Noi vrem sa ne unim cu Tara!

Mhm… Dupa cate partide de joaca cu fortele de ordine – e vara si nu-s bulgari de zapada, dar s-o gasi ceva de aruncat… – entuziastii naivi, bine manipulati, incep sa scandeze titlul scenariului, mai putin ce e inainte de „:”, fapt care emotioneaza la lacrimi clasa politica de dincoace de Prut si se trage mareata concluzie: hai sa furam si de la aia!

Deci..

Mai comod decat in cartile lui Cristian Negrea, coloane de testoase senilate si rotate trec granitele cu falfaiala de tricoloare. Apropos, LMA de ziua Drapelului! Granicerii moldoveni privesc cu tristete cum li se inchide robinetul de spagi si incep sa se sfadeasca intru descoperirea de viitoare posibilitati de a scoate bani. Cativa dintre dansii au lacrimi in ochi, fapt care ajunge pozat pe pagina intai a putinelor ziare care mai apar pe hartie prin Romania si numai camarazii lor de la Politia de Frontiera deslusesc adevaratele trairi… graniceresti. Se lasa cu un stol de cate trei batai in lemn si un cor de „Doamne Fereste!”.

Apropos de stol. Cateva MiG-uri 21 Lancer peticite cu banda adeziva si multa sarma se plimba pe cerul celei care inca se mai numeste Respublica Moldova, la impresionare artistica.

Hercules-urile si Spartanii desanteaza niscai Vulturi in apropiere de Transinistria aspect care scapa intentionat catre mass-media, pentru a-i pune in sah pe neastamparatii viitori vecini buni de batut mar, in sensul bun al cuvantului.

Ceva mai tarziu, sa zicem cam peste o zi, apar imagini cu eliberatii aruncand flori in camuflajul Bizonilor de la Galati. Bizonii incep sa pasca, la vedere, pe langa transnistreni…

Urmari:

Un an mai tarziu, la Miss Romania este declarata castigatoare o basarabeanca frumoasaaaa foc!

Amin.

Acuma, dragii mosului, pe mine atata m-a dus capul. Sa ma gandesc numai la o miss.. Insa voi, oameni seriosi, ati putea sa ma luminati cu alte urmari, mai perverse:

– Cum ar profita politicienii si oamenii de afaceri romani de pe urma Si Mai Marii Uniri?


… ia Universul, ia Universul! Spania a atacat Anglia!

What if…

Azi noapte s-au aprins flacarile unui meci „blue-on-blue”/intern in asociatia NATO si nu e vorba de Grecia vs. Turcia.

Cu o parte din munitionen consumata prin A-stan si Li-stan, cu reduceri si mai ales cu lipsa de Harriere si portavioane, la care se adauga o glazura de probleme prin faptul ca o parte din forte ii sunt raspandite pe ici-pe colo, UK are de infruntat Shpania.

Englejii joaca la primire, in prima tura. Prima tura asta, s-ar putea sa dureze ceva, pana isi revin din surpriza si se trezesc cu pierderile suferite – Angliei asta ii mai lipseste acum, sa sufere pierderi..

Reguli:

Doar Spania vs. Anglia.

Nu se foloseste armament nuclearo-murdar. Nu incepeti cu faze din alea, ca englejii trimit submarinul ghinionist ca sa infesteze cu caca apele teritoriale ale Spaniei… 🙂

Fara carcoteli. E what if si asta e scenariul de porneala.

Revine Gibraltarul la Patria-Muma?

Stau pe bara cei care posteaza de dragul de a posta sub fiecare articol si.. Vechea Garda, apropos, nu ne mai vizita macar, d-apai sa mai incerci sa comentezi.


România... nedodoloaţă

What if…

Să zicem că toată istoria pe care o cunoaştem este la fel, numai că la finalul Primului Război Mondial se ia decizia ca între România şi Ungaria să fie creat un stat-tampon, independent, o republică, pentru ca cele două vecine şi prietene, Ungaria şi România, să fie despărţite pentru a sta cuminţi.

Şi uite aşa, în istoria alternativă răsare mândra Republica Transilvania, de la frontierele României din 1916, până la cele cu Yugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia şi Uniunea Sovietică, aşa cum a fost frontiera pe Vest şi Nord, în modul realităţii noastre.

Sub semnăturile Marilor Puteri, decizia este pusă în practică.

Armata Franceză de Dunăre echipează unităţile de voluntari transilvăneni, iar Misiunea Militară Franceză cu generalul Burtălău se mută la Timişoara şi acordă sprijin de instrucţie şi dotare proaspetei Armate a Republicii Transilvania.

Urmează isprăvile lui Bela Kun şi primul război al Republicii Transilvania, a cărei Armată împreună cu francezii aflaţi prin zonă şi cu yugoslavii, ajung la Budapesta şi rezolvă problema bolşevismului maghiar.

Cu această ocazie, nu România se întoarce din Ungaria cu buzunarele pline de maşini-unelte, ci Transilvania se alege cu bunătăţile „rechiziţionate” de pe acolo, precum şi cu capturile de război.

În acest moment, se naşte Corpul Aeronautic Transilvănean (C.A.T.) dotat cu câteva zeci de avioane franţuzeşti şi din capturi. Majoritatea avioanelor sunt de tipul Nieuport-24, iar restul sunt Hansa-Brandemburg capturate din Ungaria şi câteva Fokker-e D-VII cedate de francezi.

Pentru a-i asigura liniştea, Armata Franceză de Dunăre cedează un număr de tancuri uşoare de tipul Renault F.T.-17 şi câteva autoblindate, iar Franţa vinde Transilvaniei alte tancuri de acelaşi tip şi ceva camioane cu trailere, care adunate formează Regimentul 1 Care de Luptă Transilvănean, cu două batalioane.

În urma împărţirii foltei fluviale a defunctului imperiu austro-ungar, România nu mai primeşte trei monitoare, ci doar două, cele pe care le va boteza Basarabia şi Bucovina. Monitorul care ar fi trebuit să se numească Ardealul este alocat Transilvaniei, care îl botează cum l-ar fi botezat românii. Pe lângă monitor, Transilvania mai primeşte două vedete şi câteva nave comerciale – remorchere şi şlepuri. Acum, Republica Transilvania are şi Marină.

După înfiinţarea partidelor politice şi a primelor alegeri democratice, urmează investiţiile străine în Transilvania şi se dezvoltă afaceri în cadrul cărora, conform Constituţiei Republicii, investitorii, fie ei din partea locului sau străini, nu pot deţine o cotă mai mare de 49 procente, drept pentru care Republica se împrumută de ici, de colo…

În perioada Marii Crize Mondiale, Guvernul Transilvănean impune măsuri adecvate şi profită pentru achiziţiona utilaje la preţ redus, timp în care asigură burse pentru calificări, specializări şi studii pentru cetăţeni, în statele dezvoltate economico-industrial.

După venirea lui Adolf Hitler la cârma Germaniei, anticipând evenimentele care aveau să zdruncine Europa, Republica Transilvania se zbate pentru a se întări cu tehnică militară modernă, implicându-se cu fonduri şi specialişti în proiectele vecinilor cu care are relaţii bune, stabilind tratate de alianţă cu clauza de retragere pe pământul transilvănean a armatelor, refugiaţilor şi industriei statelor atacate, în cazul în care inamicul este prea puternic pentru a-i face faţă în cadrul alianţei.

Istoria curge mai departe, aşa cum o ştim, numai că Transilvania se bucură de avantajele implicării cu tratatele de alianţă şi în proiectele militare ale aliaţilor, astfel încât la momentul declanşării agresiunii Germaniei împotriva Poloniei, Republica deţine în arsenal:

Tancuri şi blindate:

– un regiment de tancuri uşoare Skoda Lt-35;

– un regiment de tancuri uşoare 7TP;

– un batalion de tancuri uşoare C.K.D. Lt-38 (tanc aflat în producţia de serie);

– tanchete AH-IV şi TKS;

– şenilete de 6 tone Lorraine 37L, de 2,6 tone Renault U.E. (ambele în producţie de serie);

– autoblindate Panhard 178 (în producţie de serie);

Artilerie:

– Skoda K 150 mm;

– 10.5 cm Hruby Kanon Vz. 35;

– Skoda 75 mm Model 1936 (de munte);

– Vicker 75 mm AA;

– Bofors 40 mm AA;

– Oerlikon 20 mm AA;

– Schneider 47 mm AT;

– Brandt 60 mm;

– Brand 81.4 mm;

(toate în producţie de serie)

Aviaţie:

– patru escadrile de vânătoare cu avioane P.Z.L. P-24 (motorizate cu Gnome-Rhone 14N);

– patru escadrile de bombardament mediu cu avioane bimotoare PZL-37 LOS (motorizate cu G-R 14N);

– trei escadrile de bombardament uşor şi observaţie PZL-46 Sum (în producţie de serie);

– o escadrilă de vânătoare cu PZL-50 Jastrzab (în producţie de serie);

– o patrulă de testare cu patru avioane de vânătoare prototip PZL-55 (producaţia de serie urmând să fie lansată după stabilirea variantei finale);

– o escadrilă în curs de formare, cu şase bimotoare medii PZL-49 Mis (în producţie de serie);

Inventarul de mai sus cuprinde şi modele a căror dezvoltare, considerăm, a fost accelerată prin implicarea cu fonduri şi specialişti, din partea Republicii Transilvania.

Pot imagina şi o listă de programe aflate în faza de cercetare, dacă vă face plăcere.

Este 1939, Septembrie 1.

Ce se poate întâmpla?

Politic, că asta am uitat să spun, Republica Transilvania s-a ţinut la distanţă atât de Ungaria, cât şi de România.  Alianţele despre care am amintit mai la deal, au fost cu Cehoslovacia, Yugoslavia şi Polonia.

Să repetăm întrebarea: ce se poate întâmpla?

Păi:

– Neutralitate.

Republica Transilvania nu se implică în război de partea Poloniei, împotriva Germaniei, considerând că inamicul este prea puternic. În cazul ăsta, iese în câştig primind pe teritoriul transilvănean refugiaţii polonezi, atât civili cât şi militari (aici sunt nişte plusuri la inventare, cu avioane, tancuri, armament individual, etc.). Dar până unde se poate întinde neutralitatea asta?

a. Până la adânci bătrâneţi.

– Supraoptimism, dar poate că ar fi mers o fortificare nebunească şi mâna pe arme… Adică o Elveţie ceva mai Estică.

b. Câteva zile, până când devine vizibil că Polonia o ia pe spinare, moment în care Horty are să ordone Adelante! Pardon, Ellore!!

– Nasol moment, mişto coliva. Fără spijin direct din partea Axei, Republica Transilvania poate să învingă, graţie superiorităţii tehnicii de luptă. Nici nu are trebui să treacă la contraofensivă, pentru că pierderile pe care le provoca stopând atacul maghiar ar fi suficiente încât să potolească Ungaria pentru câţiva ani buni. Desigur, dacă nu primeşte ajutor din partea Axei.

c. Câteva zile, evident până ce se va putea vede cu ochii liberi, din România, cum polonezii sunt făcuţi terci de către nemţi.

– Nasol moment, nasol moment. Ambele părţi vorbesc aceeaşi limbă şi nu se rezumă totul numai la acest aspect. Nu-i nimic însă, că n-ar fi prima dată în istorie când moldovenii se războiau cu muntenii, de exemplu, aşa că, merge şi o luare de bucle între moldoveni+munteni vs. republica cea transilvană. Antonescu decide că este momentul să: facă Marea Unire; asigure zona lui tampon, între România şi Axă; preemptive strike în ideea că… decât să ia Hitler/Horty/Hitler jumate, Stalin jumate… Transilvania, mai bine o înhaţă România.

d. Dinspre Polonia se varsă Armata Roşie.

– Asta e. N-au avut noroc…

e. Cu acordul lui Horty, trupele germane atacă Transilvania de pe teritoriul Ungariei, careia i se promit câteva judeţe ca reparaţii pentru că Panzerele le-au julit asfaltul unguresc.

– O parte dintre transilvăneni va trece de la faza cu remuşcările vis-a-vis de neimplicarea de partea Poloniei, la blesteme către Guvern: poate dacă intrau în război din prima, îi stopau pe nemţi… poate erau primiţi şi în Alianţă, alături de Anglia şi Franţa şi acum primeau ajutoare… Etc.

f. Armata lui Horty, cu sprjinul nemţilor atacă. Horty a primit deja din desenele noii hărţi, Transilvania.

– Gri închis, spre maroniu. Finalul e trist. Dramă curată.

g. După înţeleptul model polonez, Stalin şi Hitler (poa’ să fie Hitler şi Stalin, dacă vreţi) o dau pe din două.

– Una mie…, una ţie… Bleah. Nasol deznodământ.

h. Yugoslavia declră război, la câteva ore după ce a atacat prin surprindere Republica Transilvania, trecând graniţele la care militarii transilvăneni sforăiau fericiţi că nu s-a nimerit să fie ei în locul celor de pe frontierele cu Ungaria, Polonia, sau Uniunea Sovietică.

– Surpriza emisiunii, este?

Implicare în conflictul despre care încă nu se ştie că istoria îl va ţine minte sub numele de Al Doilea Război Mondial. De ce se scrie cu majuscule la începutul fiecărei vorbe?

Aici e mai simplu. Republica Transilvania pierde indiferent ce face. Nu? Ah, da… există posibilitatea să piardă şi daca atacă Yugoslavia prin surprindere. Nici măcar nemţii nu au ieşit în câştig de pe acolo, deşi au ocupat-o preţ de câţiva ani..

Defalcat:

1. Pe 1 Septembrie, Guvernul Republicii Transilvania, într-o sesiune extraordinară, decide să fie ca în filme. „Forţa fie cu noi!”.

– Război onorabil, de partea vecinilor şi prietenilor polonezi. Cu speranţa în sân, că vor reuşi stoparea nemţilor-nazişti, a maghiarilor-hortyşti, eventual şi a italienilor-fascişti şi a slovacilor, poate mai târziu şi a japonezilor dacă, precum în jocurile de pc, ar apărea teleportaţi cu coduri, sfâşiind curatul aer de munte transilvan cu baionetele prinse de boturile puştilor Arisaka. Curat Banzai!

2. Pe 3 Septembrie, Franţa şi apoi Anglia, declară război Germaniei.

– Minunat. Cetăţenii Republicii Transilvania aplaudă precum focile, şi din mîini, dar şi din tălpi. Trenurile pleacă din gări cu concentraţii cântând patriotice cu Avram Iancu, Horea, Gelu, Glad şi Menumorut.

3. La 13 Septembrie e mereu aglomeraţie. Ştiţi intersecţia aia, nu? Ei, aşa era şi în Polonia. O aglomeraţie în retragerea aia…

Polonezii şi transilvănenii se luptă ca nişte zmei, retrăgându-se. N-au ce face, nemţii înaintează pe mai multe direcţii şi ca tactică sunt ceva de speriat. Evident, nemţii au pierderi mai mari decât dacă ar fi avut de înfruntat numai Polonia. Pe frontul de Vest nu se întâmplă nimic – Anglia şi Franţa o dau pe promisiuni… Cineva din Guvernul Republicii Transilvania întreabă retoric: „bine, dar fraţii noştri români nu fac chiar nimic?”. „Ba da, facem…” răspunde regele Carol Numărul Doi, după care adaugă „Unde e Universul? Că vreau să monitorizez atent situaţia de pe frontul polonez…”.

4. 15 Septembrie puţin probabil: România atacă Transilvania, ca să ia o felie, sau chiar tot caşcavalul.

Copiii nu se mai duc la şcoală, că e război. Bucurie mare.

5. 17 Septembrie – Uniunea Sovietică se implică mişeleşte şi fără ştampilă pe paşapoarte, trece graniţa cu Polonia. Şi cu Transilvania.

Ori suntem mişei, ori nu mai suntem.

6. Octombrie – Anexarea. În câteva zile, mai urmează una.

De Uniunea Sovietică vorbeam. Şi de Polonia. Şi de Republica Transilvania. Republica Sovietică Socialistă Transilvania.

Şi dacă, totuşi, minunile există? Şi dacă Suedia şi Elveţia nu au fi fost singure?Aveam după 1945 o Republică Transilvania mai puternică şi mai bogată?

Ar fi participat Republica Transilvania la Cursa Spaţială? Probabil că nici chiar aşa…

**

Editare ulterioară: ideea mi-a venit citind scenariul Republic of Transylvania şi discuţiile de sub el, pe Alternate-History.com. Adică de aici, pentru cine doreşte să vadă ce era în original.


Pierderile teritoriale ale Romaniei in 1940

Sursa: Istoria.md

What if…

România nu pierde teritorii în anul 1940, în rest situaţia se poate descrie simplu: e acelaşi drac, intern şi internaţional. Ce se întâmplă mai departe?

România dodoloaţă nu este neapărat şi una mai puternică.

Dincolo de numărul de militari ce pot fi chemaţi sub arme, situaţia armelor este aceeaşi. Mai rău, mai mulţi soldaţi înseamnă chiar o criză mai acută de armament, echipament şi muniţii. Militar, nu pare să reprezinte cine ştie ce avantaj – evident, nu includ aici terenul, ci doar statistica numărului de oşteni disponibili.

Ce s-ar putea întâmpla?

1. Neutralitate.

Nu prea. Nu suntem Elveţia, dar am fi putut semăna niţel cu Turcia pentru că într-o parte a hărţii era Uniunea Sovietică, iar în cealaltă Axa. Şi tot nu am fi putut menţine neutralitatea, pentru că:

– interesul nu ar fi fost să fim o zonă tampon între cele două părţi nervoase – Polonia ştie… ;

– comparativ cu Turcia, noi nu am fi avut la nevoie un gard comun cu Franţa, ori Marea Britanie, în mod direct sau prin intermediul unui puppet-state;

– aveam petrol + alte resurse – deci, atât Axa, cât şi Stalin erau cu ghiarele deasupra hărţii noastre;

– comparativ cu Turcia, stăteam mai bine la înzestrarea şi pregătirea armatei, chiar dacă nu aveam o marină ca a lor – nu că marina turcă ar fi putut însemna mare lucru… Grecia ştie de ce;

– poziţia României pe harta ar fi reprezentat un obstacol de ocolit, la momentul declanşării operaţiunii Barbarossa;

– etc.

Deci, treaba cu neutralitatea nu prea ar fi ţinut. Dar, poate cineva vede altfel lucrurile şi descoperă cum s-ar fi putut realiza.

2. Război cu Ungaria

Asta ar fi fost chiar o posibilitate interesantă, mai ales dacă nu ar fi intervenit nemţii. Ori, dacă prin cine ştie ce point of divergence, ar fi intervenit numai italienii.

Probabil ne acopeream de glorie. Desigur, numai să nu se bage Germania în mod direct. Oricum, foarte probabil varianta asta s-ar fi dezvoltat şi în punctul trei:

3. Război cu Bulgaria

La fel, ne-am fi acoperit de glorie într-un război cuminte, în doi. Aproape sigur, Bulgaria ar fi intrat în luptă de partea Ungariei, Ungariei + Italiei, Ungariei + Germaniei, Ungariei + Germaniei +Italiei.

4. Ne înghite Axa şi se feliază harta, cu bucăţele pentru Ungaria şi Bulgaria.

Nasol, dar foarte posibil. Cel mai posibil. Ori…

5. Jumate pentru Axă, jumate pentru Uniunea Republicilo Sovietice Socialiste. Polonia ştie…

Cel mai urât scenariu.

6. What if, a la Iulian

Razboi, nu are importanţă cu cine… Turcia sare în ajutorul României, Aliaţii fac vrăji şi reuşesc să susţină defensiva noastră. Vise…

7. Ne dăm cu bolşevicii.

Asta e.. Oricum, ne stă bine ca vasali. Modificare majoră: aleluia monarhie.

8. Din punctul meu de vedere cel mai probabil scenariu, de-am fi apucat iarba verde a primăverii lui ’41… Cedăm prima noctus lui Adolf Hitler.

Variaţiuni pe temă:

– Antonescu şi Garda de Fier/Legiunea Arhanghelului Mihail (vă rog să mă corectaţi, dacă e cazul) vin la butoane şi urmează un scenariu aproape identic cu cel care a fost în realitate;

– Garda de Fier/Legiunea Arhangelului Mihail (ori confund, ori sunt pe lângă subiect… deci, nu vă sfiiţi să îmi aprindeţi lumina în cap) stârneşte naţionalismul popular şi ajunge la cârmă – aici nu ştiu cum ar fi fost relaţiile diplomatice cu Hitler, dacă mai bune sau mai slabe decât cele întreţinute de Antonescu, dar prin ţară s-ar fi întâmplat cu siguranţă activităţi asemănătoare vecinilor şi prietenilor germani şi italieni. Interesant ar fi de tratat aspectele pozitive ale naţionalismului (da, ştiu, este de extremă) şi influenţele în tradiţii şi cultură.

– Armata dă la temelie şi rupe picioarele tronului – nu am idee de ce ar face, dar să nu excludem… Problema ar fi alta: ar fi interesant de ignorat Antonescu. Cine ar fi fost liderul loviturii de stat militare? Cine ar fi fost complotiştii de la vârf?

9. Eh? La mine s-a terminat inspiraţiunea. Mai ar fi scenarii de adăugat?

****

Oricum am da-o, bine tot nu ar fi fost.

1. Pacea/neutralitatea, ar fi însemnat criză. Comerţul ar fi fost limitat, pierdeam (cum am şi pierdut) nave pe mări şi oceane, necontând că am fi fost neutri.

2. Invingători într-un război regional, cu Ungaria sau/şi Bulgaria, n-am fi rămas liniştiţi să ne bucurăm prea mult de succesuri. Ne-ar fi venit rândul să cădem la zar, ori pe mâna dreaptă, ori pe cea stângă…

3. Vasali. Până la urmă şi la coadă, dacă învingeau cei sub aripa cărora ne-am fi lipit, am fi sfârşit anexaţi şi consideraţi cetăţeni de mâna a doua..

Sau ne-ar fi fost bine?

1. Cum? 🙂

Amin.

Haideţi să ne jucăm.


Irak vs Arabia Saudita

What if?

Cum ar fi fost dacă se întâmpla aia, sau ailaltă, ori nu se întâmpla deloc? Cea mai frumoasă joacă…

Mă întrebam zilele trecute, oare cum ar fi ieşit dacă Hussein (nu, nu Obama) ar fi fost un lider cu adevărat un cuceritor şi Lumea n-ar fi procedat cu interes.

Să zicem că Războiul din Golf ar fi fost unul în exclusivitate al Peninsulei Arabe şi că, încăpăţânaţi cum îi ştim, arabii ar fi ţinut să se păruiască între ei. Rest of the World = spectatori. Iar Hussein (nu, nu Obama) ar fi continuat după ocuparea Kuweitului cu o invazie a Arabiei Saudite…

Dintre vecini, Iranul şi Turcia stau cu degetele pe trăgace pe la garduri. Israelul este foarte neutru, bineînţeles.

De partea Arabiei Saudite… ia să vedem, un inventar de aliaţi: Siria, Iordania, Yemen, Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite şi Bahrein.

E 1990 şi-i război..


Glumesc. E o limba moarta… Dar sigur ar fi fost mai plăcută dectât germana sau rusa.

De data asta, Bruzli il bate pe Vandam este mai altfel.

România se apropie de Italia, prin anii ’30.

Prima noapte de dragoste aparţine perechii Mihail Manoilescu & Benito Mussolini. Alţii, mai potriviţi, nu-s. Point of Divergence-ul ar fi… umplerea de succesuri a partidului politic înfiinţat de Manoilescu (Liga Naţional-Corporatistă) în anul 1932.

Aşa cum a fost istoria, probabil că pe la alegerile din Decembrie 1937 ar fi fost posibil ca LN-C să obţină majoritatea, iar cu un Ion Antonescu în funcţia de Ministru de Război, să poată fi făcut un pas mai agresiv împotriva regelui Carol 2. O lovitură de stat?

Ori prin ’36? Lovitura de stat dată de Antonescu, apoi instaurarea Ligii Naţional-Corporatiste…

Vizita la Benito Mussolini conţine printre vorbe şi planificarea renaşterii Imperiului Roman şi a unei surori, Dacia. La final, Mussolini este super încântat – a rezolvat problema resurselor, în special a petrolului, dar şi Manoilescu zâmbeşte fericit – a rezolvat-o cu maşinile unelte, tehnologiile, etc.

Să zicem că-i ’36, ca să fie mai mult timp la dispoziţie.

Ce poate ieşi de aici? Haideţi să facem un scenariu optimist, de data asta.


Luftwaffe Victorious, de Mike Spick

Daţi-mi voie să v-o prezant: Luftwaffe Victorious, cartea la care poftesc cel mai tare! De Mike Spick, istoric de aviaţie. Mă simt de parcă m-aş uita prin vitrina unei cofetării: nu ştiu cu ce e prăjitura pe care am pus ochii, însă deja îi simt gusturi diferit de bune, de fiecare dată când o privesc.

Luftwaffe 1946 Roleplaying Game, de Ted Nomura

Da, de renumitul Ted Nomura!

Total war rages across the Earth as the forces of Nazi Germany and Imperial Japan strive for world domination with the combined might of the United States, Great Britain, and Soviet Russia to oppose their march. This is World War Two – But it’s not the war you remember. This is an alternate universe. Eisenhower has been killed over the beaches of Normandy. The Germans have the Atomic Bomb. Jet aircraft and flying wings streak through the skies in aerial combat. And the war continues long past 1945

This is the world of Luftwaffe 1946. From the pages of Ted Nomura’s long-running Families of Alternate Wars comic book series comes a role playing game that puts you in the flight deck of revolutionary jet fighters and on covert missions for the OSI. The Luftwaffe 1946 game covers all aspects of adventuring in World War Two from espionage to commando raids, using the simple to master Open Core Rules System.

  • Game resources for the world setting
  • Complete character creation rules.
  • A compiled history of this unique world setting
  • Character stats on your favorite Luftwaffe 1946 character.
  • Stats on aircraft and other vehicles from the Luftwaffe 1946 comic series.
  • The perfect companion to the Luftwaffe 1946 bullet stopper
  • A MUST HAVE for any fan of the Luftwaffe 1946 Comic.

M-am apucat de ea, aşa, poate adaptăm vreo ceva şi pentru Resboiu, ca să să joacă şi noi. Altfel, niciodată nu l-am luat în serios pe Ted Nomura. Combinaţia de manga şi supra-detaliile tehnice minore despre care auzisem că îi schimbă una-alta… în fine, niciodată nu mi-am lăsat ochii mai mult de zece secunde peste ale lui T.N. Alex nu a reuşit în câţiva ani să mă spurce la manga cu alternate history, d-apăi Ted Nomura în secunde.

Vedem ce iese, poate Sâmbăta viitoare, dacă se merită şi poate ieşi fromos, discutăm.

Opening Atlantis, de Harry Turtledove

Marele Maestru al Istoriei Alternative, totodată Fostul Meu Scriitor Preferat, Harry Turtledove, nu mi-a făcut niciodată pofte cu scrierile sale de din afara subiectului ww2. Habar nu am ce m-a pornit către dorinţa de a citi Opening Atlantis… De fapt, am dat întâmplător peste volumul doi şi acela a declanşat ceva-ul.

Opening Atlantis este un roman de istorie alternativă, în care acţiunea se petrece pe o insulă/continent situată între Europa şi Terra Nova (America), mai exact şi la îndemână, priviţi coperta din poza de mai sus: insula/continentul cu pricina este de fapt coasta de est a S.U.A. şi Canada, mutată mai înspre noi, în Atlantic. Desigur, este vorba despre… Atlantis! Atlantis descoperit de englezi, francezi şi spanioli, resurse naturale, lupta împotriva unei naţii de piraţi din golful atlantean Avalon, iar la final este păstrat războiul dintre Anglia şi o alianţă franco-spaniolă, desigur în Atlantis.

Probabil că o să intre la citeală zilele acestea.

 


Kuril sau Kurile?

Da, ediţie adăugită şi revizuită. Acum, şi la doi litri!

Kurile rele, pardon… Gurile rele anunţă că ruşii pun presiune pe japonezi întărind Kurilele. Alti analaişti sunt de părere că presiunea este pe Coreea de Nord, ori poate chiar pe China. Agnes şi unicornul de pluş, auzind că Raptor face alergie la ei, au zis să scriu şi ceva din partea lor: cică, spun cele două personaje imaginare, Rusia pune presiune pe toată zona prin întărirea insulelor Kurile.

Doctrina, înuşi numele de autoapărăcioşi şi minciunelele defensive cu care se fereşte Japonia să apară în ochii lumii drept un stat al dracului de puternic (şi) din punct de vedere militar, sunt apă de ploaie. O scurtă consultare a inventarelor lor şi faptul că ştiindu-i oameni de toată isprava, muncitori, dăştepţi şi dedicaţi, concluzionăm că şi armata lor este una foarte bine pregătită, nu numai dotată.

Ideea conflictului mi-a venit zilele trecute, nu mai ştiu de la ce articol sau comentariu de aici de pe la noi. Mi-am scris în minte ceva cu o Uniunes Sovietică atacând puternic Japonia ieşită din braţele SUA în urma unui nou incident cu militari americani violând prin Okinawa… Treaba asta rămăsese cumva în urmă şi acum Uniunea Sovietică proceda la blocadă, într-o tradiţională încercare de a îngenunchea adversarul tăindu-i aprovizionarea (cu de toate în cazul de faţă). Şi uite aşa… submarinele sovietice rupeau pe genunchi navele comerciale sub flag japonez, aviaţia lor ataca punctele în care japonezii îşi concentraseră ce le mai rămăsese după atacul de deschidere al sovieţilor şi chiar scrisesem ceva cu folosirea după modelul american, a bombardamentelor cu incendiare peste civili… În larg, submarinele japoneze se împungeau pe muţeasca cu cele ale echipei adverse.

Dar, asta a fost distracţia mea cu monopol.

Pentru „Bruzli îl bate pe Vandam?” doream să pictez tabloul modern al unui asemenea conflict, însă atunci când m-am apucat de scris la articolul ăsta mi-a încolţit o idee mai ceva!

Japonia este un fel de Israel şi rezolvă veşnicele presiuni din regiunea-i cu un preemptive strike prin care dă una la ochi Rusiei, una la bărbie Coreei de Nord şi una la ficaţi Chinei. Şi un capac Vietnamului, pentru nu-ş ce insule despre care Tom Clancy a scris cea mai proastă carte a sa, „SSN”, despre care periodic îmi promit că am să o rescriu sub formă de fan-fiction.

Shinnan Shoto. 😉

Măcar aşa, de sanchi, ori chiar pe bune, pentru a putea pescui în exclusivitate pe lângă ele – le-ar prinde bine orice tip de resurse japonezilor, aşa că de ce nu ar fabrica ceva dovezi cum că Spatlly alea erau ale unor pescari japonezi înainte ca francezii să înfigă steagul pe acolo.

Deci, Spratly incluse în oferta de motivaţii pentru dat capace prin vecini. Scurt, apoi parlais.

Le-ar prinde bine? O invazie acolo, alta pe acolo şi la final vor avea mai multă hartă. Plus că le-ar da peste nas veinilor care-i tot ameninţă… ai naibi! Şi le-ar reduce din inventare cu preemptive strike-ul ăsta şi ce ar urma până ce parlais-urile ar duce la o stingere a focului.

Dar, dacă nu se lasă cu happy ending?

Reguli:

1. Nici o altă ţară nu intervine.

2. Nici o ţară din cele implicate nu se aliază şi nu există colaborare.

3. Fără armament nuclear, bio-bacte.. bla-bla.

4. E what if, da? 😉


Voi o faceţi… evident că tot voi o trageţi.

Adică la vot a ieşit egal.

Cum nu pot scrie un scenariu în care pixelu’ albastru să demonstreze că palmele englejilor şi francejilor au aterizat pe obrajii reciproci în acelaşi timp, rămâne la latidutinea voastră să stabiliţi de ce au început cei pe care îi veţi îndemna ameninţăndu-i cu bastoanele de mareşal.

Astfel, vă urez „Baterieee fooc!” şi vă anunţ că la răzbunare, astăzi am să ma implic aruncând paie pe foc şi băgând beţe în roate. 🙂

Ca de obicei, fără arme „murdare” şi fără „nu se poate” (e what if, deci se poate!).


Nu. Fara d-astea si alte perverse murdare. Regula.

Mîineee, la „Bruzli îl bate pe Vandam?” va fi meci cu tradiţie pe harta Europei: Anglia vs. Franţa, ori Franţa vs. Anglia…

Nu ne-am hotărât care dintre cele două vecine să aiba onoarea de a înfige prima mâna-n buclele celeilalte, aşa că vă invităm la vot.

În viitorul apropiat, într-un alt episod, va fi invers.

Până mâine la ora zece, urna este deschisă. Iar până la doisprezece, aveţi timp destul pentru a vă ascuţi bastoanele de mareşal!