A fost odata ca niciodata un….baubau. Numele lui era URSS si la capatul celalalt al batului se afla un alt nene pe numele lui Sam. Ca asa e povestea. Apoi, brusc, fara ca Unchiu’ Sam sa-si foloseasca macar puscociul din dotare, baubau URSS s-a dus pe copca, luand cu ele toata floarea cea vestita a proletariatului estic.

Toata bune si frumoase numai ca unchiu’ Sam a ramas cu prea multe puscoace care ruginesc nefolosite. Asa ca a organizat o selectie pentru rolul de baubau si a tot gasit candidati. Povestea continua previzibil cu niste razboaie, teroristi, islamisti, etc, s-asa ajungem la Iran.

Dar ce e cu Iran? Pai Iran are petrol, ii uraste pe americani si pe evrei si strange arme pentru astia. Americanii se pare ca au cam epuizat scenariul cu arme ascunse in Irak asa ca in locul lor urla toti. Vorba filmului, nu mi-e frica de Rusia care are mii de rachete ci ce amaratii care pot strange una sau doua, eventual ilegale. Nu prea conteaza daca Iranul poate expedia la destinatie o arma nucleara, nici ca Israelul vecine detine un stoc necunoscut, evident, la care are dreptul.

Deci? Ce facem cu Iran? Un baubau eficient sta ceva mai mult in functie. Trasaturile de obicei sunt fanfaroniste, baubaul facand jocul public prin proliferarea de amenintari si declaratii ultra-optimiste despre propriile capacitati. Evident, media isi joaca si ea rolul isterizand populatia, cam cum a facut cea din Romania care decreta cu emfaza cu Iranul cel rau se pregateste sa atace Turcia in caz de ceva. Turcia si Israelul. Bai nene, in locul lor, as ataca mai repede direct SUA, pentru ca Sam inca pozeaza in campionul democratiei si s-ar mai retine din riposta. Dar Turcia? Israelul? Iranul ar mai ramane doar o pagina de istorie cand or sa termine astia cu ei.

Bine, ce e cu Iranul? Nu-mi permit sa judec o tara cu vreo 75 de milioane de locuitori si cu o istorie milenara. Iranul este o tara inconjurata de state mai mult sau mai putine dusmane sau corupte. Lasand la o parte Sharia, Iranul are vecini dubiosi, curiosi si invidiosi cel putin. La nord, peste Caspica, troneaza Rusia cea zambitoare, impreuna cu o mana de agitate state fost sovietice. Petroliste si ele si destul de supuse fata de curentul zonei. Mai la est avem Afganistanul, cel plin de trupe americane, si Pakistanul cel alunecos si cu curul in multe luntre. Islamiste sau nu, au propriile probleme. La vest Irakul, si ala plin de americani si oricum dusmanos din fire cu Iranienii, chestii tribale la mijloc. Mai la nord-vest stapaneste Turcia, care nu da doi bani pe dusmanii de orice fel si care e lasata in pace sa-si faca loc in zona in virtutea muschilor proprii. Ok, din punctul meu de vedere, Iranul sta prost. Foarte prost.

Si atunci pe ce mizeaza? Pe armata? Iranul pretinde ca detine o industrie autonoma capabila sa se ocupe de orice, mai ales de propria aparare. Prezinta inventii pe banda rulanta, de la rachete capabile sa doaboare orice tip de avion si pana la avioane invizbile. In realitate, Iranul detine o menajerie interesanta de scule hibride, mosteniri americane, britanice sau sovietice, plus mult laudatele inventii proprii. Sa fim seriosi, pe langa echipamentul pe care-l poseda Israelul sau Turcia, simple glume depasite tehnic. Insa ne amintim cu totii de a 4-a armata a lumii, adica Irakul din anii 90, la fel de demonizat si de stupid.

Mizeaza pe scandal. Pe necesitatea unui baubau galagios si are tot felul de urlatori in toate pozitiile posibile. Mizeaza, ca mai toate regimurile din partea asta a lumii pe stindardul Islamului. Cu totii invoca Jihad-ul impotriva necredinciosilor si mai ales al statului evreu sustinut din toti rarunchii de SUA, care intre timp a atras de partea sa cam toata floarea cea vestita a islamului. Asa ca Iranul e singur, incheind prietenii cu state la fel de dubioase precum Coreea de Nord sau Venezuela. Axa raului? Nazistii au tot dreptul sa fie jigniti de o asemenea comparatie.

Deci, ca sa incheiem: are nebunia atribuita Iranului si Ahmadinejadului suport real? Ar folosi ei daca ar avea arsenalul nuclear din dotare? Poate ca da, poate ca nu. Eu insa as paria pe faptul ca nu sunt nici macar aproape de statutul de putere nucleara in devenire. Se pare ca nu e chiar asa de simplu sa construiesti un arsenal nuclear pentru ca aici e faza tare: tatica, mi-e frica de un nebun cu o arma nucleara dar ala are o singura sansa in timp ce tu, din postura de detinator de arsenal, ai mii de sanse sa-l faci una cu pamantul inainte sa apese pe buton. Si nici faza cu teroristul cu bomba in SUA nu pare chiar asa de simpla.


Aaa-hmaaa-di-neee-Jean! 😀

Mi-e preag drag de el ca să nu îl chiţăi niţel..

Deci: „Why do you exploit the IAEA dignity in favor of the U.S. administration?”

Bre, nea’ Ahma’! A glumat şi băeţii… Nu pune la imină, că faci ulcer şi mori de infart la cap! Sau mai nasol.

Noi ne mândrim cu declaraţiile matale. Pe cuvânt!

Ia imaginaţi-vă cât de melodios ar suna în farsi:

„Some bullying powers are armed with atomic bombs and they claim Iran is seeking such bombs. The Iranian nation does not fear you if it wants to make bomb, but it does not need a bomb,”

Minunat! Fii agresiv, că nu vrem să ne plictisim…

 


Micky Chavez Mouse

Fratilor, n-are legatura cu treburile de pe la Resboiu dar eu unul, trebuie sa recunosc ca am un fel de simpatie (cred ca sa se cheama) pentru liderii astia magistrali de teapa lui Hugo El Nino Chavez, Ahma-din-Jad si cei 40 de hoti fanatici si Kim Nemuritorul Reloaded. Pe bune. Eu cred ca noua exact asta ne lipseste.

Asa. Ce a mai facut Little Hugo? Pai vrea sa promoveze o lege care vrea sa elimine parlamentarii disidenti. Bai, stii ca asta e buna? La noi, dincolo de apolitichia Resboiului, as fi tentat sa vreau aplicarea termenului in sensul strict.

In fine. Parlamentul de la Caracas si-a dat aprobarea initiala pentru o lege care ar scoate parlamentarii care isi schimba partidul politic in afara forului legislativ, o lege dorita si promovata de presedintele Hugo Chavez, informeaza AFP. Noua lege spune ca parlamentarii care isi schimba partidul comit o “frauda impotriva cetatenilor”, fapta care se pedepseste cu suspendarea temporara sau chiar cu scoaterea in afara parlamentului. Opozitia a declarat ca legea este incorecta, din cauza ca un anumit parlamentar este ales pentru a reprezenta o anumita regiune, nu un partid politic.

Sursa: Hotnews


Ultimul Ceac Noris

Acu’ o saptamana cineva s-a dedulcit la centralele iranistaneze si la genialii oameni de stiinta iranistanezi, mari realizatori de minuni ingineresti si nu numai. Prin umare, poporul ales al lui Ceac Noris, a considerat ca e cazul sa debiteze ceva amenintari.

Nenea din imagine, mare smecher in garda lor revolutionara, a declarat ceva de genul „americanii aia enervanti si prietenii lor sionisti nu o sa ne deraieze din jihadul nostru”. Blabla. Pe numele sau de scena general de brigada Mohammad Reza Naghdi, omul nostru a continuat furibund: „bre, voi la Resboiul sa stiti ca o sa va spanzuram alaturi de generalii aia americani rai, plus evrei, care au facut toate astea.” Auzisi bre Iulica?

Lasand gluma la o parte (acum cat mai putem), incidentul de saptamana trecuta poarta intradevar o pecete dubioasa. Dr. Majid Shahriari, unul dintre oamenii de stiinta iranistanieni care s-au ocupat de virusul Stuxnet care a cam atacat programul nuclear iranistanez si Fereidoun Abbasi, si el cu capul mare, au fost atacati saptamana trecuta in timp ce se indreptau spre locul de munca, de masina lor fiind atasat un dispozitiv exploziv magnetic, in treacat asa, de catre cativa motociclisti. Shahriari a murit dar celalalt a scapat.

Desi expertii (noi nu suntem printre ei) i-au amenintarile astea in serios si se cam uita spre Irak unde-i plin de jenerali, americanii dau ca de obicei din umeri si cam rad de Ali-Ahmadin si cei 40 de hoti ai lui. Cica ei nu au auzit nimic si ca, daca ar fi auzi, nu aveau oricum de ce sa se teama ca ei sunt cam pregatiti asa, ca oamenii sunt rai si nu prea ii iubesc.

Sursa: Foxnews


Chuck Norris wannabies

La cererea publicului din ce in ce mai pretentios si care in semn de protest cam absenteaza zilele astea, am decis sa tratam cu o periodicitate mai mare problema acestui demn urmas al imperiului persan, condus de vesnicul rebel Ahma-din-Jad.

Eu lui nenea asta i-as da o sugestie: in loc sa-si vopseasca butoaiele in forma de super lansatoare de super rachete super eficace de super copie super ruseasca, ar face bine sa-l rapeasca pe Chuck Norris cat inca traieste si sa-l cloneze intr-o trupa de 10 Chuck Norris care ar invinge orice armata din lume, ba chiar pe toate la un loc. El, Ahmadin adica, mai neincrezator din fire, m-a considerat necredincios si mi-a ignorat sugestia. Ofensat, am sa-i sugerez lui Iulica sa incerce si el, si, daca nu iese, sa faca aici la Resboiu o rubrica botezata Chuck Norris cu si despre iranistanezi si glumele lor.

Bun. Ahmadin a facut totusi ceva: si-a facut flota! Laser frate, nu gluma, cu el in rolul aluia mic si negru de respira greu. 9000 de barci de mare viteza (nu alea avioane de bombardament si planare la mica si joasa inaltime) si cam kamikaze de felul lor asa. Impanate cu trotil din ala ca in desenele cu Will E. Coyote, sunt pilotate de….de….martiri bre. Pai normal, ca aia de mai sus. Cica au la dispozitie 30000 de astfel de voluntari si singura lor tactica este sa intre in tot ce sta pe apa, sa speram ca si in stanci.

Stirea nu e noua. Mai nou insa scriu englezii de la The Sun despre ea. Eu unul sunt optimist si as vrea un conflict intre Coreea de Nord si Iranistan. Eventual sa se bage si Venezuela si sa iasa un fel de Starcraft 3. Cin’ sa fie zergii?


Dimineata in cap asa, m-a pocnit o intrebare: de ce dracu ma gandesc la rachete si razboaie? Nu, nu asta era. Fratilor, nu cumva Chavez, dictatorul din Maximia, cumpara S-300 ca sa le doneze fratilor de sange iranistanieni? Ma gandesc ca ar putea chiar sa tocmeasca o companie de transport neutra, ca de exemplu Ahmadin Import Export Impex SRL.


Unde e petrolul?

SUA vinde seicilor din tara lui Osama o gramada de arme, pe bani buni. Cat de buni? Vreo 60 de miliarde de para, asa de buni. Si ce?

Hm….sa vedem: 84 de F-15 Eagle, 70 Boeing AH-64 Apache, &2 Black Hawk, 36 Little Bird plus armament si ceva piese de schimb. Auzi, cica motivul este ca Arabia Saudita vrea sa se protejeze in caz de agresiune iranistaneza. Astia, la cat de smecheri sunt, cand se vor pune pe atacat, or sa atace pe toate lumea, in toate directiile, cu minunatele lor arme binecuvantate.

Arabia Saudita opereaza deja un numar important din modelele de mai sus, in diferite configuratii, plus ca are ganduri cu Eurofighter Typhoon iar in arsenal mai detine si alte jucarii, unele chiar de dubioasa provenienta ruseasca. Bai frate, concluzia e asta: Ahmadinejad ala e periculos rau de sperie atatia petro-dolari.

Sursa: Armedforces int


 

Replica iranistaneza

 

Generalul Ahmad Vahidi, ministru pe razboi sfant in Iranistan a declarat ca Teheranul inca se tine de negocieri cu Moscova pentru achizita de sistem S-300.  Iranul insista pe prevederile unui acord semnat deja in 2007 intre cele doua tari in timp ce Kremlinul considera vanzarea drept o incalcarea a ultimului set de sanctiuni impus de ONU ca urmare a belicozitatii iranistaneze din ultimul timp.

Bineinteles ca baietii lui Ahmadine….ala, se cam sterg cu sanctiunile undeva insistand ca respectivele arme sunt defensive si ca au tot dreptul sa se apere de invadatorii necredinciosi. Pare ok.

Rusii insa s-au suparat destul de rau. Presedintele Medvedev a luat foarte in serios Rezolutia ONU 1929 din 9 iunie 2010 si a taiat firul pentru livrari catre Iran care ar fi trebuit sa includa tancuri, sisteme de artilerie de mare calibru, elicoptere, rachete si chiar nave maritime.  Contractul in valoare de 800 de mil. de dolari US pentru achizitia de S-300 cat pentru 5 batalioane de garda este doar o parte a bubei deci.

UPDATE: Asa cum semnala si drull, discutiile cu iranistanienii nu au dus la achizitia rachetelor ci la luarea in calcul de catre teparii rusi (nu e clar daca s-au dat ori ba banii) a unei variante de despagubire a Iranului pentru afacerea ratata cu S-300.

Sursa: Ria Novosti, desigur


Un pic zombie aşa…, după bucuria unei insomnii complete, citeam presa pe net şi am dat în ziarul Adevărul peste un articol cu noi declaraţii ale lui Ahmadinejad. Ne-am obişnuit cu stilul lui, nu? E chiar previzibil şi fiecare dintre noi i-am putea deja scrie discursurile dinainte să cuvânteze. Nu-i greu: ceva anti-americani, ceva anti-evrei, o negare a Holocaustului, amenintarile cu contraatac si razboi total, şi ceva cu Alah.

Cândva, eram prieteni şi putea ieşi o cumetrie româno-iraniană de făceam o geampara cot la cot cu ei prelucrându-le petrolul pe la Midia. N-a fost, n-a fost să fie…

Ca de obicei, lucrurile bune se întâmplă numai cui trebuie.

Acum ceva timp îl admiram, personal, pe Ahmadinejad. Îmi plăcea la el modestia, faptul că s-a zbătut, că a tras, că a fost unul dintre cei mai buni din ţara lui, etc.

Şi acum îmi place uitătura lui cruntă, felul în care ameninţă cu degetul şi cum impresionează simplu dintr-o poză. Aşa trebuie că arătau şi câţiva dintre domnitorii noştri: Vlad Ţepeş, Ioan Vodă cel Cumplit (preferatul meu) şi alţii, că n-am dus lipsă de lideri duri.

Acum, legat de ceea ce am citit în articolul din Adevărul, ridic la rândul meu sprânceana: cum e bre, cu americanii ăştia? Ia să vedem ce zice Ahmadinejad:

„Statele Unite nu au intrat niciodată într-un război real, nici în Vietnam, nici în Afganistan şi nici măcar în cel de-al Doilea Război Mondial”,

Au avut vreodată americanii un război real? Au avut, că şi poporul american a plătit tributul de vieţi pentru libertatea lor şi chiar a altora. Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei căzuţi în lupta pentru libertatea semenilor lor.

La o mică analiză însă, ce răspunsuri putem obţine?

Nici asta nu-i greu, că acum S.U.A. au cam trecut în rol de asupritor. Există, da, diferenţe de imagine, obţinute prin manipulare şi propagandă. Nu putem pune semnul egal între Germania celor două războaie mondiale şi acţiunile S.U.A. Dar, găsim asemănări între unele isprăvi ale U.R.S.S. şi ale vechilor expansiuni imperialiste ale Marii Britanii, Spaniei, Franţei, Olandei, Portugaliei, Belgiei, faţă de ceea ce fac de ceva timp Statele Unite ale Americii.

Probabil că S.U.A. vor obţine într-un final dominarea planetară, chiar dacă ea va fi sub o altă formă decât şi-au dorit-o vechile imperii şi defuncta Uniune Sovietică. Culmea, S.U.A. nu au şi nu au avut nici măcar un singur dictator şi nici o dinastie regală, dar poate tocmai de aici li se va trage succesul: ca într-o dinastie, preşedinţii americani au acţionat pentru întărirea economico-industrială a ţării lor, pentru afirmarea şi dominarea ca putere militară, dar şi politică, mai ales prin influenţa politică la nivel planetar.

Bun, dar cu războaiele reale, aşa cum a pus Ahmadinejad problema, cum rămâne? Au avut, au ba?

La ochi, aşa rapid, ce putem considera?

Perşii lui Ahmadinejad au avut războaie adevărate. Chiar şi iranienii. Şi dacii, şi românii, au avut din plin. Şi multe alte popoare.

Există în primul rând diferenţe geografice. Ei, de atâta de puţin timp de când au istorie, au fost poziţionaţi pe un continent izolat de războaie adevărate. Mai bine decât ei n-ar fi stat decât australienii, de-ar fi fost la fel de independenţi precum Statele Unite ale Americii.

Campaniile lor n-au fost multă vreme cine ştie ce. N-au avut de ţinut un front lung. Au avut parte de o colecţie, de o istorie de campanii şi atât. Abia târziu au avut implicarea în primul război mondial, apoi în cel de-al doilea, dar n-a fost vorba şi în cele două exemple mai răsărite, doar de campanii expediţionare? Şi, mai ales, cel mai important aspect, n-au intrat în luptă decât atunci când au fost siguri că pot face faţă? Ei au ales momentele implicării şi s-au bucurat de condiţii favorabile.

Apoi, conflictele recente au fost şi mai şi.

Deci, cum e bre cu americanii ăştia?