De la inceput programul JSF a avut adversari galagiosi care au aratat cu degetul, just pana la un punct, catre costurile uriase ale acestui program. Pentagonul nu ar fi fost la primul esec de proportii costisitoare asa existau destule premize care sa sustina detractorii F-35-ului.

Si cu toate astea, F-35-ul a devenit operational. Singurele semne de intrebare raman inca in ceea ce priveste numarul de aparate care urmeaza a fi construite si operate de SUA si de celelalte tari implicate in proiect, elementul cheie fiind in continuare legat de finante.

Pentragonul cauta noi modalitati de scadere a preturilor si a luat la tinta costurile generate de subcontractori. Practic asta inseamna luarea la puricat a tuturor dolarilor cheltuiti pentru a vedea unde pot fi operate reduceri.

Imaginea completa a costurilor per bucata va deveni mai clara pana in toamna cand se spera obtinerea unei imagini de ansamblu asupra comenzilor ferme. Cifra luata in calcul este de 2400 de aparate americane si inca 700 aliate, adica 380 de miliarde de dolari.

Sursa: Defensenews


HMS Prince of Wales cu F-35-ul din dotare

Cu bugetul in pioneze si cu un viitor incert, Royal Navy a demarat totusi constructia celui de-al doilea portavion din clasa Queen Elizabeth in santierele BAE Systems din Clyde. Botezat HMS Prince of Wales (un pic cam neinspirat ales numele tinand cont de faptul ca ultimul Prince of Wales a fost scufundat cu brio de japonezi in WWII) a avut parte de o lansare spectaculoasa a lucrarilor la care a participat si secretarul de stat pentru aparare, Liam Fox, cel cu taierile.

Aparent, omul nostru a fost destul de entuziast si de ferm in ideea de a reveni la un Royal Navy cu 2 portavioane operationale, inarmate cu F-35-uri. Si, daca intentiile lor se adeveresc, am avea intradevar subiect de discutie. Pana atunci insa, multe lire trebuie sa mai curga.

Sursa: Militarium


Zici ca e avion de hartie

Auzisem mai demult un zvon, cum ca cuprinsi de euforie dupa ce PAK FA s-a inaltat la ceruri, baietii de la Sukhoi impreuna cu cei de la Tupolev OKB, s-au apucat sa deseneze un pasaroi bombardier stealth, asta ca sa le dea peste nas americanilor cica ingrijorati de puzderia de generatie 5 ce se inalta sa le conteste suprematia F-22 Raptor si F-35 Lighting II.

Asa ca, din citarea pliantului, deducem ca PAK-DA (Complexul Aerian Viitor pentru Fortele Aeriene Strategice, in traducere libera) se va baza pe tehnologia implementata in prezent in Tu-160. Eu speram sa semene cu Tu-95, sa fie la fel de zgomotos cel putin. PAK-PAK-ul asta ar urma sa inceapa testele prin 2015 si sa zboare efectiv prin 2025, venind in sprijinul fortei de bombardament rusnace compuse in prezent din venerabilul Urs, Tu-160 cel futurist si cel Tu-22-ul cu bataie lunga.

Pai, ce sa zic. Sa fie intr-un ceas bun. De urat e tare urat, parca ar fi un Arjun stealth si zburator.


F-35 vs restul lumii

E timpul ca detractorii proiectului Lockheed Martin F-35 Lightning II sa dea inapoi si sa se refugieze in bratele PAK-FA/J-20. Bine, mai pot astepta un pic, cine stie ce dracu se mai poate intampla. Daca au noroc si pica….

Romania este mai aproape de visul de a pilota candva F-35-uri :-). Primul asemenea aparat de serie, primul din lotul de 1763 comandat de USAF, botezat AF-7 a fost receptionat oficial de aviatia americana urmand sa fie operat la baza Edwards, California.

Toata lumea s-a batut fericita pe spate, au destupat sampania, au promis realizari marete, uitand de F-22-urile trase pe dreapta din motive de vid, iar Lockheed Martin, spre bucuria prietenului nostru Solomon care a plans like a little girl (a se citi fost US Marine) si-a scuipat detractorii intre lentile.

Pe urmele lui AF-7, adica la capat de teste, se mai afla inca 8 aparate care vor fi livrate in viitorul apropiat.
F-35 va fi produs in 3 variante distincte care ar urma sa inlocuiasca A-10 si F-16 in cadrul USAF, F/A-18 pentru US Navy si AV-B Harrier pentru US Marine Corps. In plus, cel putin alte 9 tari s-au abonat deja la fiara.

Sa rememoram cat de smecher este avionul asta? Nah, a curs destula cerneala si au murit destule tastaturi. Lockheed Martin nu a lucrat singurel la pasaroiul asta, parteneri fideli fiind Northrop Grumman si britanicii multinationali de la BAE Systems. Ramane insa o idee: in prezent, americanii au ajuns sa opereze (ma rog, din cand in cand) 2 tipuri de avioane de generatie 5, reale, inarmate, operationale. Restul, cu PAK-FA-urile Sukhoi sau cu J-20-urile chinezesti, sunt doar la stadiul de urmaritori.

Sursa: DefenseAerospace


F-urile americane de generatie 5


Familia JSF

Cainii latra, ursul trece. Nu, nu e vorba de ursul Putin ci de marii promotori ai JSF-ului, americanii.

Marina si Infanteria Marina SUA si-au stabilit programul de achizitii pentru F-35. In total, vor achizitiona 680 de aparate dintre care 260 de F-35C operate de pe portavioane, 80 de F-35 vor fi operate de USMC si 340 de F-35B vor fi varianta STOVL operate de la sol.

Acum, F-35-urile atribuite USMC-ului vor fi dispuse prin rotatie pe portavioane, lucrand in tandem cu F/A-18 E-F Super Hornet-urile si cu F-35-urile C operate de Marina. Aici pare cam complicata treaba dar ideea este ca americanii vor sa-si umple portavioanele cu F-35-uri iar USMC-ul a fost unul dintre factorii decisivi in continuarea si dezvoltarea programului.

Prima escadrila F-35C va intra in dotarea marinei in decembrie 2015 iar prima escadrila USMC un an mai tarziu. Pana in 2020, conforrm planificarii marinei, fiecare portavion va dispunde de 2 escadrile de F-35 si 2 de Super Hornet. Fiecarea a 4-a escadrila va fi USMC.

Este de remarcat si distribuirea STOVL-urilor doar in baze terestre, si eventual pe navele de asalt amfibii. Varianta STOVL pare a fi ruda mai saraca a F-35-ului si asta din cauza ca a avut parte de cele mai multe complicatii in dezvoltare. US Navy are experienta in utilizarea acestui tip de avioane, la fel si USMC-ul, ambele operand variante ale Harrrier-ului. Apropo, conform planului, Harrier-ul american va continua sa zboare pana prin 2023.

Sursa: Militarium


F-35 cel gaunos

Directorul pentru Testari si Evaluari Operationale de la Pentagon a facut un raport cu privire la starea des-pomenitului si mereu sughitatorului F-35 Lighting II. Si nu e de bine, dar asta nu mai e de mult o supriza. Numai ca raportul asta releva probleme cam peste tot, si nu chiar simple. Sa o luam pe rand.

Variantele F-35A si F-35B, au probleme la controlul in aer si la stabilizare atat la decolare cat si in zbor si asta s-ar putea datora unghiului de atac al aripilor. Naspa, nema stealth in cazul asta, ca sa nu mai vorbim de capacitate de lupta.

Componentele nu sunt asa de fiabile si rezistente precum au fost prevazute. Shit!

Motorul Pratt&Whitney F-135 scoate un sunet naspa insotit de perturbari dubioase in fluxul de aer degajat de afterburner si astfel saracu’ nu reuseste sa atinga potentialul maxim. De-aici intarzieri nasoale in dezvoltare dar oficialii Pratt&Whitney au pus mana pe cioacane&surubelnite si au disparut din biroul de relatii cu presa.

Hm. Sunt probleme cu sistemul de redare al castilor pilotilor. Raportul nu zice exact care e buba dar cum pilotii vad totul doar prin casca aia, e nasol. Ceva indicii ar arata cu degetul catre programul de operare, sper ca e marca Bill Gates Windows xxx.

Asa. Ce a mai picat si nu i-au dat de cap? Sistemul de tratare a gazelor inerte generate, oricare ar fi asta, nu functioneaza. Problema e atat de naspa incat tot sistemul urmeaza a fi reproiectat pentru a asigura volumul de oxigen necesar blabla.

Si, daca adaugam la astea problemele deja cunoscute cu fuselajul si admisia pe care modelul B le-a arata din plin, atunci avem un succes deplin.

Intre timp, in China, un avion rusesc crestea voios intr-un an cat F-35 in 10. Numele sau? Pak-J-Fa-20-T-50.

Sursa: Defensenews


Pe War is boring am gasit cateva idei care mie mi s-au parut excelente, asa ca am sa lipesc vreo cateva aici:

Kill It
It’s time to kill the F-35 as a production program and redirect most of its roughly $300-billion future cost into other, more cost-effective aircraft designs spread over a greater number of manufacturers. Taxpayers have already spent around $50 billion on the F-35, but that’s not a compelling reason to maintain the program in its current form. Rather, the F-35 should become strictly a prototyping and technology-development program, rather than a large-scale production program — much in the same way the Pentagon cut the Navy’s $5-billion-per-copy DDG-1000 “stealth” destroyer to just three hulls, meant mostly for experimentation. We’ve paid for 100 F-35s. Let’s put them to good use refining concepts and technology. But we shouldn’t buy more of them.

…………….

Gates should reinvest that money in new and existing aircraft. Specifically, he should:

* Continue F-22 production at a rate of 20 per year, at a cost of around $4 billion annually. Add, say, 200 planes to current fleet. I admit I supported Gates’ earlier plan to truncate the F-22 in favor of the F-35, but circumstances have changed. A roughly 400-strong F-22 fleet could provide air-defense and defense-suppression capability for the Air Force, enabling bigger fleets of less-advanced jets to bomb and patrol with relative impunity. Extended F-22 production would help keep Lockheed happy in lieu of F-35 production.

* Replace F-15Cs with stealthier F-15 Silent Eagles, available from Boeing today. The Pentagon should negotiate to buy 20 per year for less than $2 billion, for a total of 200. Alongside 200 existing F-15Es, the newer F-15SEs would be capable of air-superiority and ground-attack within airspace sanitized by the F-22.

* Buy 400 F-16E/Fs from Lockheed for U.S.-based air patrols and, in wartime, “bomb-truck” duties alongside older F-16s. The new F-16s can be had for just $50 million a copy. Forty per year for $2 billion would recapitalize the U.S. Air National Guard before old-model F-16s age out. Between the F-22, F-15SE and F-16E/F, the Air Force would get 800 new fighters in 10 years, for the same price as continuing the F-35. The risk is smaller; the return is faster on the same overall investment; we lose no capabilities. Plus, the Air Force fighter fleet would remain at its current size of around 2,000 jets.

* For the Navy, sustain Boeing’s F/A-18E/F production at $2 billion per year for 40 jets, while adding new technology and weapons. The sea service should also boost investment in Northrop Grumman’s X-47 armed drone, or the armed Sea Avenger from General Atomics as a less risky alternative. For that, figure $1 billion annually. That funding would help keep Northrop and General Atomics viable as warplane-makers. In sum, the Navy gets enough planes on a sustained basis to avoid depopulating its carrier decks — and adds a new, long-range capability in the form of an armed drone.

* Direct the Marines to buy new F-18s: 20 per year should suffice, at a cost of around $1 billion. That would mean eventually surrendering fixed-wing operations from assault ships, currently performed by the AV-8B jump jet and originally slated for the vertical-landing F-35B model. Ending jump-jet ops does mean giving up a capability, but it’s a capability of marginal value. To replace jump jets on the assault ships, the Marines could add a few attack helicopters to the existing AH-1Z program, at marginal cost. Navy and Marine fighters flying from large carriers would cover beach landings.

* On the fringes, allow F-35 testing to continue, strictly for tech- and concept-development. Findings could fold into next-generation fighter programs starting in a decade or so. Around the same time, the Pentagon should start buying new bombers — something that might not be possible with the F-35 crowding the budget.

* Encourage U.S. allies to replace their planned F-35 fleets with Eurofighter Typhoons, Dassault Rafales, Saab Gripens, F-15s, F-16s, F-18s or light fighters from a range of manufacturers. As with the Marines, the only customers that will lose capabilities are those planning on using F-35Bs from assault ships. That includes the Italians, for sure, plus maybe Spain and South Korea. Again, this represents a capability of marginal value: certainly nothing to justify continued investment in an increasingly wasteful program.

Articolul complet il puteti citi aici.


Dupa cum redactia Resboiu a informat deja in repetate randuri (wow), Marea Britanie s-a pus pe taiat. Bugete, nave, avioane, portavioane, tot ce le-a cazut la mana.

In rolurile principale sunt augustul Ark Royal si fidelele sale Harrier care vor fi trase pe dreapta si….

Un grup de sefi d-astia in retragere (la fel ca si portavionul) din Royal Navy au facut scandal pe tema asta. De ce? Se pare ca simt miros de praf de pusca prin Falklands. Baietii astia au inaintat o scrisoare descrisa destul de severa in The Times avertizand cu privire la incapacitatea UK de a contracara un eventual atac al Argentinei asupra insulelor.

Acum, Iulica Resboinicul o sa exulte afisand un „ti-am spus eu”. Iar eu o sa-i zic: „pofta in cui”. E grav fara portavion si Harriere dar nu cred ca e chiar atat de nasol. Altele sunt datele problemei.

Liam Fox, mai marele lor in ale apararii zice ca nu e chiar asa. El mizeaza desigur pe apararea insulelor care se bazeaza pe cele 6 Eurofighter Typhoon dislocate acolo impreuna cu un distrugator care tot patruleaza prin zona si ceva infanterie. Acum, la drept vorbind, argentinienii n-au niciun avion in arsenal care sa se compare cu avioanele englezesti dar distanta mare fata de orice ajutor precum si lipsa unui portavion operational complica intradevar misiunea unei forte expeditioare, in cazul in care scenariul ar fi acelasi din ’82.

Taierile astea au insa ceva suspect in ele. Dintr-o data, strategia britanica care prevedea o inlocuire treptata a avioanelor lor actuale cu Typhoon si F-35 nu mai pare atat de logica, cel putin nu modul de implementare. Practic, trag pe dreapta nu numai Harrier-ul dar lasa in loc Tornado, care desi este un avion decent, nu este un multirol pur pentru ca nu exceleaza la niciunul dintre capitolele de multirol. In plus, se pare ca numarul de Tornado operationale este mult mai mic decat cel indicat de cifre.

Scenariul ar putea fi similar cu ’82. Conform teoriei conspiratiei, e posibil ca bugetul militar sa fie silit sa-si revina taman de tulburari prin posesiuni.

Sursa: Defense News


S-a descoperit asemanarea de baza dintre F-35 si F-22: costa prea mult

Lockheed Martin s-a ales cu o intarziere estimata la 3 ani pentru programul sau de suflet F-35. Pe la inceputul anului oricum mai bagasera vreo 13 luni peste termen. Bre, cat naiba are F-35-ul asta perioada de gestatie? In fine, pe langa asta, costurile de dezvoltare au inregistrat si ele un plus minor de vreo 5 miliarde de $.

Pentagonul, ca de obicei prudent cu finantele sale (se sesizeaza ironia?), a estimat costurile intregii afaceri la vreo 380 miliarde de para.

Toate trebele astea cu dare de abac se datoreaza unei banale probleme cu software-ul. O fii Windows Crash sau user error, dracu stie, oricum, inca nu s-au prins care-i treaba. In plus, ala de vrea sa decoleze vertical, nu prea poate sa o faca inca fara probleme. Adica mai cade din cand in cand, ce-i drept, de la mica inaltime. Cum se traduce asta? Inca 2-3 de teste.

Deci, cat in total? Nu inteleg de ce dracu mai numara. O sa ajunga lista F-35 ca la Duster. Nivelul de performanta o fii la fel?

Sursa: Militarium