Dacă s-ar alege avionul multirol prin referendum, tu pe care l-ai vota?

Final, după o lună şi vreo două zile. La numărătoarea voturilor a ieşit aşa:

Mirage 2000 în uz: 0 – 0 %

F-18 în uz: 1 – 0,9 %

F-16 în uz: 2 – 1,7 %

Rafale în uz: 3 – 2,6 %

Gripen în uz: 4 – 3,5 %

Typhoon în uz: 5 – 4,3 %

F-16 noi: 11 – 9,6 %

Rafale noi: 11 – 9,6 %

F-18 noi: 17 – 14,8 %

Typhoon noi: 30 – 26,1 %

Gripen noi: 31 – 27 %

Total: 115 voturi.

Surprinzător, pe cuvânt. Nu mă aşteptam ca F-18 noi să iasă pe locul trei şi mai ales înaintea lui Rafale. Nu-i rău deloc. 🙂 Cinstit vorbind, mă temeam că va ieşi pe locul I varianta „F-16 noi”…

Acum, la final, trebuie să vă mărturisesc câteva adevăruri:

1. Nu, nu ne-a adus barza.

2. Nu există Moş Crăciun. Trist. Măcar el ne putea îndeplini din dorinţe…

3. Chel-Bossu’ nu va ţine cont de rezultatele acestui sondaj, aşa că Gripen a câştigat degeaba. Iar Typhoon nu plânge acoperindu-şi parbrizul cu trenul de aterizare. N-are de ce. De fapt, n-a pierdut nimic…

4. Forţele Aeriene Române vor fi singurul perdant oficial. Pasionaţii nu-s luaţi în calcul.


A fost o dată, ca de mai multe ori pe la noi prin ţară, o situaţie de culoarea ciocolatei.

De data asta, se făcea că trebuiau schimbate avioanele.

MiG-21 Fishbed

Sursa: Smhq.org

Cu ce s-ar putea schimba nişte MiG-21 învechite?

Cu… Rafale?

Rafale...

Sursa: Ipmsstockholm.org

Rafale??? Nuuuu!!!

Atunci, Typhoon?

Eurofighter Typhoon

Sursa: Ipmsstockholm.org

Nuuuuuuu!

Să fie… Gripen?

Gripen-ul lui Agarici

Sursa: Ipmsstockholm.org

Nici Gripen! Şi, apropo, renunţăm şi la ăla micu’.

La IAR-93??

Da.

IAR-93

Sursa: Ameliaislandaerobatics.com

Îţi spun deschis, luăm F-16.

F-16???? Păi nu-i mai slab şi mai vechi decât…

Nu contează. Am zis, am zis.  Uite, au si alţii F-16:

F-16 grecesc...

Sursa: Imansolas.freeservers.com

Şi, până luăm F-16 retragem tot ce avem la zbor.

Bine, dar F-16….

Auzi, cine-i şeful aici??


Preşedintele Comisiei de apărare din Camera Deputaţilor, Costică Canacheu, a declarat, miercuri, că achiziţionarea avioanelor multirol de către România nu va implica plăţi imediate, el precizând că va exista o perioadă de graţie de doi ani, urmată de o reeşalonare a plăţilor pe cinci-şapte ani.

„Chiar dacă ele nu sunt în fixate, la semnarea acestui acord interguvernamental nu va fi vorba de plăţi imediate. Sunt perioade de graţie, se vorbeşte de minim doi ani şi de eşalonări ale plăţilor pe alţi cinci-şapte ani. Deci nu vorbim de plăţi pe care statul nostru, bugetul nostru să le facă în următorii doi ani”, a spus Canacheu.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) a aprobat în martie propunerea MApN de achiziţionare a 24 de avioane F-16 în uz, documentul urmând să fie trimis Parlamentului spre dezbatere şi decizie.

Achiziţionarea avioanelor F16 aprobată de CSAT va costa aproximativ 1,3 miliarde dolari, primele aparate, cu o resursă de zbor estimată la încă 10-15 ani, urmând să ajungă în România în 2013.

Sursa: Mediafax


MiG-29 numărul 75

Sursa: Romanian-spotters.forumer.ro

De pe Semper Fidelis am aflat de un articol din Jurnalul, pe care îl copy + paste şi aici:

Elita aviaţiei militare: şcoliţi în URSS pentru MIG 29

1989, anul în care aviaţia militară românească a fost înzestrată cu cel mai performant avion de luptă pe care l-a avut vreodată: supersonicul MIG 29. Primul lot de aparate a sosit în ţară la 21 decembrie. Dar asta nu a fost tot. Cu mai multe luni înainte, un grup de piloţi superinstruiţi au fost trimişi la specializare în URSS, într-un centru de pregătire aflat undeva în Kazahstan, aproape de poalele Munţilor Tian Şan. Acolo, timp de trei luni, românii i-au impresionat pe sovietici prin înaltul profesionalism de care au dat dovadă.
de Vasile Surcel
18/06/2009

Timp de câteva decenii, „coloana vertebrală” a aviaţiei militare româneşti a fost asigurată de celebrul supersonic MIG 21, apărut pe cerul nostru încă din 1962. Ceva mai târziu, pe la sfârşitul anilor ’70, a sosit şi MIG-ul 23. Între timp, în URSS s-au mai fabricat şi au zburat tipurile MIG 25 şi MIG 27. În ceea ce ne priveşte, ultimul supersonic pe care l-am preluat de la sovietici a fost însă MIG 29.

Tratativele privitoare la achiziţionarea şi înzestrarea aviaţiei militare româneşi cu acest aparat superperformant s-au declanşat pe la mijlocul anului 1987, la peste doi ani de când Gorbaciov preluase cârma Uniunii Sovietice. Şi au fost finalizate în momentul în care avioanele au ajuns în ţară. Adică la 21 decembrie 1989, exact în vremea când „Măreţul Cârmaci”, căzut în dizgraţia lumii întregi, îşi trăia ultimele zile de viaţă. A fost o perioadă relativ lungă de tatonări economice şi politice complexe, în cursul cărora generalul Victor Athanasie Stănculescu a jucat cu certitudine un rol deosebit de important. Acum, o bună parte dintre specialiştii noştri militari consideră că „decizia de a înzestra aviaţia noastră militară cu acest tip de aparat a fost foarte bună.

Din păcate, acest demers nu a fost bine valorificat de urmaşi”. Atunci, după finalizarea tratativelor şi defi­nitivarea condiţiilor de livrare, s-a pus şi problema trimiterii în URSS a unor aviatori care să înveţe tehnica de pilotare a acestor aparate sofisticate. Condus de, pe atunci, colo­ne­lul Ştefan Voian, grupul era compus din locotenent coloneii Constantin Constantineanu şi Ioan Dudaş, maiorii Vasile Ganea, Ioan Tudor şi Panait Mareş, precum şi căpitanii Ion Necşoiu şi Adrian Edu. Lor li s-au adăugat 16 tehnicieni şi in­gineri specializaţi în subtilităţile aviaţiei mi­li­tare. Fiecare dintre cei opt piloţi aveau în spate o experienţă de zbor deosebit de vastă. Spre exem­plu, Constantineanu fusese comandant al re­­gimentului de reactoare de la Caracal. Iar Voian, şeful grupului, era deja un nume consacrat printre piloţii de supersonice din ţara noastră.

UN MILITAR DE EXCEPŢIE
Ştefan Voian a absolvit Şcoala de Aviaţie în anul 1967. Ulterior şi-a continuat studiile la Universitatea din Timişoara, unde a absolvit Facultatea de Aerospaţiale. De atunci a parcurs o carieră spectaculoasă, în cursul căreia viaţa lui a fost strâns legată de avioanele cu reacţie. Între 1975 şi 1980 a fost pilot de încercare pe IAR 91. Următorii cinci ani, până în 1985, a fost pilot instructor la Comandamentul Aviaţiei Militare. Păstrându-şi gradul din Armată, între 1985 şi aprilie 1989, a fost locţiitor pentru zbor al comandantului Aviaţiei Civile.

O carieră complexă, în cursul căreia a zburat cu MIG-urile 15, 21 şi 23. În total, acumulase peste 1.500 de ore de zbor, toate pe aparate cu reacţie. La un moment dat, a revenit în aviaţia mi­litară, de unde, în august 1989, a fost numit la comanda grupului trimis la specializare în URSS.

Pe lângă aceste „puncte fixe”, biografia lui Voian cuprinde şi un episod aparte, puţin cunoscut în afara lumii aviatorilor. Prin 1976-’77, el a făcut parte din lotul din care a fost selecţionat primul şi, până acum, singurul cosmonaut român. Atunci, studiile de specialitate, alături de „blazonul” profesional, îi acordau şanse mari să devină unul dintre  „finalişti”. N-a fost să fie aşa. Asta pentru că un episod din viaţa sa personală i-a întrerupt brusc zborul spre stele: a divorţat. Generalul Zărnescu, pe atunci comandant al Aviaţiei Militare, i-a explicat, fără menajamente: „N-am ce să-ţi fac. Ce vrei, să ajungem să scrie despre noi în ziare că am trimis în Cosmos un om divorţat, care nu respectă morala comunistă?”. Voian regretă şi azi acel episod: „Zborul pe supersonic şi visul că odată şi odată voi ajunge în Cosmos m-au urmărit toată viaţa. Şi, sincer vorbind, cred că atunci aş fi avut şanse cel puţin egale cu ale lui Prunariu”.


ALEGEREA ECHIPEI

Până în aprilie 1989, Voian fusese locţiitorul pentru zbor la Departamentul Aviaţiei Civile. Dar în luna aprilie Contrainformaţiile militare i-au retras avizul de zbor după un accident care avusese loc cu ceva timp în urmă. Este vorba despre un TU 154, de la Otopeni, care a căzut în decolare din cau­za unei erori de pilotaj, accident sol­dat cu cinci victime.

La un moment dat, şeful său, generalul Puiu, l-a avertizat că Securitatea vrea să-i facă dosar pentru acea nenorocire. Iar singura soluţie salvatoare a fost reintrarea lui în Aviaţia Militară. Motiv pentru care s-a şi întors la MIG-ul 21, unde a stat din aprilie şi până în august. Iar atunci când s-a luat decizia trimiterii unor pi­loţi români în URSS pentru instruire pe MIG 29,

Voian a fost numit comandant al deta­şamentului. Ulterior, el a şi fost consultat în pri­vinţa alegerii viitorilor membri ai grupului. El i-a propus, iar după alegerea lor nu s-a mai pus problema unui concurs propriu-zis. Asta pentru că toţi cei nominalizaţi, selec­ţionaţi din elita piloţilor de pe supersonice, aveau un trecut profesio­nal ex­cep­ţional. Fără să fie eliminatorie, una dintre condiţiile alegerii lor a fost cu­noaşterea limbii ruse. Dar asta nu a fost o problemă, pentru că, de-a lungul vremii, fiecare dintre ei fusese deja, de mai multe ori, în URSS, la diferite aplicaţii militare.

ÎN KAZAHSTAN
Membrii grupului au ajuns la centrul de instrucţie sovietic la bordul unui avion tip AN 26. Drum lung, în cursul căruia au făcut trei escale. Baza de antrenament pentru MIG 29 se afla în Kazahstan, aproape de un deşert de la poalele Munţilor Tian Şan. Ajunşi la destinaţie, au avut parte de o primire deosebit de cordială. Asta, în ciuda faptului că România era singurul stat socialist care respingea pe faţă perestroika lui Gorbaciov. În cadrul rigurosului program de pregătire, legăturile cu sovieticii au fost strict profesionale.

În schimb, în timpul liber, relaţiile interumane au fost deosebit de calde, mai ales pentru că ai noştri s-au făcut plăcuţi gazdelor chiar din primele momente. Pentru început, ei au fost supuşi unei serii de vizite medicale extrem de complexe, aproape similare celor pentru cosmonauţi. În rest, viaţa de zi cu zi din centrul de instrucţie se derula conform cu re­gulile aspre ale vieţii cazone. Dar asta nu a avut nici o importanţă, pentru că, educaţi în spiritul spartan al vremii, românii s-au adaptat perfect la relativa lipsă de confort, specifică unei baze militare.

La scurt timp după ce au ajuns acolo, toţi au decis că vor face sport şi mişcare, ori de câte ori vor avea ocazia. Inclusiv înviorarea de dimineaţă, la care participau de la cel mai mic în grad până la colonei. La ruşi nici măcar soldaţii nu se mai de­ranjau să îndeplinească acest „deta­liu” al programului zilnic. Acum, după două decenii, Voian are o altă viziune asupra acelor vremuri: „Erau lucruri mărunte, din care un ochi atent putea să constate că în armata sovietică începuseră să apară semnele din ce în ce mai clare ale declinului”.

LA ŞCOALĂ
Cursul de specializare pentru  MIG 29 a cuprins două etape distincte. Prima, cea teoretică, ar fi trebuit să dureze o lună şi jumătate. Practic, a durat doar o lună. O lună la sfârşitul căreia coordonatorul sovietic le-a spus: „Este mai mult decât suficient. Voi ştiţi mai multe decât toate celelalte grupe care au mai fost pe aici”. Iar la examenul de încheiere a fazei teoretice, acelaşi şef a decis: „Noi doar o să asistăm. Puneţi-vă întrebările voi între voi”.

Faza practică a început la scurt timp după acest examen pe care gazdele au apreciat că l-au luat cu brio. Avionul era pur şi simplu de vis, uşor de manevrat şi, în acelaşi timp, extraordinar de bine echipat. Pregătirea practică a durat conform planificării: o lună şi jumătate. S-a zburat ziua şi noaptea, atât în condiţii meteo normale, cât şi în „grele”.

Pregătirea cu totul deosebită a piloţilor români i-a convins pe sovietici să le acorde un regim privilegiat, de care nu a mai beneficiat nici o altă echipă din cele care au trecut pe acolo. Dacă unele echipe de piloţi din „ţările frăţeşti” abia dacă au be­neficiat de câteva ore de zbor, românii au parcurs programul la centimă, inclusiv trageri reale într-un poligon specializat. Cursul s-a încheiat spre sfârşitul lunii noiembrie 1989. Moment în care aici, acasă, Ceau­şes­cu blocase intrarea în ţară a celor sosiţi din străinătate. Mai ales din URSS! Motiv pentru care „grupului MIG 29” i s-a dat voie să revină acasă abia la 7 decembrie.

Apreciaţi la superlativ de sovietici, au fost primiţi de ai noştri „în mod neutru”, după cum apreciază Vo­ian. Dar, pe zi ce trecea, situaţia internă din ţară devenea tot mai încordată. Cu toate acestea, toţi cei nouă piloţi pre­gă­tiţi să zboare pe cel mai sofisticat avion pe care-l aveau forţele noastre aeriene au fost trimişi în concediul de odihnă. Din care au fost chemaţi urgent la 20 decembrie. Iar când au ajuns la se­diul Comandamentului Aviaţiei Mi­litare, au trebuit să asculte peroraţiile unui ofiţer zelos, care condamna cu mânie proletară, „forţele contra­revoluţionare care îşi fac de cap la Timişoara”. După câţiva ani, şi bine­înţeles că doar cu totul „întâmplător”, revoltatul ofiţer a fost avansat la gradul de general. Iar ceva mai târziu a ajuns comandantul Aviaţiei Militare post­revo­luţionare.


„Facem un apel către preşedintele României de a se prezenta în faţa Parlamentului, conform Constituţiei, la şase luni după preluarea mandatului, cu o strategie de securitate naţională, pentru că este obligaţie constituţională a domniei sale şi obligaţia Parlamentului să aprobe o astfel de strategie. De asemenea, am solicitat Guvernului să se prezinte în faţa Parlamentului cu strategia de achiziţii şi înzestrare militară pe termen multianual, pentru a putea să vedem şi care este alocarea de resurse în aceste momente foarte dificile”, a mai spus preşedintele Senatului. Discuţii în comisiile parlamentare de apărare au avut însă deja loc la întâlnirea de luna trecută, fiind prezenţi producătorii avioanelor Gripen şi Eurofighter, concluziile fiind că ofertele producătorilor europeni prezintă avantaje nete faţă de oferta americanilor cu F 16 la mâna a doua.

Sursa: Jurnalul Naţional


Ofensiva constructorului european de avioane de luptă multirol împotriva avionului F-16 continuă.

Aceleaşi surse spu­n că scrisoarea a fost trimisă în ur­mă cu o lună şi ju­mă­tate. Deocam­da­tă, partea italiană nu a primit nici un răspuns din partea mi­nistrului Oprea. Ceea ce nu sur­prin­de, în con­diţiile în care oficialii români nu s-au deranjat să îi răs­pun­dă nici premi­e­rului italian, Silvio Berlusconi, care sus­ţinea, într-o scri­soare transmisă anul trecut, o ofertă de avioane multirol pe care o formulaseră în aprilie reprezentanţii consorţiului pro­du­că­tor al Eurofighter.

MINISTRUL OPREA NU I-A RĂSPUNS OMOLOGULUI SĂU ITALIAN, LA FEL CUM NU I-A RĂSPUNS NICI PREMIERULUI SILVIO BERLUSCONI
Până acum, decizia privind opţiunea Ministerului Apărării de a achiziţiona 24 de aparate F-16 uzate nu a fost dezbătută în Parlament. Această opţiune a fost aprobată de CSAT şi, surprinzător, nu a fost tri­misă Guvernului pentru aprobare, ci pasată Parlamentului.
Parlamentul este un for ce nu are expertiza tehnică pentru a decide în privinţa unui asemenea contract şi, ca atare, s-ar putea să îşi decline competenţa. Reprezentanţii Eurofighter vor prezenta din nou propunerea lor autorităţilor române la 31 mai. Ei au schimbat oferta iniţială pentru avi­o­nul multirol, propunând achi­zi­ţi­o­narea a 24 de aeronave ope­ra­ţi­onale la preţul de un miliard de euro.

SAAB a venit în parlament cu o ofertă de 24 de avioane Grippen noi la preţul de un miliard de euro şi cu promisiunea de a crea 1.000 de locuri de muncă în România.

Sursa: Jurnalul Naţional


MiG-21 Lancer

Sursa: Defense Industry Daily

Din păcate, nu Rafale, Mirage 2000, Eurofighter, Gripen sau F-16 reprezintă în totalitate răspunsul la necesitatea înlocuirii avioanelor MiG-21 Lancer din dotarea Forţelor Aeriene Române. Ce vreau să zic? Nu strict tipul viitorului avion ci numărul de avioane care urmează a fi achiziţionate… aspectul matematic va atârna mai mult în balanţă. Dacă lawmakerşii româneşti se vor opri la 24 de bucăţi, pot domniile lor să rezolve direct cumpărarea de F-22 Raptor, că tot nu vor reuşi să satisfacă decât imaginea. Câte oare, din cele 24 avioane ce vor înlocui Lancerele, vor fi disponibile la un moment dat?

Zilele trecute citeam prin presa online că, deja, IAR-99 SOIM este folosit la misiunile de poliţie aeriană în spaţiul aerian al României. Emoţionant… Urmează folosirea de An-2 pentru interceptarea ţintelor lente de joasă altitudine?

Frumoasă manevra Gripen.

Mai frumoasă manevra Eurofighter Typhoon, second hand italiene.

Punem pariu că „vom” alege F-16 second hand? Pentru că asta bănuiesc acum.

Ar fi prea frumos să avem Typhoon. Însă, nu prea avem noi norocul de a trăi ceva prea frumos… Ar prinde bine în relaţia cu UE. Şi, în caz de concretizare a achiziţiei şi mai ales a offsetului, crearea celor 5000 de locuri de muncă. Poate vor cumpăra şi Avioane Craiova.

Excelente articole aici: „Nothing But Netz: Romania’s New Fighters” (adus la zi) şi aici: „Eurofighter: Jobs For Romania If F-16 Buy Cancelled„.

Vom mai vorbi.


C-27J Spartan, Romanian Air Force

Facem „tai-tai” cu mâna avioanelor An-26 din dotarea RoAF, dar momentan doar preventiv. Două din cele şapte avioane de transport scurt-mediu curier au sosit în ţară zilele trecute, iar unul dintre ele a fost prezentat la Romaero în cadrul expoziţiei BSDA 2010.

De pe site-ul MApN, preiau un comunicat de presă:

Comunicatul nr. 86 din 12.04.2010


COMUNICAT DE PRESĂ
Două aeronave de transport scurt-mediu curier de tipul C-27J SPARTAN au aterizat luni, 12 aprilie, la Otopeni, în Baza 90 Transport Aerian.

Avioanele sunt puse la dispoziţie de către Compania Alenia Aeronautica SpA, fără efectuare de plăţi, într-o configuraţie iniţială de echipare care permite ridicarea nivelului de instruire a piloţilor militari, prin demararea procesului de operaţionalizare în paralel cu transferul gradual de responsabilitate privind exploatarea aeronavelor. Cele două aeronave vor intra în înzestrarea Forţelor Aeriene Române după ce vor fi configurate final, conform cerinţelor din contractul de achiziţie.

În perioada 18.03-01.04.2010, o echipă mixtă de specialişti din Forţele Aeriene Române, Departamentul pentru armamente şi Centrul de cercetări şi încercări în zbor a executat, în facilităţile industriale ale producătorului avioanelor, activităţile de testare şi evaluare tehnică, la sol şi în zbor, a celor două avioane C 27 J Spartan.

Achiziţionarea avioanelor SPARTAN, care vor înlocui aeronavele ANTONOV-26, face parte din măsurile prevăzute în Strategia înzestrării Armatei României în perioada 2005 – 2012 şi în perspectivă, până în anul 2025 şi are ca scop dezvoltarea şi modernizarea capabilităţilor operaţionale de transport ale Forţelor Aeriene Române.

Una dintre cele două aeronave C-27 J SPARTAN va fi prezentată în cadrul expoziţiei BSDA 2010, organizată la ROMAERO – Băneasa, în perioada 13-15 aprilie a.c.

Biroul de presă

Primele C-27J Spartan din dotarea RoAF

După ce ani de-a rândul ne-am plâns inclusiv despre avioanele de transport, iată că au sosit în ţară primele două  Spartan-e nou-nouţe.

La ce e bun un C-27J Spartan? Păi, poate transporta şaizeci de soldaţi, ori patruzeci şi şase de paraşutişti. De asemenea, (Doamne Fereşte!), în burta Spartan-elor pot încăpea 36 răniţi pe tărgi, însoţiţi de şase medici şi asistenţi. Restul detaliilor tehnice le găsiţi aici.

Sunt frumoase şi în realitate. Am văzut şi eu unul pe aeroportul din Las Palmas de Gran Canaria, dar din nefericire nu era voie cu pozatul...

Bulgarii se pare că vor să renunţe la două dintre cele cinci comandate. Vom reuşi oare să le cumpărăm pe toate şapte?


În Jurnalul Naţional de astăzi, analistul militar Radu Tudor ne prezintă un editorial caracteristic: o informaţie-două, multă diplomaţie şi elenganţă în scris.

Din păcate, dintre puţinii jurnalişti care atacă şi subiecte militare, doar Oana Dobre (de la Evenimentul Zilei) pune sare degetul pe rană, prin articolele, interviurile şi anchetele pe care le semnează. Radu Tudor nu muşcă şi nici nu latră, iar Mihai Diac…

Din editorialul „Trupe avem. Dotare ne mai trebuie”, răsar două informaţii: avem două moderne avioane de transport C-27 Spartan calde-călduţe, vopsite în culorile noastre, dar care se plictisesc prin curtea producătorului; a doua informaţie este legată de bătrânul program de înzestrare a Forţelor Aeriene Române cu un avion multirol:

Deşi sunt mai multe companii ofertante, totul se joacă în jurul răspunsului guvernului SUA, care stă să vină. Dacă cerinţa noastră pentru 28 de avioane F16 second-hand (24 de luptă, 4 de antrenament) nu va depăşi suma de un miliard de dolari (circa 800 de milioane de euro), foarte posibil ca argumentul financiar să vină în favoarea celui strategic existent deja. Acela de a bate palma cu americanii. Şi aici suntem însă în al 12-lea ceas, cu etapele de implementare a noului avion de luptă mult depăşite.

Sursa: Radu Tudor, Jurnalul Naţional

Punem pariu că, aşa cum Pumele, SOCAT sau ne-SOCAT, n-au beneficiat de excelentele motoare Makila, nici eventualele F-16 second-hand, în programul de modernizare, nu vor avea parte de noile motoare Pratt & Whitney PW-100-229 ?


Avioane MiG-21 Lancer şi Harrier (Royal Air Force)

Sursa: RoAF.ro

Un fan declarat al Puma SOCAT, amicului Solomon a început să-i placă şi avionul MiG-21 Lancer, după ce zilele trecute ne întreba despre tancul românesc TR-85M1.

Într-un articol de ieri, a lăudat iniţiativa României de a alege modernizarea MiG-urilor 21 în Lancer-e, în detrimentul modernului MiG-29, mai scump pentru a fi cumpărat în număr suficient pentru a asigura trecerea Forţelor Aeriene Române la o generaţie nouă de avioane.

Faptul că ne-am alesc cu un avion compatibil N.A.T.O., la bani puţini, îl face pe Solomon să spună: „MiG-21 Lancer… a warning to the Russian Design Community…”, sfătuind utilizatorii de avioane ruseşti să nu se repeadă la T-50 şi să aleagă varianta românească, cu up-grade la avioanele din dotarea curentă.