Ma rog…nu tot Israelul, doar spatiul lui aerian.
Treaba sta in felul urmator: duminica, un elicopter egiptean, a intrat in spatiul aerian suveran al statului Israel, executand zbor de agrement… Sau poate a fost o sedinta foto pentru situri de socializare, pe principiul „sa vaza lumea ce-am facut io si pa unde am ajuns” (imi dau si eu cu parerea 😀 ) .

Responsabil de fapta, un Mi8 egiptean


Violul spatiului aerian a survenit la granita cu Sinaiul, in zona desertului Negev, duminica la ora locala 1700 si a durat 25 de minute. Cocalarul egiptean a traversat granita in zona orasului Eliat si si-a continuat plimbarea deasupra Negevului. Patru F16 au decolat de urgenta de la doua baze aeriene ( Nevatim si Ovda ) si au icercat sa contacteze pe radio pilotul egiptean, fara rezultat. Doar dupa ce evreii au executat foc de avertisment, egipteanul a facut cale intoarsa.
„The pilot was flying at a low speed, and didn’t respond over the radio,” a declarat un oficial al IDF-AF, mentionand ca motivul incursiunii este necunoscut dar ca nu exclude nici posibilitatea unei misiuni de strangere de informatii, nici pe cea ca pilotul sa se fi ratacit. De asemenea a adaugat ca este cel mai grav incident de acest tip de pana acum subliniand ca nu au mai avut de a face pana acum cu o situatie similara.
Pe principiul „tanti, tine-ti bre copii acasa ca, daca-i mai prind in curtea mea, ii snopesc in bataie”, Israelul a depus si o plangere oficiala catre guvernul egiptean.

Sursa FOTO:
skyscrapercity

Sursa:
Israel News


ANKA MALE UAV

Turcia este gata să vândă noua lor dronă ANKA, pentru altitudine medie şi rază mare (MALE), către Egipt. Ankara a probat deja un contract pentru vânzarea în Egipt a şase nave rapide de intervenţie.

Egiptul a fost unul dintre pionierii sistemelor aeriene fără pilot, operând drona de mare viteză Teledyne Ryan Model 324 Scarab (circa 56 bucăţi) şi UAV-ul tactic SkyEye, încă de la începutul anilor ’80.

Model 324 UAV

Oficialii turci şi cei egipteni au discutat despre cooperarea militară în timpul vizitei recente efectuate de premierul turc Tayyip Erdogan la Cairo, de săptămâna trecută.

Conform celor spuse de vice preşedintele Turkish Aerospace Industries (TAI), Özcan Ertem, ANKA stârneşte interesul în regiune, în Arabia Saudită şi în alte ţări din Nordul Africii.

Conform unor surse turce, Turcia va livra Egiptului şi şase platforme tactice multirol MRTP-20, nave rapide de intervenţie.

Sursa: Defense-update


Razboiul de Yom Kippur, cunoscut  de arabi ca Razboiul de Ramadan a fost al patrulea razboi arabo-israelian  incepand din 1948. Cauzele sale  principale au fost doua. Prima a fost dorinta statelor arabe de a recupera pierderile teritoriale suferite in 1967 (Peninsula Sinai pentru Egipt, respectiv Inaltimile Golan pentru Siria). Refuzul Israelului de a se supune rezolutiei ONU 242, care prevedea renuntarea de catre statul evreu la toate cuceririle din 1967 in schimbul recunoasterii de catre tarile arabe vecine a dreptului la existenta l-a convins pe presedintele Anwar el Sadat ca singura solutie este aducerea la masa negocierilor prin forta. Reluarea razboiului cu Israelul legitima totodata  regimul noului sef de stat egiptean.

A doua cauza a constituit-o convingerea conducerii militare si politice israeliene ca Israelul este la adapost de un nou atac arab. Din acest motiv nu a existat nici o presiune de a abandona noile teritorii. Patru factori au stat la baza acestei situatii:

-superioritatea militara a armatei israeliene;

-performantele catastrofale ale armatelor arabe in Razboiul de sase zile;

-haosul aparent la nivelul conducerii arabe;

-existenta zonelor –tampon reprezentate de Sinai si Inaltimile Golan.

In continuare ne vom axa pe teatrul nordic de operatiuni,Inaltimile Golan. Intinzadu-se  pe o lungime de aproximativ 65km, cu o latime maxima de 30km, cu crestere graduala de la S la N ofera excelente pozitii de observare. Sectorul de N-E este complet inaccesibil vehiculelor, datorita pantelor de peste 45 grade. Terenul devine mai prietenos in sectorul sudic, oferind posibilitati mai bune de traversare pentru vehiculele blindate.

In conceptia defensiva israeliana rolul aparatorilor inaltimilor Golan era de a intarzia un atac sirian suficient de mult pentru a permite mobilizarea si sosirea puternicelor unitati de rezerva. Pentru aceasta ei se bazau pe de o parte pe potentialul defensive al terenului, pe de  alta luau in considerare doctrina siriana. Aceasta din urma, de inspiratie sovietica, presupunea un atac masiv al blindatelor. In anii anteriori conflictului israelienii studiasera in detaliu terenul, construind totodata o puternica linie defensive. Aceasta consta din:

-un sant antitanc adanc de 4m si lat de 4-6m intins de-a lungul intregii Linii Purpurii (linia de demarcare intre cele 2 armate rezultata in urma armistitiului impus de ONU in razboiul din 1967);

-in spatele santului AT erau construite 17 puncte de observare si puncte fortificate, cu 112 cazemate care se puteau sustine reciproc cu foc;

-campuri de mine in fata si spatele santului AT, in jurul punctelor fortificate si pe caile de acces.

Defensiva israeliana ar fi fost extrem de puternica daca suficiente forte ar fi fost dislocate. In octombrie 1973 acestea erau insa insuficiente. Infanteria consta in principal din elemente ale brigazii ‘’Golani’’  intarita cu unitati de parasutisti. Unitatile blindate erau reprezentate de Brigada a 7-a blindata (105 tancuri ) si Brigada 188 (90 tancuri). Circa 70 de piese de artilerie sustineau apararea.

In conceptia araba,  Israelul urma sa fie atacat pe doua fronturi: in Sinai de catre egipteni si in Golan de catre sirieni. Planul sirian era integral de conceptie proprie, desi exista o influenta a doctrinei sovietice. Conceptia operationala siriana avea 3 obiective:

-paralizarea comandamentului israelian prin atacul pe un front larg;

-distrugerea unitatilor blindate israeliene prin atacuri neincetate care sa duca la epuizarea aparatorilor;

-exploatarea de catre blindatele proprii a  rupturii initiale si capturarea Inaltimilor Golan.

Fata de doctrina sovietica, planul sirian avea o serie de deosebiri:

-pregatirea de artilerie urma sa fie scurta dar violenta; sirienii doreau sa mentina avantajul surprizei;

-atacul urma sa se desfasoare pe un front larg;

-strapungerea apararii urma sa se produca in doua puncte.

Cele doua strapungeri urmau sa fie produse in sectorul de N de catre Divizia 7 Infanterie (intarita cu o brigada de tancuri) langa Kuneitra iar in Sud de catre Divizia 5 Infanterie (de asemenea intarita cu o brigada de tancuri) langa Rafid. Dupa realizarea strapungerii, cele doua urmau sa invaluie apararea israeliana prin avansul catre Vest, spre podurile peste raul Iordan. In centru urma sa actioneze Divizia 9 Infanterie pentru fixarea israelienilor pe pozitiile initiale. La Nord de Divizia 7 Infanterie, o alta brigada avea aceeasi misiune.

Cele doua divizii blindate, a 3-a si a 9-a, constituiau esalonul second urmand a fi folosite pentru exploatarea breselor create. In planificarea initiala doar una din divizii urma sa fie angajata in lupta, cealalta fiind tinuta in rezerva. Divizia 1 Blindata urma sa fie folosita in cazul in care Divizia 5 Infanterie urma sa aiba succes sau in cazul in care ambele divizii de infanterie reuseau sa strapunga apararea. Divizia urma sa fie introdusa in lupta intre Diviziile 5 si 9 Infanterie urmand sa atace podurile de pe raul Iordan. Aceasi misiune o avea si Divizia 3 Blindata,ce urma sa fie introdusa in lupta in cazul in care doar Divizia 7 Infanterie reusea ruptura. Fortele siriene totalizau 70000 de oameni, 1400 tancuri (circa 400 erau T62), 950 piese de artilerie, 400 piese de artilerie AA si circa 100 de baterii de  rachete AA SA-2, SA-3 si SA-6 cu circa 400 de lansatoare. Un mare avantaj tehnic sirian era faptul ca tancurile lor de provenienta sovietica erau echipate cu aparatura de vedere pe timp de noapte, blindatele israeliene neavand instalata astfel de tehnica la bord. Desi perioada in care obiectivele trebuiau atinse era foarte scurta, fiind estimata intre 24-48 de ore, sirienii aveau toate motivele sa fie increzatori. Planul era unul realist, estimarea fortelor inamice era una corecta, iar raportul de forte in zona de operatiuni era de 7/1 la tancuri 12/1 la artilerie si peste 11/1 la infanterie. Desi sirienii nu beneficiau de surpriza completa, masurile luate inainte de razboi pentru asigurarea securitatii si dislocare a trupelor in secret au garantat o mare superioritate in perioada initiala a conflictului.

de Mihai Soric


F-16 desenat cu creionul

Chiar daca batranul lup al aerului Mubarak s-a dus in pribegie, Egiptul nu a uitat de parteneriatul cu SUA. De data asta in discutien intra achizitia a 24 de F-16C/D Block 50/52, impreuna cu piese de schimb, arme si echipamente conexe. Solicitarea vine de prin 2009 si ar putea fi reactivata acum, in schimbul a 3.2 miliarde de dolarei virati Lockheed Martin si fratii lui.

Fortele aeriene egiptene se afla pe locul 4 in lume la capitolul numar de F-16-uri cu 195 de avioane, si alte 25 comandante. Pe langa asta, egiptenii mai au in dotare Mirage 2000, F-7-uri (clone chinezesti MiG-21), ceva F-4 Phantom II si niste MiG-21 sovietice plus Mirage 5 frantuzesti.

Acum, secretul inarmarii Egiptului e asta: primeste anual nu mai putin de 1.3 miliarde de dolari sub forma de ajutor financiar militar, conform conditiilor stabilite in acordul din 1976 cu Israelul, via SUA. Banuiesc ca pentru a beneficia de acelasi tratament binevoitor din partea licuriciului negociator de sh-uri ar fi sa atacam si noi Israelul. Doamne Fereste si apara!

Sursa: Defense industry daily


 

Hosni Mubarak

Tic… tic… tic.. tic.. Atenţiune, a fost Hosni Mubarak.. – Iulian Iamandi.

„Egiptenii vor descoperi în curând că sunt dezamăgiţi.” – Radu Tudor.


Incredibil…

Ieri dimineaţă o explozie puternică a afectat terminalul şi gazoducul la Seikh Zuwaied, în Sinai, producând întreruperea furnizării de gaz către Israel. Serviciile de Informaţii ale Arabiei Saudite şi cele ale Egiptului, au descoperit că explozia a fost un atac terorist, mai exact s-a vrut să pară un atac terorist. Cele două servicii de informaţii au prins pe „terorişti”, iar în urma interogatoriilor prietenoase, aceştia au decis din proprie iniţiativă să recunoască: sunt parte dintr-o acţiune a Mossad, care urmăreşte creearea unei acoperiri pentru declanşasrea unui nou preemptive strike din partea Israelului.

Egiptul e cu chiloţii în vine.

Arabia Saudită anunţă diplomatic ceea ce în româneşte s-ar traduce mai simplu: s-a umplut paharul!

Azi noapte, la Mecca, a avut loc o întâlnire de urgenţă între câţiva lideri ai Armatei Egiptului si oficiali din conducerea Arabiei Saudite.

Din ce am înţeles de la ştiri, părţile au stabilit să se alieze în exclusivitate şi fără a implica pe alţii. Printre transmisiunile de la faţa locului, am apucat să prind câteva reportaje în care se spunea că americanii au culoare de zbor pentru retragerea în statele vecine, trasee stricte la sol şi zone de neutralitate…

Ăştia au înnebunit? Nu apelează la altă lume şi chiar îi pun pe americani să părăsească Arabia Saudită???

Băi frate, ce s-a întors lumea cu capul în jos… Ştiu, ştiu, ştiu, ţi-e cel mai uşor să laşi un comentariu în care să zici că nu se poate, că n-ar fi aşeaaa, că americanii.., că arabii ceilalţi, că israelienii… Ştiu.

E doar istorie alternativă!

Şi, o iei ca atare.

No nukes. Nu arme bio-chimio… murdare!

De data asta, oaspeţii musulmani au lovitura de deschidere. Şi, pentru că totul s-a decis brusc… e cam aiurea, nu le iese coordonarea…, e preemptive strike, dar e cam ad-hoc aşa şi nu are „farmec”.

A început azi de dimineaţă, cu noaptea în cap. Cum a fost şi ce va fi? Aprindeţi-mi lumina, că eu nu am văzut toate ştirile..


Ce titlu lung. Dar fals nu e, este?

Mubarak’s options

Since the time of the pharaohs, power in Egypt has always rested on two pillars: the priests and the army. There are no priests now, only the army, and it will now decide the fate of President Mubarak. He has met with top military leaders, and the next few days should tell us if and when Mubarak will step down.

Ideally, Mubarak will make his decision before the presidential election set for September, only the second presidential election in the country’s history. Before the first election in 2005, the president was elected by an obedient parliament. He should call an early election in one to three months to cut down on the opposition’s time to prepare. After all, the opposition already has a potential candidate – former IAEA head Mohamed ElBaradei.

But few things work out ideally in the Middle East, and an orderly transition to a more democratic government is among the least likely scenarios.

Mubarak wants his son Gamal to eventually succeed him, but the army has already voiced its opposition to that idea. All Egyptian rulers since the coup led by Gamal Abdel Nasser in 1952 that overthrew King Farouk have been military officers, including Anwar Sadat and Hosni Mubarak. But Gamal is not an officer.

Behind the scenes, Mubarak could be trying to find a successor that is acceptable to the army and to negotiate the terms of his resignation. In the Middle East, this process is essential to ensure that you, your family and your assets will be safe. Some in Egypt are already calling for Mubarak to stand trial for the crimes he committed while in power.

Sursa: Ria Novosti

În timp ce tineretul în blugi şi în adidaşi se omoară cu forţele de ordine – seamănă, nu? numai că în ’89 nu aveam Facebook, Twitter şi Yahoo Messenger.. – în timp ce fraierii mor, Iliescuţul egiptenilor aşteaptă să-i vină rândul în scenariu.


In Egipt situatia e tare albastra. Prezidentul lor, nea Hosni Mubarak a demis intreg guvernul, dar nu a reusit nici asa sa-i potoleasca pe protestatari. Nu de alta, dar solutia de forta nu reusise nici ea iar bilantul confruntarilor a ajuns deja la 29 de morti si sute de raniti.

Tancurile armatei egiptene (alea Abrams fara Chobham) au ocupat zonele centrale din Cairo şi Alexandria. Tot armata si serviciile de securitate au taiat conexiunile la net si la reţelele de telefonie mobilă, asa, ca sa nu-i lase pe aia sa se apuce de WOW-ul lui Iulica.

Cele mai violente confruntări de pana acum s-au înregistrat în oraşul Suez, soldate cu 13 morţi, în Port Said şi la Cairo, unde surse medicale vorbesc de cel puţin 1.030 de răniţi. Manifestanţii, aproape în totalitate cu vârste până în 30-35 de ani iar intre tinte s-au numărat clădirea Parlamentului, Piaţa Tahrir din inima capitale egiptene şi sediul televiziunii publice din Cairo. Cea mai amplă manifestaţie din ultimele ore a avut loc la Port Said, unde 80.000 de oameni au ieşit pe străzi.

Bun. Acum dincolo de faptul ca avem de-aface cu o lovitura de stat, toata treaba asta se intampla intr-o tara unde interesele americanilor sunt masive de 10 de ani. SUA a incercat infratirea Egiptului cu Israelul multi ani, furnizand capital si foarte important, armament, si inca masiv, unei armate care s-a tot chinuit sa-i beleasca pe evrei. E greu de crezut ca Washingtonul isi va lua labuta de pe omuletul lor Mubarak dar pana acum nici nu pare sa face ceva activ, mai ales ca toti aia saracii urla ceva de democratie (dar si de Allah, ceea ce e cam naspa).

Cica Barack l-a sunat pe nea Hosni si a mormait ceva de violenta si de faptul ca in disperarea sa de pe la TV, unde promite marea cu sarea, Hosni se cam face de cacao fata de aia care-l contesta dar si fata de prietenii de pahar. Totusi, pentru a indulci pastila, Obama a zis cam asa: „Cei care protestează pe străzi au responsabilitatea de a se exprima paşnic. Violenţa şi distrugerile nu vor duce la reformele pe care le caută”.

Departamentul de Stat a avertizat că ajutorul financiar al SUA pentru Egipt (1,5 miliarde USD pe an, dintre care circa 1,3 miliarde este ajutor militar) ar putea fi sistat, în caz că forţele de ordine vor reprima violent proteste paşnice. Secretarul de Stat al SUA, Hillary Clinton, a făcut un apel personal ca Egiptului să restabilească legăturile telefonice şi conexiunile la internet. Apelul la „libertatea internetului” avea să fie reluat şi de Barack Obama.

În privinţa neoficialului „lider al Opoziţiei”, Mohamed ElBaradei, nu se mai ştie nimic, după ce, la întoarcerea sa în Egipt, a fost plasat în arest la domiciliu. Explicaţia oficială a autorităţilor egiptene a fost aceea că arestarea lui ElBaradei s-a făcut „pentru propria lui protecţie”. Nu este clar în ce măsură fostul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) mai poate avea legături cu protestatarii sau cu alţi lideri ai formaţiunilor de opoziţie.

Sursa: BBC


Valul revoltelor populare loveste pe rind Tunisia, Algeria, Egiptul, Yemenul si mai nou, ceva ceva in Iordania. Intamplator sau nu, astea tari sunt si aliati ai Occidentului dar in acelasi timp si tari unde musulmanii sunt la putere si in praf de fanatism religios.

Tunisia a fost prima. Moartea lui Mohamed Bouazzizi, un tanar somer tunisian care s-a autoincendiat pe data de 17 decembrie 2010, a declansat o reactie in lant. La doar cateva zile, studenti, profesori, avocati, jurnalisti, activisti pentru drepturile omului, sindicalisti, politicieni ai opozitiei sau oameni simpli au iesit in strada in mai multe orase, inclusiv in capitala Tunis, pentru a condamna politicile economice ale Guvernului, represiunea impotriva tuturor criticilor puterii, dar si coruptia de tip mafiot, care, au acuzat protestatarii, imbogatea familia presedintelui.

Presedintele Ben Ali a reactionat prin demiterea Guvernului si anuntul privind organizarea de alegeri anticipate, insa protestele nu s-au oprit. Manifestantii au continuat sa iasa in strada, cerand demisia presedintelui. Protestele impotriva guvernului au continuat in capitala tunisiana, dupa ce seful statului a fugit din tara in noaptea de 14 ianuarie, obtinand azil in Arabia Saudita. Bilantul reprimarii manifestarilor: peste 100 de morti.

Algeria, tara vecina, a incheiat anul 2010 cu o confruntare serioasa intre populatiile din mai multe zone, un nou val de proteste izbucnind si in capitala Alger. In popularul cartier Bab El-Oued, bande de tineri nemultumiti au comis mai multe atacuri asupra birourilor guvernamentale. Martorii au declarat ca politia a folosit gaze lacrimogene pentru a-i dispersa pe agresori.

Trupele de soc au intervenit peste noapte, iar rapoartele autoritatilor au indicat proteste si atacuri similare care au inceput sa prinda contur si in alte cartiere ale capitalei. Demonstrantii au pus atacurile recente pe seama conditiilor de viata foarte proaste si a costului inalt al traiului algerian.
Guvernul algerian sustine ca aceste evenimente sunt revolte tipice ale cetatenilor suparati din cauza cresterii preturilor, noteaza Foreign Policy.

Autoritatile au incercat sa delegitimeze cererile protestatarilor, prin descrierea protestelor din ianuarie 2011 ca fiind „protestele unor hoti lenesi si a unor cercuri economice si politice”, care sunt in dezacord cu reformele guvernului. Una dintre marile probleme este reprezentata de fapt, de coruptia extinsa in randul ierarhiei guvernamentale.

Guvernul algerian a incercat sa devieze caracterul politic al „cerintelor insurgentilor „, pretinzand reducerea inegalitatilor printr-o redistribuire a locuintelor sociale sau subventionarea produselor importate de care „beneficiau doar speculatorii si economia neagr”. Algerieni care nu si-au mai primit salariile de luni de zile au incercat sa se sinucida in timpul protestelor.
Intr-o incercare disperata de a calma spiritele, Algeria a importat de urgenta un milion de tone de griu. „Algeria vrea sa nu fie contaminata de <> tunisian”, a declarat un analist german pentru Reuters. Mai mult, guvernul de la Alger a redus preturile mai multor alimente si a crescut cantitatile de faina livrate in piata.

Egipt, cea mai mare bataie de cap a Occidentului

Epicentrul violentelor din Egipt a fost identificat in orasul-port Suez.
In ultimii ani, Suez a trimis miliarde in veniturile fiscale ale guvernului de la Cairo. Insa, la fel ca in restul tarii, prosperitatea nu a fost impartasita pe scara larga.
La inceputul lunii ianuarie, in Suez a izbucnit furia protestatarilor care au iesit in strada pentru a manifesta impotriva conditiilor economice si a lipsei de libertate, sub conducerea lui Hosni Mubarak. Protestele au escaladat si au ajuns in centrul capitalei, unde a avut loc o demonstratie nationala impotriva presedintelui Mubarak si a guvernului sau.

Multi protestatari si-au exprimat furia fata de cresterea preturilor, a saraciei si a conducerii autoritare a sefului statului egiptean, care se afla la putere de trei decenii. Multi egipteni cred ca el isi pregateste fiul – Gamal- pentru a prelua in viitor functia.

Ministerul egiptean de Interne a avertizat, la scurt timp ca orice noua manifestatie este interzisa. „Miscarea 6 aprilie”, un grup de militanti pro-democratie care s-a aflat la originea protestelor a facut apel la organizarea de noi manifestari in centrul capitalei Cairo, inspirate din revolta tunisiana care a condus la fuga presedintelui Zine El Abidine Ben Ali.
Protestatarii s-au manifestat strigand sloganuri impotriva regimului, iar comunitatea internationala – inclusiv Statele Unite, Uniunea Europeana si ONU – a cerut autoritatilor de la Cairo sa tina cont de cererile celor care au iesit in strada.

Liderul opozitiei, Mohamed ElBaradei, proaspat reintors la Cairo a dat asigurari ca „nu exista cale de intoarcere”, cu privire la schimbarile ce se anunta in Egipt si ca „oamenii din strada au rupt barierele fricii”, anunta CNN.

Fratia Musulmana a cerut adeptilor sai sa demonstreze, dupa rugaciunile saptamanale musulmane, iar El Baradei a anuntat ca va lua parte la actiunile de protest. El a cerut demonstrantilor sa fie pasnici si guvernului presedintelui Hosni Mubarak sa opreasca retinerea si torturarea oamenilor. El Baradei considera ca un raspuns violent din partea guvernului este „contraproductiv” si ca regimul ar trebui sa promoveze democratia si dreptatea sociala.

Nici in Yemen viloentele nu au intarziat sa apara. Mii de oameni au iesit in strada la Sanaa, in urma unui apel al opozitiei, cerand plecarea de la putere a presedintelui Ali Abdallah Saleh, aflat la conducerea tarii de 32 de ani, anunta AFP.

Protestatarii au scandat ca presedintele tunisian a fugit din tara dupa 20 de ani la putere, iar in Yemen, Saleh este la putere de peste 30 de ani. „Ajunge!”, au scandat ei. Ministrul de Interne din Yemen respinge, insa, asemanarea cu Tunisia: „Yemen nu seamana cu Tunisia, Yemen este o tara democratica”.
Reuters estimeaza ca aproimativ 16.000 au protestat in mai multe zone ale orasului Sanaa. Oamenii cer schimbarea presedintelui si o imbunatatire a conditiilor de trai din Yemen, coniderata a fi cea mai saraca tara araba.

Opozitia a organizat 4 manifestatii distincte in Capitala tarii, in incercarea de a deruta fortele de politie. Protestele, care au debutat acum cateva zile, nu au degenerat in violente.

Sursa: Hotnews


Briefing de spioni evrei

Luna trecuta, egiptenii au facut scandal cu rechinii din Mossad care le-au atacat turistii si plajele. Ma rog, fiecare cu pasaricile lui….

Si apropo de pasarele, stoluri stoluri, oficiali din cadrul serviciilor secrete ale Arabiei Saudite au anuntat ca au retinut un vultur plesuv sur (Gyps fulvus), pasarea fiind acuzata de spionaj in favoarea statului Israel. Bre, ma asteptam la asta de la iranistanezi, dar nici sauditii n-au sarit prea departe.

Povestea zice ca un vultur d-asta chel ca al nostru Basel, a aterizat si el intr-un mic popas pe langa un trib de beduini d-astia banuitori. Vulturul nostru nu era o pasare obisnuita, niste minti in cautare de iluminare cu privire la obiceiurile hoitarului, ii agatasera la bord un GPS care sa le arata pe un’ zboara inaripata. Deloc prietenosi, localnicii au pus mana pe aratare si au predat-o serviciilor.

„Echipamentul electronic nu face altceva decat sa transmita date despre deplasarea pasarii, precum altitudinea si viteza cu care zboara vulturul. Acum pasarea va plati un pret groaznic; nu putem decat sa speram ca va fi eliberata nevatamata”, sustine un reputat ornitolog israelian din cadrul Israel’s Park and Nature Authority, care se teme ca pasarea ar putea cadea victima asprului sistem de justitie din Arabia Saudita.

Lol. Saraca pasare.

Sursa: Descopera