuma, vine faza unde cică VHM este o burtă în formă de „v”… aha, deci vechiculul e cunoscut drept VHM, nu sistemul tactic… Maaaare isteţ sunt! În fine, îngroş obrazul şi trec mai departe ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Care el are 14 tone, o lungime de 7,60 metri şi o viteză de 65 kilometri pe oră, putând căra cinci tone, iar raza maximă este de 250 kilometri, dar nu pe oră. Tot el, poate transporta 11 combatanţi echipaţi cu furculision Sagem SA FELIN (care în franceză s-ar despărţi pe larg cam aşa: Système d’Information Terminal Elémentaire).
Extraordinal.
Transportorul ăsta este echipat cu un sistem Panhard General Defense PL80 operat manual într-un inel protejat, care are o ţeavă de 12,7 mm şi alte chestii printre care nişte lansatoare de grenade afumegătoare, un coş pentru transport echipament, etc., bla-bla.
Flota dispune de posibilităţi pentru acomodarea unor sisteme de transport muniţii pentru armamentul uşor, rachete pentru MBDA Eryx, mortiere de 81 mm, rachete pentru MBDA MILAN, proiectile pentru SAAB Bofors Dynamics AT4CS şi încărcătoare pentru bateriile sistemelor FELIN.
Celelalte vehicule din contract vor fi livrate până la finalul anului următor.
Contractul, semnat în Decembrie 2009, include printre altele şi o opţiune pentru alte 76 vehicule.
Noi nu. Adică, noi… nu. Adică noi nu pupăm!
noiembrie 25, 2011
Bangladesh vrea mai multe TAB-uri, evident, tot rusesti.
Sursa FOTO:
A.T.
Sursa:
ArmsTass
noiembrie 24, 2011
Istoria e ciclica…De data asta nu e vorba de pacte de neagresiune ci de contracte militare.
Ministerul Rus al Apararii a semnat cu JSCo Oboronservis un contract pentru construirea unui mare centru de antrenament. Treaba e ca JSCo Oboronservis e partenerul rus al unei firme „obscure” din Dusseldorf… ( da, da! chiar ei! chiar Rheinmetall! ) .
Marele centru de antrenament urmeaza sa fie construit la Mulino, in regiunea Volga, ar urma sa asigure antrenamentul a 30000 soldati in fiecare an, si ar trebui sa fie cel mai avansat din aceasta categorie. In urma acestei afaceri, in buzunarele nemtilor ar trebui sa intre peste 100 milioane de euro, daca toate optiunile rusilor sunt exercitate.
Intins pe o suprafata de 500 km patrati, poligonul de la Mulino, va fi destinat antrenamentului unitatilor macanizate si blindate. Tragerile reale vor fi simulate cu lasere care vor fi montate pe toate categoriile de armament, de la armele de infanterie si armele usoare antitanc, pana la tunurile tancurilor sau cele de camp…
Vor putea fi simulate scenarii multiple, inclusiv lupta in zone urbane…
Sursa:
ArmsTass
noiembrie 20, 2011
Ţestoasa numărul unu, este un tanc Klim Voroşilov – KV-1.
Tancul a făcut bâldâbâc în Neva şi n-a durat mult până să s proptească în fund, pe fundul apei. Mai mult a luat ca să fie scos de acolo: trei zile!!
Cum în toată lumea mai sunt numai vreo duzină, tancul va deveni o importantă exponată a Muzeului Bătăliei Leningradului.
noiembrie 17, 2011
Prin 2009-2010, am aflat despre contractul dintre Ucraina şi Irak, în valoare de două miliarde şi jumătate de dolari. O vreme, în presa românească au apărut articole, anchete şi interviuri pe tema beţelor în roate puse de personaje din politica României şi sabotarea unui acord de export de TAB-uri către Irak, pe motiv de neînţelegeri asupra sumelor. Sumelor… mitei.
Astfel, Ucraina a luat faţa României şi a semnat pentru 420 BTR-4, 6 Antonov AN-32B şi repararea a două elicoptere Mi-8.
Lux.
Comenzi de această valoare ar fi însemnat enorm pentru industria de apărare a României. Interesele personale însă, au primat. Aşa-i tradiţia, nu?
Revenind…
Irakienii au fost impresionaţi de calităţile avionului de transport mediu An-32B, comparabile cu cele ale EADS-CASA C-295M şi Alenia C27J Spartan, mai ales asupra performanţelor Antonovului în condiţii de temperatură ridicată.
Comparativ cu precedentul şi bine cunoscutul Antonov An-26, An-32 are nacelele motoarelor amplasate deasupra aripilor, fapt care a permis instalarea unor elici de dimensiuni mari şi la obţinerea unor performanţe superioare: capacitatea de încărcare a lui An-32 este aproape dublă faţă de An-26.
Despre transportorul amfibiu blindat ucrainean, BTR-4, cu ciudă trebuie să recunoaştem că este superior TAB-urilor româneşti.
Din când în când, au mai apărut ştiri despre contract. Toate au făcut referire la sughiţurile livrării…
Mai nou însă, aflăm din Kiev Post – care citează declaraţia unui oficial de la Antonov – cum că Irakul a semnat deja documentele de recepţionare tehnică pentru două avioane An-32, iar până la finalul anului se preconizează semnarea pentru alte două.
Acelaşi ziar ucrainean, anunţa în urmă cu câteva luni că o primă tranşă din numărul total de BTR-4 au fostr deja expediate în Irak: 20 cu rol detransportor, 4 în varianta de comandă şi 2 echipate ca ambulanţe.
Alte 62 BTR-4 erau planificate pentru luna Septembrie a acestui an. Dacă n-au ajuns, probabil că urmează…
Şi uite aşa, am rămas cu buza umflată privind cu invidie peste gard către Ucraina.
Sursa: Defense Industry Daily
noiembrie 7, 2011
noiembrie 6, 2011
Staaaaţi niţel, şi răbdare stimabililor! Până la subiectul cu up-gradarea tancurilor T-64, să vorbim despre trimiterea lor în marş către cuptor!
În urmă cu nişte timp, găsisem şitea pe la Gur Khan, dar am uitat de ea şi s-a pierdut pe la numeroasele ştiri uitate în bookmarks.
So, Rusia trimite la reciclare industrială peste o mie de tancuri T-64, care în prezent sunt cele mai vechi tancuri din Armata Rusă, după ce anul trecut au fost pensionate tancurile T-62 şi T-55, la Lad Camp, în Transbaikalia.
Despre tristul şi ghinionistul T-64 putem spune că în ultimii douăzeci de ani a fost folosit în Rusia doar pentru antrenamentul conductorilor de tanc. Cantitatea mare de tancuri din acest tanc devenise atât de nedorită, încât cele care se stricau nu erau reparate ci scoase din dotare.
Numai pe la vecinii şi prietenii noltri, ucraineenii, mai se fabrică, pe la Harkov, în varianta T-64BM „Bulat”. Care, probabil că-s sadici. 🙂
Bătrânul T-64 a apărut prin ’60 şi a fost primul tanc cu sistem automat de încărcare a tunului! Mai ceva, T-64 a fost primul tanc ce a utilizat telemetrul, blindajul compozit şi puternicul tun de 125 milimetri.
Zic cei de la Izvestia… că tancul T-64 s-a descurcat bine în Afganistan, Transnistria, Cecenia şi Georgia. Să-i credem? 🙂
Oricum, T-64 a fost aşa de bun, încât după ce tanchistadorii rusnaci au devenit chei datorită gestului cu smulsul buclelor când li se stricau motoarele şi alte alea, au comandat dezvoltarea unui tanc derivat, care să meargă ruseşte!!
Aşa, a apărut T-72… Comandat la numai trei ani de la intrarea în dotare a tancului T-64! 🙂
Ceea ce a transformat tancurile T-64 în vechituri de înaltă calitate…
Vorba lui Victor Murakhovsi (editorul şef al revistei Arsenal) care a declarat către Izvestia că singurul beneficiu de pe urma tancurilor T-64 sunt cele 30-35 de tone de metal de bună calitate ce vor rezulta în urma topirii fiecăruia din ele.
Şi tot conform spuselor lui Murakhovski, până în anul 2015 când va apare tancul nou în totalitate şi al întregii familii de derivate – Armata – baza unităţilor de tancuri ale Rusiei va fi formată din T-80, T-90 şi T-72 modernizate.
Blogărul tanchistador „Gur Khan”, apropos de îndoiala mea de mai sus, cu privire la cât de bine s-au descurcat tancurile T-64 prin războaie, ne spune că în Afganistan au luptat tancuri T-34-85, T-54, T-55 şi T-62, în prima campanie din Cecenia au fost utilizate T-72 şi T-80, iar în cea de-a doua numai T-72. Doar în Georgia a apărut şi T-64, însă numai cele ale Infanteriei Marine, dar care după ce au debarcat în Potiv şi au activat în regiune din 1992 şi până în 1993, nu au avut deloc parte de lupte.
Adicătelea, şi ruşii au jurnalişti „Lady Gaga”! 🙂
Şi acum, cu îmbunătăţeala!
Ucraineenii de la uzina de ţestoase din Harkov încearcă să-i sinucidă şi pe alţii, mai exact oferă la export către ţările sărace, tancuri T-64E modernizate.
Principala minune e înlocuirea motorului 5TDF cu cel 5TDFE! Îmbunătăţirile modelului „E” duc în final şi la o creştere a puterii, de la 700 la 850 cai putere – 21,4 %! Per total însă, cel mai important aspect este că noul motor este mult mai fiabil!
Pe lângă tunul de 125 mm capabil să tragă şi rachete ghidate Combat şi Reflex, şi mitraliera coaxială de 7,62 mm, echipajul dispune acum de două posturi telecomandate pe turelă, capabile de a opera mitraliere grele de 12,7 mm (600 cartuşe), mitraliere de 7,62 mm (1200 cartuşe), tun automat GSh-23L (900 proiectile) şi lansator automat de grenade AG-17 (100 proiectile).
În primă fază, recunosc, n-am înţeles şi-a mai dat o citeală. Aşa e.
Cică, modulele sunt instalate în nişte cilindri şi pot fi schimbate în timp scurt. Şi iarăşi un cică: atunci când ieşi cu ţestosul din oraş, de exemplu, şi ai de purtat lupte în munţi, dealuri, sau să străpungi o linie cu numeroase fortificaţii la teren, vei dori să schimbi modulul cu tun GSh-23L cu cel al lansatorului automat de grenade K-17, fapt care se rezolvă repedea!
Mişto treaba. Plus că modulele sunt compatibile cu armament Occidental, putând opera M-2NV, sau Mk-19, iar modulele avariate pot fi înlocuite uşor.
Protecţia propusă în viitorul tunning include sistemele DZ „Knife”, sau varianta îmbunătăţită „Knitting”.
Şi acum, reclama:D
T-64E, datorită costului relativ scăzut, dar şi impresionantelor capacităţi de luptă, poate deveni nu numai atractiv pentru săraci, dar şi un competitor real pentru tancul T-64BM „Bulat”.
Prima ieşire în lume a lui T-64E a avut loc cu ocazia VE Day din 2011.
Surse: Izvestia şi Gur Khan
octombrie 29, 2011
Veste tristă pentru ruşi. Acum două zile, au aflat că nu vor avea în dotare APC-uri BTR-90.
Ministerul Rus al Apărării nu a inclus pe lista pentru Moş Gerilă noul BTR-90. Mai exact, programul de achiziţii pentru… 2020 (??) nu cuprinde acest vehicul.
Directorul general al complexului MIC, Dmitry Galkin, a declarat la expoziţia internaţională „Interpolitech 2011”:
„Unfortunately, the fate of the APC was formed sad. It so happened that the Defense Ministry was replaced by another guide in charge of arms and military equipment, which decided that we have developed the Army BTR-90 is not necessary”, – said Dmitry Galkin, during a visit to International exhibition „Interpolitech 2011.”
Şi tot Galkin a precizat că în aceste circumstanţe, BTR-90 nu va fi oferit la export.
Sursa: Interfax, via Gur Khan atacks!