A Thousand Suns

Cu siguranţă mi-a trecut pe sub nas de mai multe ori în scormonelile prin Amazon, dar nu i-am dat importanţă până când am văzut-o la Horia pe blog, cu coperta în widget-ul „Acum citesc”. De vreo câteva zile gustam câteva pagini din câte ceva, dar nu se lipea nimic şi încă eram în căutarea unei cărţi care să-mi facă într-adevăr poftă să o trăiesc citind-o. Ei şi uite aşa am dat un search, să văd ce are în ea A thousand suns asta…

On April 30th 1945 the Allies secretly surrendered unconditionally to Nazy Germany. Four hours later that surrender was withrawn.

Mai mult nici nu îmi trebuia!

The world never knew – until now…

Şi m-am apucat de ea, cu foame! Habar nu aveam cine este Alex Scarrow, daca toată lumea i-a citit cărţile şi-l poleieşte în aprecieri, ori dacă acum băga degetul ca să verifice dacă apa-i udă. Scrie miştocuţ, scurt, pe episoade-poveste cu continuări din sfârşiturile precedente şi-i iese super. Mi-am zis că n-am mai citit aşa ceva de pe vremea când mă îndopam cu Robert Ludlum, dar nu-i. Nu-i ca acolo. Aduce mai mult cu seria de aventuri ale lui Dirk Pitt, de la Clive Cusller. Cam asta gândeam pe la început, apoi m-am scufundat în ea cu foarte mare plăcere… până pe la pagina şaptezeci şi ceva din .pdf-ul ei. Nimic nu-i perfect, aşa-i? Ce nesuferiţi sunt câte unii cititori…

În ultimele zile ale războiului, Hitler se bucură de speranţa încă unei arme secrete: au copt un nuke! Un echipaj exeperimentat de Junkers 88 este desemnat să zboare un bombardier american B-17 Flying Fortress până la New York, unde să sloboadă nuke-ul într-o demonstraţie de forţă, care conform planului făcut în bunkerul de la Berlin, îi va forţa pe americani să se alieze cu Germania în lupta contra bolşevicilor.

În zilele noastre, nişte pescari agaţă plasa de coada unei epave care se dovedeşte a fi un bombardier strategic din vremea celei de-a doua mari conflagraţii în care americanii au salvat lumea. Trimis să pozeze epava personajul principal dezlănţuie acţiunea din prezent, descoperind în interiorul avionului rămăşiţe din uniforma germană a pilotului…

Superbă cartea! Merge citită în viteză şi cu siguranţă îşi merită banii pentru senzaţia pe care o provoacă: e plăcere s-o citeşti!

Alex Scarrow însă o dă în bară la veridicitate şi detalii. Ziceam că pe la şaptezeci şi ceva… Ei, pe acolo a fost primul sughiţ! Zice autorul că nemţii înlocuiseră pe bombardier mitralierele Browning, cu unele MG-81 pentru că nu s-ar fi descurcat cu producerea muniţiei. Alo, domnu’ Scarrow? Câte benzi de mitralieră consideraţi că ar fi trebuit pentru un zbor numai dus către America? N-ar fi găsit nemţii prin avioanele americane şi britanice care au fost doborâte mai peste tot prin Europa lor? Ori, chiar n-ar fi capturat de la trupele aliate nişte benzi de 0,30 sau 0,50?

Plus că autorul nu prea are nici o treabă cu comenzile de zbor şi nici cu luptele, indiferent că ele se răsucesc pe cer sau se zvârcolesc la sol. Astfel, după dumnealui, veteranii îşi demonstrează experienţa flancând. Probabil Alex Scarrow consideră că asta se deprinde după ani mulţi de linia întîi, restul aruncându-se idioţeşte în atacuri frontale în ritmul pasului de defilare. Prin aer îi cam chinuie pe săracii aviatori greşindu-le din pix manevrele.

Superbă escorta bombardierului prin poziţionarea ultimelor două avioane de vânătoare aripă la aripă, de-a stânga şi de-a dreapta. Cum ar fi putut riposta?

Păcat de talentul cu care descrie. Pe cuvânt că e mai mare dragul să citeşti cartea asta! Şi te face să te simţi acolo, în frig, în noroi, să simţi foamea şi lipsurile, bucuria unei ţigări, a căldurii, pur si simplu e ca la film şi chiar mai mult de atât: vezi camarazii tăi acolo, pe fundalul unor scene în care n-ai fost.

A thousand suns este cartea de debut a lui Alex Scarrow şi din păcate n-a făcut-o mai frumoasă. Cu regret, îmi amintesc acum de personaje… Maiorul Rall, omul care se ocupă de pregătirea misiunii, superb construit. Încântător.

Apoi, Scarrow o dă în bară de două ori.

Escorta ce va însoţi bombardierul în culorile US Air Force este formată din avioane de vânătoare Messerschmitt 109, ceea ce este o mare greşeală: hello, mr. Scarrow, de Focke Wulf 190 s-a auzit pe la dumneavoastră? Pentru escorta într-o misiune atât de importantă nu s-ar fi folosit ce era mai bun? Nişte Dora „bot lung”?

Comandantul escortei, ultimul As al Luftwaffe, poartă numele de… Schroder! Zdrang! Şocant! Exista Günther Rall cu 275 victorii. Nah… apropos de Rall. Să zic că era disponibil şi Hartmann, Asul Aşilor, cu 352 victorii?

De ce n-o fi folosit un echipaj de pe Heinkel 177, la fel de cvadrimotor precum Fortăreaţa Zburătoare?

Am zis că în carte este menţionat şi Rudolf Hess? Interesantă aducerea acestui nume în carte. La momentul acelei secvenţe, mi-a făcut mintea să zboare niţel dar din păcate indiciile de până atunci au tăiat visarea mea.De-ar fi scris Alistair MacLean cartea asta… mmm… Dar n-a scris-o! Iar Scarrow a fost prea verde, prea necopt pentru a menţine suspansul, pentru a realimenta focul şi nu ştie încă să surprindă.

Are însă sclipiri: foloseşte un pluton de Gebirgsjägeri în loc de Fallschirmjägeri, adică vânători de munte şi nu paraşutişti, într-o misiune cu desant de pe un U-Boat şi capturarea unui aerodrom de campanie. Are farmec mare aspectul ăsta! Şi ar fi avut mai mult dacă punea în fruntea plutonului pe Otto Skorzeny!

Probabil am să recitesc cartea. Alex Scarrow scrie foarte mişto şi în mod sigur am să încerc şi celelalte cărţi scrise de el, unde sper că a făcut-o mai matur. Chiar regret că a trebuit să scriu despre defectele din A thousand suns. Mă doare, undeva înăuntru, la sufletul pentru cărţi.

Închei aici, c-o întrebare: s-au folosit la bordul U-Boat-urilor copii din Hitlerjungen? La momentul ăsta îmi amintesc că cel mai tânăr comandant de U-Boat avea vreo douăzeci de ani, însă mă îndoiesc că la bordul submarinelor erau copii. Poate la aspectul ăsta Alex Scarrow chiar s-a documentat… şi am îndoielile aiurea.

Oricum, spor la citit. Este o carte frumoasă!


Three days later, the telephone in her room rang at a quarter to five in the morning. At first, muzzy with sleep, she thought it was the air-raid siren going off. When she realized it was the phone, she got good and pissed off. What asshole would call at this ungodly hour? It was getting light, but even so—! “Bitte?” she snarled.

“Sind Sie Frau Druce?” A man’s voice.

“Yes, I’m Peggy Druce. Who the devil are you?”

“Adolf Hitler here,” the voice answered. And it was. As soon as he said it, she knew it was. She’d heard him on the radio too often to have any doubt. “You are having trouble leaving my country?”

When Hitler said it was his country, he damn well meant it. “Uh, yes, sir,” she managed.

“The trouble will end. Whatever neutral nation you wish to visit, you may. Never let it be said we keep anyone who does not wish to stay,” the Führer told her.

“Uh—” Peggy kept saying that. She’d never expected a call from one of the two or three most powerful men in the world. She’d never expected anything to come of her letter, truth to tell. “Thank you very much, sir!”

“You are welcome. Have you any questions?” He spoke slowly and clearly, to make sure she could follow. Even over the telephone, the weight of his personality made her sag.

“Uh—” There it was again! “Why are you up so early?”she blurted.

He actually chuckled. How many people could say they’d made Hitler laugh? “I am not up early. I am up late. The enemies of the Reich do not sleep, and neither do I. Good-bye, Mrs. Druce. Finding a problem so easy to solve is a pleasure, believe me.”

“Thank you.” Peggy finally managed not to say Uh, but she was talking to a dead line.


Third Axis Fourth Ally

După ani şi ani, în sfârşit citesc şi eu „Third Axis Fourth Ally”…

Momentan nu pot să vă spun decât că debutează cu un fel de raport Armaghedon al unei secvenţe din trecut.

Revin, pe parcurs.


After America, în continuarea romanului Whitout Warning

Sursa: Fantasticfiction.co.uk

March 14, 2003, was the day the world changed forever. A wave of energy slammed into North America and devastated the continent. The U.S. military, poised to invade Baghdad, was left without a commander in chief. Global order spiraled into chaos. Now, three years later, a skeleton U.S. government headquartered in Seattle directs the reconstruction of an entire nation – and the battle for New York City has begun.

Pirates and foreign militias are swarming the East Coast, taking everything they can. The president comes to the Declared Security Zone of New York and barely survives the visit. The enemy – whoever they are – controls Manhattan’s concrete canyons and the abandoned flatlands of Long Island. The U.S. military, struggling with sketchy communications and a lack of supplies, is mired in a nightmare of urban combat.

Caught up in the violence is a Polish-born sergeant who watches the carnage through the eyes of an intellectual and with the heart of a warrior. Two smugglers, the highborn Lady Julianne Balwyn and her brawny partner Rhino, search for a treasure whose key lies inside an Upper East Side Manhattan apartment. Thousands of miles away, a rogue general leads the secession of Texas and a brutal campaign against immigrants, while Miguel Pieraro, a Mexican-born rancher, fights back. And in England, a U.S. special ops agent is called into a violent shadow war against an enemy that has come after her and her family.

The president is a stranger to the military mindset, but now this mild-mannered city engineer from the Pacific Northwest needs to make a soldier’s choice. With New York clutched in the grip of thousands of heavily armed predators, is an all-out attack on the city the only way to save it?

From the geopolitics of post-American dominance to the fallout of Israel’s nuclear strike, After America provides a gripping, intelligent, and harrowing chronicle of a world in the maw of chaos – and lives lived in the dangerous dawn of a strange new future.

😦 Se va lansa… tocmai pe 17 August!

😦 Mai am de aşteptat…


Red Inferno: 1945: A Novel

Sursa: Fantasticfiction.co.uk

Am pus semn de carte la Destroyermen: Crusade, pentru ca am avut ceva mult mai delicios pentru citit – Red Inferno: 1945, de Robert Conroy. După 1901 şi 1945, de abia am aşteptat să apară şi Red Inferno, din care zilele trecute am postat pe aici două scurte fragmente.

Cum, la acest moment am ajuns cu cititul la o bucată unde Robert Conroy ne bagă şi pe noi în seamă, mai lipesc un fragment:

At least, Bazarian thought, the situation was not totally dire.
He had received and kept two divisions of Romanians. They
were shit soldiers whose country had surrendered and
changed sides. They were poorly trained and equipped, but
changed sides. They were poorly trained and equipped, but
there were nearly 25,000 of them and they would make
marvelous cannon fodder when the time came to storm
Potsdam. They would go first, and his own men, still
numbering more than 20,000 themselves, would follow into
whatever breach the Romanians managed to make.


Crusade, a doua carte a seriei Destroyermen

Sursa: Fantasticfiction.co.uk

După cum se vede şi în dreapta sus, la widget-ul „Acum citesc”, am terminat prima carte cu destroyermenii lui Taylor Anderson. Încă nu am produs o recenzie, dar nu rămân dator. Până atunci însă, nu m-am putut abţine şi am trecut la a doua. Pofteam… 🙂

Sper ca, această Crusade, să nu fie la pas în prima sută de pagini, precum precedenta, Into the Storm.

Am tras cu ochiul pe Amazon si Fantasticfiction… şi m-am lămurit: de-abia în Crusade îşi va face reapariţia crucişătorul de bătălie japonez Amagi. Şi, va apărea o prinţesă Lemuriană, printre personaje.

Sper ca oamenii să găsească tutun, pentru că în prima carte s-au chinuit rău în lipsă. Apropos…, poate scapă şi de alte lipsuri, reuşind combinaţii mixte cu lemuriencele. 🙂


Into the Storm: Destroyermen, Book I

Nu citesc cărţi cu balauri şi balauriţe, iar seria lui Taylor Anderson am tot amânat-o de câte ori i-a venit rândul. Momentan nici n-aveam altceva la îndemână…

Sinopsis:

What if evolution played out differently – dinosaurs did not become extinct, with bird-like lizards and intelligent lemurs evolving as the two sentient species on the planet? Then, what if all of a sudden, a WWII destroyer class sea-vessel appears in that world – how does the balance of power shift and how would the three intelligent species react to each other?  These are the questions Taylor Anderson attempts to answer in Destroyermen: Into the Storm, the first of a trilogy launched by Roc Books.

Din ce am tras eu cu ochiul, distrugătorul va fi urmărit de un crucişător japonez. Evident, japonezii se vor alia cu băieţii răi, iar destroyermenii americani se vor pupa pe bot cu personajele pozitive.

Revin, după final cu mai multe detalii.

Până atunci, două imagini de pe site-ul autorului:

Puntea lui USS Walker, cu echipaj mixt americano-lemurianez

Tunul numărul unu, în acţiune. De asemenea, cu servanţi din două specii

Sursa: http://www.taylorandersonauthor.com/


Dacă aliaţii o luau în freză... 🙂

Sursa: Borders.com

Ziceam pe aici, acum vreo săptămână sau chiar mai mult, când am hotărât să bag în hibernare celălalt blog, că includ în Resboiu, temporar, o felie dedicată science-fiction.  În dimineaţa asta am intrat pe Amazon, la cărţi şi am poftit la una din ele, cea a cărei copertă am lipit-o mai sus:

Încă n-a fost scoasă pe piaţă, aşa că până se va lansa pe 1 Iunie, nu se vor găsi prea multe despre ea, însă sinopsisul este de ajuns pentru a face poftă.

What if Stalin had signed with the West in 1939?What if the Allies had been defeated on D-Day?And what if Hitler had won the war? From the Munich crisis to the dropping of the first atom bomb, and from Hitler’s declaration of war on the United States to the D-Day landings—historians suggest “what would have been” if key events in the war had gone differently. Written by an exceptional team of historians as if these world changing events had really happened, realistic scenarios based on the true capabilities and circumstances of the opposing forces are projected with chilling implications. What if the Nazis had taken London? The alternate outcomes are fascinating and fully realized. If the Allies Had Fallen is a spirited and terrifying alternate history, and a telling insight into the dramatic possibilities of World War II. Includes detailed maps. Contributors include Thomas M. Barker, Harold C. Deutsch, Walter S. Dunn, Robert M. Love, D. Clayton James, Bernard C. Nalty, Richard J. Overy, Paul Schratz, Dennis E. Showalter, Gerhard L. Weinberg, Anne Wells, Herman S. W

Sursa: Borders.com

Mă bucură faptul că printre autori nu se numără şi Harry Turtledove, pe care l-am scos de la inimă după eşecurile din ultimii ani. Totuşi, mă surprinde faptul că nu au participat, ori n-au fost invitaţi să contribuie alte nume grele ale genului alternate history. Un Dale Cozort ar fi prins bine, la fel şi John Birmingham, care în ultimele romane a arătat că a învăţat să scrie calitativ şi din punct de vedere literar, atât cât permite limba engleză…

De acum înainte, intru în aşteptarea cărţii.


Cand armele vorbesc

În timp ce factorii politici par a fi depasiti de amploarea bataliilor terestre, aeriene si navale, fortele militare si serviciile secrete încearca sa faca fata valului nimicitor.


Aceasta este povestea invaziei
declansate de Ucraina
împotriva României
în 27 mai 2010…
*

A fost menţionată pe un forum şi mi-a fost lăudată într-un schimb de mesaje…

Eu unul, habar nu aveam de existenţa unei asemenea scrieri în România. Voi?

Aştept opiniile celor care au citit-o şi, voi face o recenzie după ce am să o citesc la rândul meu.