Dune- Cruciada Masinilor, Brian Herbert& Kevin J. Anderson

Am terminat si a doua carte din Trilogia Legendelor din Dune aparuta la Millennium Press. Pot sa spun ca deja mi-a venit inima la loc si astept si alte bucati din universul Dune. Da, am motive sa fiu mai optimist.

Cruciada Masinilor se inscrie pe o linie ascendenta inceputa in partea de final a Jihadului Butlerian, si aici ma refer la toate aspectele. Plotul, actiunea, personajele si mai ales felul in care aceasta carte a fost scrisa, difera semnificativ de prima parte. E ca si cum scriitorii s-ar fi maturizat dintr-o data si ar fi lasat la o parte (e drept, nu de tot) platourile cu branzeturi si vinuri alese risipite prin Jihad.

Cum asa? Cruciada e scrisa mult mai citet, multe dintre descrierile ce mi s-au parut inutile in Jihad sunt eliminate si de-aici, mult mai multa placere in a lega pasajele.

Cruciada Masinilor se desfasoara pe parcursul mai multor decenii, de-aici ceva mici dificultati in sincronizarea si in credibilitatea plotului. Pe alocuri, mai ales credibilitatea este mult diluata pentru ca e vorba de o carte scrisa pe capitole temporale intre care se scurg ani distanta. Uneori, aceasta scurgere nu se regaseste in actiunea in sine pentru ca asistam la linii de plot care stagneaza deranjant. De exemplu, timp de 90 de ani, dupa eliberarea….(nu stric placerea cititorilor cu detalii) titanii nu fac mare lucru, ceea ce e frustrant (banuiesc ca mai mult pentru ei decat pentru cititori). Chiar si asa, din acest punct de vedere, misiunea este dusa la cale cu brio.

Personajele…..unele dintre ele, destul de multe la numar, au o evolutie sanatoasa. In unele cazuri chiar sinuoasa, si de ce nu, extrem de convingatoare. Se comporta natural, trec prin crize, sunt mult mai reale, mai naturale, chiar si plasticul primero Xavier arata mai bine si mai convingator. Masinile in schimb……cu cateva exceptii (Erasmus si Seurat), sustin ideea centrala din Jihad si anume ca erau complet afone in materie de orice. Personal mi se pare deranjanta lipsa lor de inteligenta care nu poate fi pusa pe seama lipsei de imaginatie decat pana la un anumit punct. Iar cymecii….ei sunt si mai jalnici. Practic, niciuna dintre aceste doua parti nu reusesc sa convinga cititorul ca au fost in stare de trecutul pe care si l-au croit. Cel putin in cazul cititorului-eu.

Plotul….este consistent. Chiar daca unele linii sunt previzibile, exista destule intorsaturi de situatie incat sa fie agreabil. Continua evolutia conceptelor din seria originala gen Bene Theilaxu sau Gesserit, motivul melanjului si se arata si inceputurile Ghildei, sper totusi sa nu apara chiar totul pentru ca atunci natura prequel-ului ar trada un interval temporal dintre cele doua serii in care oamenii chiar n-au mai facut mare lucru. O sa ma lamuresc in Batalia Corrinului, cred.

Ca o observatie la fel de personala, in cazul lui Herbert Jr., ploturile sunt multe prea interconectate, spre deosebire de tatal care putea face carti de sine statatoare, fara a mai fii nevoit sa suspini dupa urmatoarea parte care va aparea, Millennium stie cand. Avizat de Trilogia Caselor, am asteptat sa cumpar intreaga serie pentru a ma apuca de citit, stiind ca pentru a pricepe ce si cum, trebuie sa am toate cele 3 carti in linie. E o caracteristica cam comerciala, dar asta e, traim vremuri specifice.

Cruciada Masinilor mi-a placut. Mult mai mult. S-a citit si mai usor. Am trecut deja la finalulcare sper sa-mi rezolve ceva surprize.  Spor la citit!