Mai întîi l-au legat la ochi...

Fabricantul rus de avioane, JSC IRKUT Corporation, a exportat de-adevăratelea avioane Yak-130!

Prima tranşă de trei avioane a fost livrată astăzi Algeriei, direct de la fabrica din Irkutsk, prin intermediul încăpătoarei burţi a unui avion de transport greu Antonov An-124-100 aparţinând companiei Volga Dnepr Airlines.

Guvernul Algeriei a semnat în Martie 2006 pentru un total de 16 avioane, cu JSC Rosoboronexport.

Toate avioanele comandate de Algeria, vor fi librate forţelor aeriene ale acestei ţări până la finalul anului curent.

Conform contractului, câţiva piloţi şi ingineri algerieni au urmat pregătiri teoretice şi practice pe Yak-130.

Iar, pe lângă succesul la export… Ministerul rus al Apărării va semna curând un contract pentru 65 avioane Yak-130.

Mişto!



Valul revoltelor populare loveste pe rind Tunisia, Algeria, Egiptul, Yemenul si mai nou, ceva ceva in Iordania. Intamplator sau nu, astea tari sunt si aliati ai Occidentului dar in acelasi timp si tari unde musulmanii sunt la putere si in praf de fanatism religios.

Tunisia a fost prima. Moartea lui Mohamed Bouazzizi, un tanar somer tunisian care s-a autoincendiat pe data de 17 decembrie 2010, a declansat o reactie in lant. La doar cateva zile, studenti, profesori, avocati, jurnalisti, activisti pentru drepturile omului, sindicalisti, politicieni ai opozitiei sau oameni simpli au iesit in strada in mai multe orase, inclusiv in capitala Tunis, pentru a condamna politicile economice ale Guvernului, represiunea impotriva tuturor criticilor puterii, dar si coruptia de tip mafiot, care, au acuzat protestatarii, imbogatea familia presedintelui.

Presedintele Ben Ali a reactionat prin demiterea Guvernului si anuntul privind organizarea de alegeri anticipate, insa protestele nu s-au oprit. Manifestantii au continuat sa iasa in strada, cerand demisia presedintelui. Protestele impotriva guvernului au continuat in capitala tunisiana, dupa ce seful statului a fugit din tara in noaptea de 14 ianuarie, obtinand azil in Arabia Saudita. Bilantul reprimarii manifestarilor: peste 100 de morti.

Algeria, tara vecina, a incheiat anul 2010 cu o confruntare serioasa intre populatiile din mai multe zone, un nou val de proteste izbucnind si in capitala Alger. In popularul cartier Bab El-Oued, bande de tineri nemultumiti au comis mai multe atacuri asupra birourilor guvernamentale. Martorii au declarat ca politia a folosit gaze lacrimogene pentru a-i dispersa pe agresori.

Trupele de soc au intervenit peste noapte, iar rapoartele autoritatilor au indicat proteste si atacuri similare care au inceput sa prinda contur si in alte cartiere ale capitalei. Demonstrantii au pus atacurile recente pe seama conditiilor de viata foarte proaste si a costului inalt al traiului algerian.
Guvernul algerian sustine ca aceste evenimente sunt revolte tipice ale cetatenilor suparati din cauza cresterii preturilor, noteaza Foreign Policy.

Autoritatile au incercat sa delegitimeze cererile protestatarilor, prin descrierea protestelor din ianuarie 2011 ca fiind „protestele unor hoti lenesi si a unor cercuri economice si politice”, care sunt in dezacord cu reformele guvernului. Una dintre marile probleme este reprezentata de fapt, de coruptia extinsa in randul ierarhiei guvernamentale.

Guvernul algerian a incercat sa devieze caracterul politic al „cerintelor insurgentilor „, pretinzand reducerea inegalitatilor printr-o redistribuire a locuintelor sociale sau subventionarea produselor importate de care „beneficiau doar speculatorii si economia neagr”. Algerieni care nu si-au mai primit salariile de luni de zile au incercat sa se sinucida in timpul protestelor.
Intr-o incercare disperata de a calma spiritele, Algeria a importat de urgenta un milion de tone de griu. „Algeria vrea sa nu fie contaminata de <> tunisian”, a declarat un analist german pentru Reuters. Mai mult, guvernul de la Alger a redus preturile mai multor alimente si a crescut cantitatile de faina livrate in piata.

Egipt, cea mai mare bataie de cap a Occidentului

Epicentrul violentelor din Egipt a fost identificat in orasul-port Suez.
In ultimii ani, Suez a trimis miliarde in veniturile fiscale ale guvernului de la Cairo. Insa, la fel ca in restul tarii, prosperitatea nu a fost impartasita pe scara larga.
La inceputul lunii ianuarie, in Suez a izbucnit furia protestatarilor care au iesit in strada pentru a manifesta impotriva conditiilor economice si a lipsei de libertate, sub conducerea lui Hosni Mubarak. Protestele au escaladat si au ajuns in centrul capitalei, unde a avut loc o demonstratie nationala impotriva presedintelui Mubarak si a guvernului sau.

Multi protestatari si-au exprimat furia fata de cresterea preturilor, a saraciei si a conducerii autoritare a sefului statului egiptean, care se afla la putere de trei decenii. Multi egipteni cred ca el isi pregateste fiul – Gamal- pentru a prelua in viitor functia.

Ministerul egiptean de Interne a avertizat, la scurt timp ca orice noua manifestatie este interzisa. „Miscarea 6 aprilie”, un grup de militanti pro-democratie care s-a aflat la originea protestelor a facut apel la organizarea de noi manifestari in centrul capitalei Cairo, inspirate din revolta tunisiana care a condus la fuga presedintelui Zine El Abidine Ben Ali.
Protestatarii s-au manifestat strigand sloganuri impotriva regimului, iar comunitatea internationala – inclusiv Statele Unite, Uniunea Europeana si ONU – a cerut autoritatilor de la Cairo sa tina cont de cererile celor care au iesit in strada.

Liderul opozitiei, Mohamed ElBaradei, proaspat reintors la Cairo a dat asigurari ca „nu exista cale de intoarcere”, cu privire la schimbarile ce se anunta in Egipt si ca „oamenii din strada au rupt barierele fricii”, anunta CNN.

Fratia Musulmana a cerut adeptilor sai sa demonstreze, dupa rugaciunile saptamanale musulmane, iar El Baradei a anuntat ca va lua parte la actiunile de protest. El a cerut demonstrantilor sa fie pasnici si guvernului presedintelui Hosni Mubarak sa opreasca retinerea si torturarea oamenilor. El Baradei considera ca un raspuns violent din partea guvernului este „contraproductiv” si ca regimul ar trebui sa promoveze democratia si dreptatea sociala.

Nici in Yemen viloentele nu au intarziat sa apara. Mii de oameni au iesit in strada la Sanaa, in urma unui apel al opozitiei, cerand plecarea de la putere a presedintelui Ali Abdallah Saleh, aflat la conducerea tarii de 32 de ani, anunta AFP.

Protestatarii au scandat ca presedintele tunisian a fugit din tara dupa 20 de ani la putere, iar in Yemen, Saleh este la putere de peste 30 de ani. „Ajunge!”, au scandat ei. Ministrul de Interne din Yemen respinge, insa, asemanarea cu Tunisia: „Yemen nu seamana cu Tunisia, Yemen este o tara democratica”.
Reuters estimeaza ca aproimativ 16.000 au protestat in mai multe zone ale orasului Sanaa. Oamenii cer schimbarea presedintelui si o imbunatatire a conditiilor de trai din Yemen, coniderata a fi cea mai saraca tara araba.

Opozitia a organizat 4 manifestatii distincte in Capitala tarii, in incercarea de a deruta fortele de politie. Protestele, care au debutat acum cateva zile, nu au degenerat in violente.

Sursa: Hotnews


L-39ZA Albatros, Forţele Aeriene Române

Sursa: RoAF.ro

AERO Vodochody, fabricantul avionului de antrenament L-39, cunoscut ca şi Albatros, din care a livrat aproape 3000 bucăţi în mai multe ţări, a semnat de curând un contract în Algeria pentru suport şi extinderea resursei de viaţă. Deşi avionul nu se mai produce, au mai rămas în exploatare peste 1000 de aparate.

„This is a proof that AERO Vodochody is not only proud on its tradition of legendary Albatros aircraft but that it tries to support L-39 customers and users,“

a declarat preşedintele AERO Vodochody, Ladislav Simek

„AERO Vodochody prepared for its customers several packages that represent overhauls, durability extension and system upgardes. AERO negotiate the packages with several users of these aircraft now,“

a adăugat Jiri Sauer, vice preşedintele diviziei Defence & MRO