In zbor spre Brazilia

Probabil unchiu’ Sarko plange duduind in bratele lui Iulica cel Resboinic.

Brazilia taraganeaza de ceva timp, cam de doua mandate prezidentiale asa, adica mai mult decat noi, o competitie majora pentru achizitionarea a 100 de avioane de lupta.

Ca intotdeauna, Dassault isi arunca Rafale in joc mizand pe relatiile bune cu Brazilia, pe simpatia fostului prezident pentru avionul patronat si pe entuziasmul napoleonic al micului Sarko. Si, ca intotdeauna, Rafale e pe cale sa si-o fure si da, ca intotdeauna, nu de la SAAB Gripen NG, si ei participanti, ci de la altcineva.

Acest altcineva este de data asta F/A-18 Super Hornet, cei de la Boeing, perdanti in MMRCA-ul indian, fiind dispusi sa mearga destul de departe, incluzand in afacere un transfer tehnologic important plus pregatirea pilotilor brazilieni.

Atu-ul Boeing este insa unul politic. Relatiile Braziliei, in virtutea aspiratiilor geo-strategice ale Dilmei Rousseff trebuie sa mizeze pe o relatie solida cu Big Brother-ul de la nord. In plus, lobby-ul executat in guvernul brazilian pentru Boeing a devenit semnificativ mai insistent, relatii americano-braziliana fiind alimentata de multe promisiuni, inclusiv de nave de lupta revitalizate si donate aproape moca de US Navy din rezervele proprii ce putrezesc momentan.

Toate astea sunt faine, totusi banii brazilieni sunt inca in stadiul de promisiune. Aici noi si ei ne asemanam.

Dar, daca Dassault pierde cu Rafale-ul in Brazilia, si asa se pare, si o fura si in India in fata Eurofighter-ului, nu-i vad bine.

Sursa: Militarium


De cealalta parte a lumii, in India, baietii care au tinut Aero-India pentru a se decide ce avion isi cumpara in cadrul programului MMRCA, au parte de o demonstratie gratuita pentru ei, costisitoare pentru amaratii de la sol, privind capacitatile catorva dintre avioanele angrenate in competitia lor.

Eurofighter Typhoon

Logic, nu incepeam cu Rafale-ul. Ce stie: viteza 2 mach, avionica de ultima generatie si mult mult zgomot tradus in rachete aer-aer (AMRAAM, ASRAAM), rachete anti-tanc Brimstone, sisteme Enhanced Paveway si Paveway IV.

Dessault Rafale

Viteza 1.8 mach, rachete aer-sol, inclusiv Apache si Exocet, rachete aer-aer si anti-nava.

F/A-18 Super Hornet

Viteza 1.7 Mach, tun Vulcan, 4 rachete AIM-9M Sidewinders, rachete aer-aer detectie termica.

Bonus, doar pentru Ghaddafi cu dedicatie, Tornado GR 4, Mirage 2000 si chiar Mirage F1


Dialog dintre un iranian si un american


Ministerul Apararii din Marea Britanie a intrat in gura parlamentarilor proprii vis-a-vis de programele de achizitii costisitoare si cam fara cap care au dus la tragerea pe dreapta a numeroase aparate ce mai aveau sange in instalatie, printre ele fiind si preferatul meu, Harrier-ul, cu tot cu portavioanele lui.

In principal, se arata cu degetul spre Eurofighter Typhoon, BAE Nimrod MRA4 si sistemul Raytheon Sentinel R1.

Decizia din 2004 de a taia finantarea necesara pentru achizitia de Tranche III cu 1 miliard de lire a fost extrem de paguboasa pentru ca 5 ani mai tarziu a costat UK-ul 2,7 miliarde de lire pentru 16 aparate la acest standard. Bre, astia par mai tampiti ca noi. Asa au ajuns ei sa taie din Harrier si Tornado, pentru ca aveau nevoie de bani.

Nimrod MRA4 s-au dus dracului inainte sa fie zburate pe undeva, desi aparatele au fost platite si au sosit, partial. Odata cu retragerea in 2015 a sistemului Sentinel R1, englezii or sa cam ramana in bezna.

Consolarea vine in programul F-35 unde britanicii se lauda cu o mai mare flexibilitate in detaliile achizitie. Uita probabil ca vorbesc de un avion care mai are mult de tras pana sa intre pe fir.

In schimb, de cealalta parte ca Canalului Manecii, Unchiu’ Sarko isi tine degetele incrucisate pentru a nu speria si ultima sansa de a mai vinde ceva din costisitorul Dassault Rafale. Normal, binefacatorii sunt neste arabeti amarati, mai precisi aia din Emiratele Arabe Unite care ar vrea si ei sa zboare.

Cert este ca Dassault are intrare in UAE datorita Mirage-urilor 2000 pe care zboara seicii. Totusi, francezii se vad siliti sa-i injure iar pe americanii care-si vantura F/A-18 Super Hornet-ul peste tot, nu doar prin India.

Sursa: Militarium


Potul ar trebui sa-l asigure ei, recte castigatorii si indienii de serviciu. Lucrez langa ambasada sau consulatul (o sa ma uit mai exact) Pakistanului, o sa-i rog pe ei sa le transmita baietilor de la Delhi date despre competitia noastra. Noi mai mult decat respect pentru castigator (i), nu stiu ce sa punem la bataie. Asadar: cine credeti voi ca o sa umfle MMRCA-ul indian? Banuiesc ca o sa-mi spuneti si de ce. Iata care sunt concurentii:
– Mig-35
– F-16IN Super Viper
– F/A-18 Super Hornet
– Dessault Rafale
– Saab Jas-39 Grippen
– Eurofighter Typhoon


Prefatand „Marea confruntare” pe care blogul resboiul va avea marea onoare de a o gazdui speram la finalul acestei saptamani, lucrurile la Aero India se cam aseaza pe fagasul previzionat.

Rand pe rand concurentii pica pentru a lasa spatiul necesar favoritelor. Unii zic ca’s trei la numar, eu insist ca de la inceput a fost vorba doar de doi.

Indienii se gandesc intens la cele 126 de avioane multirol care ar urma sa le populeze flota si au cam tras primele concluzii, mana in mana cu pilotii lor.

Sa vedem. Mai intai Mig-35, acest Mig-29K pe steroizi, a avut tupeul sa pretinde un loc in concurs fara ca macar sa se inalte la ceruri. Prin urmare, a picat primul.

Aceeasi soarta a avut si F-16IN Super Viper tunat de Lockheed Martin special pentru aceasta ocazie. Indienii s-au gandit ca ar fi putin stupid sa zboare pe aceleasi pasari ca si prietenii pakistanezi asa ca i-au taiat de la portie, mai ales ca nici saracia asta nu a zburat demonstrativ.

Lockheed Martin pare sa joace cartea F-35-ului pe care americanii il ofera cu generozitate din disperare oricui si oriunde, dar doar conform unor conditii la care stramba cam toti din nas. Si cum indienii oricum se lauda ca au pus-o de un parteneriat cu rusii de un generatie 5 care ar urma sa scoata teasta in lume prin 2017, nu prea pare o solutie viabila.

Americanii au replicat apoi cu F/A-18 Super Hornet, un concurent superb intradevar, care a zburat si inarmat. Mare prostie, a pierdut din manevrabilitate si a parut un monstrulet greoi pe langa avioanele concurente. Punctajul acordat de indieni a fost cam in genul cotelor Dunarii de la Radio Romania.

Si asa au ramas doar 3. Primul intrat si iesit din scena a fost Gripen, acest vesnic prezent avion peste tot pe unde se cumpara avioane. Frumos, agil, poate mai ieftin decat celelalte doua, poate mai manevrabil, dar sigur mai firav si mai slab inarmat. In plus nici radarul AESA de pe dansul nu prea mai este de ultima generatie.

Si asa s-a lasat cu light-motivul Marii confruntari de pe Resboiul (care totusi nu se rezuma doar la asta) dintre Eurofighter Typhoon si Dessault Rafale. Avioane puternice, cu doua motoare, radare smechere, manevravbilitate, viteza, artilerie si costuri de te iei de cap. De fapt, aici va sta cheia succesului sau desigur, in mitele aruncate de partenerii europeni si Unchiu’ Sarko.

Eu unul mizez, asa cum era de asteptat, pe preferatul Typhoon. De ce? Pentru ca nu-i sufar pe francezi si pentru ca e zburat de englezi si de nemti, care traditional, au facut caterinca de francezi. Dar eu nu sunt indian. Din fericire?

Sursa: Militarium


Frumos e, zboara, care e problema?

…si nu din cauza ca nu s-ar chinui producatorii sa-l vanture de colo colo. Francejii „e” chiar disperati, nu de alta, dar se inchide linia fara comenzi. Avionul preferat al lui Iulica Resboinicul nu e facut de Dacia ca sa se vanda peste tot.

Ultima tinta pentru micul Sarko? Golgul Persic, acolo unde nu prea s-a omorat cu firea sa apara cand era rost de cafteala. Ei na, au fost si ei dom’le, dar ei au politica externa proprie. Si, in consecinta, or sa fie invitati de patronii americanizati ai Emiratelor sa si-o indese in fund cu tot cu oferta de aeroplane.

Nicolas ar vrea sa vanda vreo 60 de bucati Emiratelor Arabe Unite si vreo 20 Kuweit-ului. Daca primi au mai cumparat dinspre Paris, ultimii sunt mari amatori de bucatarie americaneasca in materie de pocnitori. Asa ca semnele nu se arata prea bune la drum de seara. Problema cea mai mare este ca desi Rafale-ul pare un avion bun, participa la tot felul de expozitii si demonstratii, cu rezultate ok, si nici nu este mai scump decat concurenta, el pur si simplu nu se vinde. Si cum arabii au o pasiune pentru trend, nu se arata amatori de a deveni clienti exclusivisti. Ca altfel nu ar fi jale de merturi si audi-uri pe-acolo.

Si culmea, taman entuziasmul lui nenea Sarko reprezinta una dintre marile probleme. Bombastic de felul sau, prezidentul frantuz s-a cam batut cu caramida in piept ca vinde Rafale in stanga si-n dreapta. Si lumea s-a cam saturat de becalismul lui.

In 2009, omul nostru a zis ca batut palma cu Brazilia pentru 36 de Rafale, achizitia putand ajunge la 100 de aparate. Naspa e ca un an mai tarziu, Brazilia pare sa fii virat in sfarsit spre Grippen-ul suedez, celalalt vesnic participant la licitatii si aproape niciodata castigator (dar sta mai bine decat Rafale oricum).

Si povestea continua. In urma cu cateva saptamani, Sarko a zis ca Emiratele par foarte interesate sa inlocuiasca batrana flota de Mirage 2009 (lol) cu noile jucarii ale Dessault. Numai ca seicii au zis pas si s-au uitat la pretul F/A-18 Super Hornet.

Sa vedem ce va fi. Din pacate pentru Franta, concurenta este puternica. Pe langa traditionalii contrabandisti de arme SUA si Rusia, nenea Sarko tre sa se ia de par si cu fratii europeni din Uniune.

Sursa: Militarium