Zilele astea, pe la Dubai Airshow, pakistanezii se zbat să-şi vândă avionul pe care dacă nu erau chinezii… nu l-ar fi avut. Şi despre care spun ei că ar fi superior lui MiG-29.

JF-17...

Da. Un JF-17 s-a prăbuşit în Pakistan în munţii Mulla Mansoor, lângă oraşul Attock. Corpul pilotului a fost găsit la trei kilometri distanţă faţă de locul prăbuşirii avionului. Squadron leader Hussain s-a catapultat, însă nu i s-a deschis complet paraşuta…

Sursa: (George GMT, să nu te uiţi aici, că nu sunt ştiri despre Armata Romana. Şi iar râde lumea de tine că ne clonezi.) DefenceTalk


De avionul chinezo-pakistanez JF-17 Thunder se interesează… Azerbaijanul!

Informaţia a fost anunţată de către Pakistan Aeronautical Complex, care îşi prezintă în aceste zile produsul pe la Dubai Airshow, în Emiratele Arabe Unite.

Dar, cei de la PAC recunosc totuşi că până în prezent discuţiile nu au abordat subiectul unei eventuale vânzări şi că posibilul export de JF-17 către Azerbaijan este viabil de abia în următorii ani.

Despre JF-17, PAC spune că poate concura şi chiar fi superior performanţelor avioanelor de tip MiG-29 din dotarea Forţelor Aeriene ale Azerbaijanului, datorită manevrabilităţii.

De asemenea, pakistanezii anunţă şi faptul că varianta îmbunătăţită – JH-17 Block 2 – a intrat deja în producţia de serie. Noua variantă dispune de sisteme noi de război electronic şi arme în plus. O versiune biloc se află în faza de dezvoltare.

Caracteristicile tehnice ale lui JF-17 sunt:

  • Length: 14.47 m
  • maximum takeoff weight: 12,474 kg
  • speed: 1,909 km / h
  • combat radius: 1,352 km
  • armament: two cannon tubes GSh-23-2 23 mm, 4 air-air missiles, an air-ground missiles, bombs, overall employment Mk-82 and Mk-84, laser-guided bombs GBU-10, GBU-12 and LT-2, against swine Matra Durandal bomb, cluster bomb type (antiblindagem) CBU-100/Mk-20 Rockeye

Sursa: Nu o divulgăm, pentru că intră George GMT şi ne clonează. Din nou.

Apropos, George: fă şi tu un serial ca noi, cu Dubai Airshow. N-are să creadă nimeni că ne copiezi.



jf 17 thunder

Sursa: jet-airlinezz

Pakistanul a terminat productia a 26 JF-17 Thunder la complexul Karma, apartinand Pakistan Aeronautical, intr-o perioada latita pe doi ani.

Sursa: Defencetalk

Mare stire nu e. Ca si dimensiuni, dar sa dea dracu’ daca nu… Pakistanistanejii astia sunt ca mielul bland, care suge la doua oi. Si mielul asta nu e miel!

Baieti descurcareti. Intre timp, Romania, o tara incomparabil mai evoluata, moare incet. Mai ales pe la aviatie…


Niste azeri cu Tavor-ul din dotare

Duminica, azerii s-au tinut de parada de ziua fortelor armate si, amintindu-si ca prietenii rusi sunt mai prieteni cu armenii, cui catre si-au extins acordurile de colaborare miloitara, au scos de la naftalina tot ce au ei mai bun, inclusiv sistemele S-300 recent achiztionate.

Urmarind defilarea celor 6000 de soldati cu tehnica din dotare, prezidentul Ilham Aliyev a pomenit de disputa privind regiunea Nagorno Karabakh controlata in prezent de Armenia. Omul a spus simplu ca razboiul nu s-a terminat. Totadata el a precizat ca banii din petrolul ala mult se duc pe foarte multe arme si a tinut sa le si arate.

Azerii par a avea un stoc de arme interesant: T-72-uri modernizate, T-84 in negocieri (s-au orientat catre ucrainienii dupa ce rusii le vindeu lor cu o mana si donau armenilor cu alta), S-300, OTR-21 Tochka, ATMOS 2000, BTR-3, JF-17 Thunder, Mig-29 si ceva discutii pentru Mi-28.

Sursa: Eurasianet


Novi Avion


VS

IAR-95 Spey

Prin anii ’70, pe romani i-a apucat laudabila strece de a crea un avion supersonic de lupta. Despre proiectul IAR-95 Spey am vorbit deja in cadrul acelei rubrici, prilej cu care am amintit si tentativa de colaborare cu Yugoslavia, in spiritul bunelor relatii consfintite de proiectul IAR-93-Soko J-22 Orao. De data asta insa, Spey-ul nostru a ramas singurel pentru ca yugoslavii aveau propriile idei.

Novi Avion ar fi trebuit sa fie un multirol supersonic de generatia a 4-a delta-canard. Responsabil cu maretul vis al urmasilor lui Tito era Vazduhoplovno Tehnicki Institut, dar, ca si in cazul fratiorului de suferinta IAR-95, totul s-a dus dracului prin ’91. Pacat.

Proiectul a fost initiat pe la mijlocul anilor ’80. Yugoslavii, la fel de entuziasti ca si romanii dupa IAR-92/J-22 Orao, s-au gandit ca nu ar fi rau sa-si produca singuri avioanele de lupta, imprumutand mai putin tehnologie de la fratii de cauza sovietici dar mai ales chinezi. Ei isi produceau deja tancuri, alte avioane si chiar si submarine, ceea ce era incurajator mai ales ca totul tinea de tehnologie. Si, la acest capitol, Novi Avion era chiar smecher.

Planificarea era de 150 de avioane care ar fi trebuit sa inlocuiasca flota de MIG-21. De remarcat designul futurist care l-ar fi facut sa stea brat la brat cu avioane mai recente. In teorie, ar fi trebuit sa fie un multirol pur-sange (doua notiuni care nu se pupa suficient), cu o viteza ceva mai mica de Mach 2 si fuselaj partial construit din materiale compozite. Avionica era de inspiratie franceza, in special echipamentele de detectie si comanda a armelor iar motorul utilizat era Snecma M88, ala de a fost incorporat si in Rafale.

Caracteristici generale:
Echipaj: 1
Lungime: 13, 75 m
Anvergura aripi: 8 m
Sarcina maxima: 13,400 kg
Motor: 1 x Snecma M88
Viteza maxima: Mach 1,88
Autonomie: 3,765 km
Altitudine maxima: 17 km
Rata ascensiune: 16.500 m/min

Armament:
Tun: 1x 30 mm tun automat
Rachete: 11 in total

Avionica:
Sistem de control al focului
Sistem de zbor digital
Sistem de navigatie/atac multifunctional

Daca IAR-95-ul traieste oarecum in chinezul JF-17 Thunder, Novi Avion a murit de tot. Ar fi fost interesanta o confruntare intre cele doua modele, din pacate, tot ce a ramas din ele sunt niste machete reusite dar uitate.


IAR 95 Spey

Din lipsa de timp si spatiu, ideea unei noi rubrici care sa abordeze proiectele abandonate, romanesti si nu numai, o sa prinda viata de-abia de-acum inainte. Industria de profil nu a dus niciodata lipsa de idei dar, pana la punerea lor in aplicare, s-a vazut ca e o cale lunga.

Si poate ca nimeni nu stie mai bine asta decat I.A.R. 95 Spey, tentativa romaneasca de a produce un supersonic indigen. Situatia curenta a RoAF impinge spre astfel de nostalgii.

Nu a fost un efort haotic. Romania are o industrie aeronautica cu traditie si cu multe aparate proprii dar supersonicul reprezenta un pas inainte.
Proiectul Spey a scos capul în anii ’80 manat pe de-oparte de ambitiile lui Nicolae Ceausesc si pe de alta parte de statutul incomod in care se gasea armata romana, marginalizata de sovietici la capitolul livrari de arme.

Din pacate, lipsa de fonduri si de know how a dus la terminarea Spey-ului fara a se crea macar un prototip. Practic totul a ramas la stadiul de idee si de macheta. Se stia cam ce se dorea, adica o aripa conventionala revolutionara pentru acea vreme, dublu delta si se avea in vedere si chiar doua variante, cu unul sau doua motoare.

Solutia aplicata pentru IAR 93 nu a mai mers pentru ca iugoslavii erau prinsi in propriul proiect, si el ratat. Dar de asta s-au prins mai tarziu.

Proiectul IAR 95 a început sub conducerea inginerului Dumitru Badea. Rezultatul vizat era un avion uşor, monoloc, cu un singur motor care ar fi trebuit să fie capabil de o tracţiune de aproximativ 54 de kN (91 de kN cu postcombustie). Aripa ar fi fost montată sus, şi s-au studiat configuraţii cu unul sau două ampenaje verticale. Din pacate, motorul dorit nu a fost niciodata foarte aproape de existenta, picand atat varianta constructiei unui model propriu cat si cea a achizitionari.

Totusi, proiectul a fost reluat, sub conducerea inginerului Constantin Roşca, sub numele de IAR 101, similar ca specificatii primului proiect, dar ceva mai mare, având patru puncte de acroşare sub aripi. Au urmat mai multe variante, cu unul sau două motoare, cu două ampenaje verticale, cu unul sau doi piloţi. Acestea au fost testate în tunelul de vânt, şi numele proiectului era acum IAR-S. Aparatul cu doi piloţi şi un singur motor părea cel mai promiţător; se prefigura ca un avion multi-rol, capabil atât de vânătoare aeriană, cât şi de atac la sol. Din pacate, tot ce a ramas a fost macheta parcata inca in holul INCAS.

Pentru a testa capacitatea de producţie indigenă a unui avion supersonic, s-a decis construirea unui prototip numit IAR-95ME, de către Întreprinderea de Avioane Bucureşti (astăzi Romaero S.A.), şi un departament al INCREST a fost mutat în apropierea fabricii. Deşi lucrările erau într-un stadiu avansat, s-a renunţat la întregul proiect în 1988, din lipsa fondurilor.

Este FC-1 sau JF-17 reincarnarea lui IAR-95? Intrebam asta acu o saptamana. Probabil ca da. Ar fi fost mai reusit decat un F-16 sh, Block mai vechi? Poate ca nu dar macar ar fi fost indigen. Stiu, suna a nationalism fad dar e nevoie si de nationalism. Oricum, avand in vedere experienta de modernizare a Mig-ului 221 LanceR, probabil ca si Spey-ul ar fi putut fi upgradat succesiv. Mai mult, ar fi constituit baza pentru un eventual nou proiect.

Adevarul este ca totul se invarte in jurul banilor. Atata vreme cat un proiect destul de reusit precum IAR 99 Soim nu este fezabil financiar si nu prezinta interes pentru un export serios (nu o sa mai insist asupra motivelor), este greu de crezut ca Spey-ul ar putea depasi aceasta bariera.

Si asa am ajuns sa discutam de proiecte fanteziste ca IAR 111, pe care ni-l dorim real dar pe care il stim fantasmagoric. Dracului, nici sa aburim nu mai stim.

Caracteristici generale IAR 95 Spey:

* Echipaj: 1 sau 2
* Lungime: 16,0 m ()
* Anvergură: 9,3 m ()
* Înălţime: 5,45 m ()
* Greutate (gol): 7.880 kg ()
* Greutate încărcat: ()
* Greutate maximă la decolare: 15.200 kg ()
* Motor: 1× Tumansky R29-300 , 122kN cu postcombustie ()

Armament:
3.200 kg de muniţie – diverse rachete şi bombe