Enjoy!

Eu, mare fan al seriei de cărţi Carrier, aş vrea să văd urmărind ca pe un film, un conflict în care un portavion din cărţile lui Keith Douglass ar fi trimis să rezolve un scenariu şi avioanele F-14 Tomcat ar trebui să înfrunte Su-35.

Apropos, îşi mai aminteşte cineva cărţile? În afară de Carrier şi… am uitat cum se numeşte a doua tradusă în limba română, cea cu Norvegia… a mai apărut vreuna pe la noi?


XXJ - Chinese Fifth Generation Fighter in 2018

Ştiu, nu-i poză cu portavion. E al dracu’ de frumoasă imaginea şi am zis să o folosesc aici. Sursa: Weapons Technology Youngester

Chinezii ăştia… Cum să încep?

C-o poveste de dragoste!

Ei bine, ani de zile i-am urmărit în ascensiunea lor. China era calul meu câştigător şi aş fi pariat oricât mi-ar fi permis imaginarul, pe faptul că vor ajunge cel puţin în plutonul fruntaş al curselor economice, de înarmare, …, ale dominării totale. Acum, chinezii sunt pe picioarele lor şi nu mai pot ţine cu ei.

Aşa am ţinut şi cu Ferrari, când se zvârcolea, când le crăpau motoarele, când făceau eforturi enorme ca să se bată la titlu. Apoi, când au devenit tari, n-am mai urmărit cursele de Formula 1.

Ştiţi, în prezent mi-e dragă Brazilia.

Dar, înapoi la China: prietenii noştri au în construcţie două portavioane, dintre care primul va despica valurile în prova de prin 2012. Shi Lang, fostul Varyag, respectiv „Carrier F”. Cu mare parte din problemele legate de navele portavion rezolvate, acum şi-au îndreptat atenţia către aeronave, atât în ceea ce priveşte operarea lor, dar şi sub aspectul organizării.

În prezent, China are la ţărm baza elicopterelor ambarcate şi le trimit la bordul navelor numai când acestea sunt necesare. Se pare că la fel se va întâmpla şi atunci când portavioanele lor se vor afla în faza de debut. Evident, este total opusul practicii americanilor, unde escadrilele sunt permanent atribuite portavioanelor, cu excepţia momentelor când acestea se află în revizie. La fel, în cazul elicopterelor. Se preconizează că escadrilele chineze vor fi mult mai independente şi diferite în privinţa organizării.

În prezent este incert chiar şi tipul aeronavelor care vor dota portavioanele Chinei. Principalul avion de luptă ambarcat al chinezilor este o variantă navalizată a lui J-11, pe care îl cunoaştem drept o copie ilegală după Suhoi Su-27, mai exact este derivat dintr-un Su-33 cumpărat din Ucraina. Nu-i nici un secret că ei fură tehnologii şi nu-i secret nici faptul că fură şi achiziţionează în secret tehnologii pentru a desăvârşi navalizarea lui J-11 în J-11BH (cunoscut o vreme ca J-15). Acesta, J-11BH-ul, nu pare că va fi disponibil mai înainte ca Shi Lang să iasă în larg.

La capitolul avioane de antrenament navalizate, China poate utiliza JL-9 ori chiar mai recentul JL-15.

În ceea ce priveşte elicopterele pentru portavioane, chinezii dispun deja de experienţa celor aflate în exploatare: Kamov Ka-28 antisubmarin, Kamov Ka-31 EAW şi Mil Mi-8 pentru transport.Cel puţin pentru un deceniu de acum înainte, cu siguranţă că aceste tipuri se vor afla in serviciul portavioanelor Chinei.

Portavionul Shi Lang are o capacitate maximă de 50 avioane şi 18 elicoptere, dar se pare că nu vor fi utilizate atâtea aeronave într-o primă fază. Nici măcar Rusia nu a dispus de maximul de aparate de zbor la bordul navelor sale purtătoare de aviaţie. Foarte probabil, în primii ani, portavioanele Chinei vor fi utilizate în scop de antrenament şi propagandă, ceea ce nu ar necesita mai mult de o escadrilă cu opt avioane de luptă şi 9-10 elicoptere (şase ASW, trei AEW şi un SAR). Din momentul la care J-11BH va fi gata, vor mai trece câţiva ani de antrenamente ale piloţilor şi echipelor de tehnicieni, aşa că probabil până în 2020, China nu va putea scoate în larg un portavion complet operaţional şi cu un grup aerian ambarcat impresionant, care probabil va însemna şi J-10AH de atac, în inventar.

Ce va fi? Aşa va fi? Ascendenţa Chinei poate oricând genera surprize.

Noi, pasionaţii, la rândul nostru, ne putem întreba doar: vor avea chinezii „upper hand”-ul folosind organizarea cu mai multe escadrile, bazate la uscat? Poate că da… pentru că, teoretic, ar putea susţine un număr mai mare de pierderi, înlocuind. Sau… nu chiar?

La bază, a stat articolul de aici.


Filmul care ne-a uns pe suflet

Ce, credeati ca am trecut cu vederea comentariul lui Pepe? Sa vi-l reamintesc:

Breeee, tie ti-a placut Top Gun ? Hai ?
Ai stat fro’ doo ore cu ochii in TV , si cu spaima in suflet sa nu prinda video-ul banda, ca aveai caseta imprumutata de la vecinu’ care si ala o avea imprumutata de la finu-su care la randul lui….? Acolo, in film , n-ai intalnit Mig-24 ( mi se pare ca asa-i ziceau)? Ti-a placut filmu’ in care iera Mig-ul inexistent? Asa ie si cu cartea… :P

Eu eram mai slab la momentul in care am vizionat pentru prima data Top Gun. Asta imi amintesc bine. Nu mai stiu in ce an era, dar afara era cald si vecinii mei aveau musafiri de la Timisoara. Care adusesera un video!!! Si toaaata noaptea s-au uitat la filme, in curte, printre inghitituri de licori la care inca nu aveam acces. Nu imi placeau filmele cu Bruzli si nici erotice n-au pus, insa spre dimineata am auzit ca se vor uita la Top Gun si am tasnit din pat ca din arc, apoi m-am fixat la fereastra deschisa si acolo am ramas pana la final: eram in extaz – F-14 Tomcat, unul din cele mai frumoase avioane, lupte aeriene, Maverick cel cool, lupte aeriene, lupte aeriene, lupte aeriene…

Dupa Top Gun, a urmat pentru mine seria de carti Carrier, de Keith Douglass si niste ghost writeri care au facut-o praf cand autorul s-a desprins din proiect dupa nu mai stiu cate carti. Pe la noi, au aparut vreo 2 sau 3, dar eu vi le recomand pe toate.

Cam asa arata si pe la noi prima carte a seriei:

Carrier, mai tare decat Top Gun

 

Acum, e randul vostru: la voi cum a fost prima data la Top Gun si ce ati simtit?


Su-33 la zvântat

Sursa: Defensetech.org

În anii ’90, China a cumpărat din Ucraina un prototip de Suhoi Su-33 Falcon, versiune navalizată a avionului Su-27 Flanker, apoi, prin inginerie inversă, au realizat propria copie, numită J-15.

Su-33 este un avion de luptă multirol intrat în serviciul operativ al Marinei Ruse  în 1995, la bordul portavionului Admiral Kuznetsov. Despre J-15 se preocnizează că va opera iniţial de la bordul portavionului chinez Varyag aflat acum în faza finală a echipării în portul Dalian. China a cumpărat pe Varyag, un portavion din clasa Admiral Kuznetsov, din Ucraina, în anul 1998, cu scopul declarat de a-l remorca până în Macau şi a-l transforma in cazino plutitor.

Varyag prin Istanbul

Sursa: Varyagworld.com

Colonelul Igor Korotchenko, analist militar rus, a declarat:

„The Chinese J-15 clone is unlikely to achieve the same performance characteristics of the Russian SU-33 carrier-based fighter, and I won’t rule out the possibility that China could return to negotiations with Russia on the purchase of a substantial batch of SU-33s,”

Korotchenko a precizat că specialiştii chinezi nu au reuşit să rezolve problemele tehnice legate de proiectarea aripilor rabatante şi nici nu au dezvoltat un motor fiabil pentru J-15, deşi acesta a avut primul zbor la data de 31 August 2009, propulsat de un turbofan chinezesc de tipul WS-10.

Sursa: The Moscow News


Crucişătorul greu purtător de avioane Amiral Kuzneţov, 1996

Sursa: Defense Industry Daily

Amiral Kuzneţov (55 000 tone) urmează să fie tras pe dreapta încă o dată, prin 2012, pentru rezolvarea unor bube. To în 2012 se vor apuca vecinii şi prietenii ruşi să-şi deseneze viitorul portavion, nuclear de data asta şi ceva mai grăsuţ. Pe Kuzneţov îl aşteaptă şi un up-grade care îl va ţine la mal până prin 2017, dar cumulat reparat + modernizat, va mai putea fi folosit până în 2030.

Printre îmbunătăţiri:

  • Replacement of the defective steam turbines and turbo-pressurized boilers. Source have mentioned both gas turbine and nuclear propulsion options. The expense, upkeep, and reliability issues that a nuclear refit would present, all serve to make it a very high-risk choice. In effect, the decision would turn the Kuznetsov into a technology demonstrator for Russia’s next aircraft carrier class, and raise the odds that the ship would never become a reliable fleet asset.
  • Another is the fact that the MiG-29Ks which are supposed to make up its future air wing do not require catapults, and will deploy from several Indian carriers that lack them. That adds up to huge risk, for little benefit. Again, not impossible, but certainly risky.

  • Removal of the ship’s 3M45 P-700 Granit (SS-N-19 Shipwreck) supersonic, long-range anti-ship cruise-missiles
  • New communications and combat system.
  • Enlargement of the aircraft hangar, and possibly new aircraft. There are reports that the Russian Navy’s SU-33s could be replaced by smaller navalized MiG-29Ks. They would still be accompanied by Ka-27 anti-submarine helicopters, and radar-carrying Ka-31 AEW helicopters. The current SU-25 close support fighters have no naval counterpart or exact replacement; at present, their long-term fate remains a question mark.
  • Upgraded air defenses. Existing 3K95 Kinzhal (SA-N-9 Gauntlet) vertically-launched medium-range missiles and Kashtan (SA-N-11 Grisom) short range gun/missile systems would be replaced with a more modern medium-range system, backstopped by a navalized 9M111 Pantsir-S1 (SA-22 Greyhound) gun-missile combination.

There are also reports that the ship will receive aircraft catapults. Cataults are not an impossible choice, especially if Kuznetsov becomes a nuclear carrier prototype/ technology demonstrator. Nevertheless, these reports must be seen as more speculative, for several reasons. One is that steam catapults would require a very extensive, space-consuming, and expensive ship refit. the state of Russian shipyards and industry at the moment is poor, and adding that level of risk to the refit project would be a very questionable move.

Amiral Kuzneţov pe doc plutitor, Pacific 2006

Sursa: Defense Industry Daily


Sursa: The Guardian

Şefii de la Ministry of Defence (MoD) pregătesc înjumătăţirea numărului de avioane Joint Strike Fighter/F-35 planificate pentru a fi achiziţionate, într-o încercare disperată de a salva programul de dotare cu acest tip de aparate pentru Royal Air Force şi Royal Navy.

Vestea survine la câteva luni după ce în presa britanică se vorbea despre cât de greu va fi pentru Regatul Unit să îşi permită contruirea celor două noi portavioane din clasa Queen Elizabeth şi posibilitatea ca unul dintre acestea să fie vândut Indiei.

În plină campanie de reducere a bugetului militar, au fost subliniate şi alte soluţii de diminuare a cheltuielilor în ceea ce priveşte cele două nave ale clasei Queen Elizabeth:

– transformarea unuia dintre cele două viitoare portavioane într-o platformă cu echipament mai puţin costisitor, echipată numai cu elicoptere, infanterişti marini si avioane fără pilot (UAV);

– echiparea portavioanelor cu avioane mai ieftine, lansate cu ajutorul catapultelor (o variantă nouă de Typhoon? Super Hornet? Sea Gripen? Rafale?).

Planificatele portavioane, vor intra în serviciu, teoretic, în 2016 nava Queen Elizabeth, respectiv în 2018 Prince of Wales. Costurile originale (neincluzându-se aici preţul avioanelor de la bord), estimate la 3,9 miliarde de lire sterline au fost deja depăşite cu un miliard.