De la inceput programul JSF a avut adversari galagiosi care au aratat cu degetul, just pana la un punct, catre costurile uriase ale acestui program. Pentagonul nu ar fi fost la primul esec de proportii costisitoare asa existau destule premize care sa sustina detractorii F-35-ului.

Si cu toate astea, F-35-ul a devenit operational. Singurele semne de intrebare raman inca in ceea ce priveste numarul de aparate care urmeaza a fi construite si operate de SUA si de celelalte tari implicate in proiect, elementul cheie fiind in continuare legat de finante.

Pentragonul cauta noi modalitati de scadere a preturilor si a luat la tinta costurile generate de subcontractori. Practic asta inseamna luarea la puricat a tuturor dolarilor cheltuiti pentru a vedea unde pot fi operate reduceri.

Imaginea completa a costurilor per bucata va deveni mai clara pana in toamna cand se spera obtinerea unei imagini de ansamblu asupra comenzilor ferme. Cifra luata in calcul este de 2400 de aparate americane si inca 700 aliate, adica 380 de miliarde de dolari.

Sursa: Defensenews


Un KGB-ist si un mariner= 2 securisti la taifas

Wikileaks loveste din nou.

La o sueta cu ambasadorul SUA in 2007, prezidentul Traienel Basetel, a marturisit ca „atat timp cat va fi presedinte nu va avea loc alegerea unui avion de vanatoare european”.

„Ca raspuns la intrebarea ambasadorului legata de inlocuirea flotei de avioane de vanatoare, presedintele roman a spus imediat ca stia despre curentul de opinie din guvernul Tariceanu care favoriza un avion de vanatoare european in locul scenariului F-16 / JSF pe care Basescu si fostul ministru al Apararii Sorin Frunzaverde l-au sustinut puternic. Basescu a spus ca stie ce incearca sa faca «Europenii» si actualul guvern, dar ca atat timp cat va fi presedinte nu va avea loc alegerea unui avion de vanatoare european. El a spus ca i-a cerut sefului Statului Major sa se vada pe 6 iunie pentru o actualizare a chestiunii si-i va ordona sa repuna abordarea F-16/F-35 pe tapet. Basescu a declarat in mod clar ca optiunea sa a ramas achizitionarea in leasing de avioane F-16, urmata de upgradarea la JSF (programul de dotare cu F-35 – n. red.)”, se arata in telegrama trimisa la Washington.

Basescu a cerut o scrisoare din partea SUA pentru a o prezenta in fata CSAT. „In acelasi timp, el avea inca nevoie de o scrisoare din partea SUA care sa demonstreze sprijinul politic american pentru aceasta optiune; ar fi important, a spus el, cand va aduce chestiunea in discutie in fata Consiliului National pentru Apararea Tarii”, mai scrie in telegrama.

„El nu va proceda – a subliniat Basescu – ca fostul premier Adrian Nastase, care a schimbat comanda «de 3 Boeinguri pe 2 Airbusuri» pentru a-l multumi pe un oficial francez („trading an order of «3 Boeings for 2 Airbuses»”, in original). Politica de aparare, a subliniat el, va fi bazata pe «prioritatile reale», inclusiv capacitatea Romaniei de a desfasura forte armate alaturi de SUA in locuri ca Afganistan”, se mai arata in telegrama.

Intr-o alta telegrama, tot din 2007, clasificata „Confidential”, oficialii ambasadei evalueaza pozitia fata de aceasta chestiune a ministrului Apararii de la acea data, Teodor Melescanu: „Melescanu a determinat Guvernul sa dea inapoi de la aprobarea inlocuirii flotei imbatranite de Mig-21 cu avioane F-16, in ceea ce multi experti in securitatea nationala a Romaniei (inclusiv un fost ministru al Apararii si doi experti din zona academica) vad drept o insistenta incercare de a creste sansele unor oferte mult mai lucrative din partea unor producatori europeni precum Gripen si Eurofighter. Ministerul Apararii a pus recent pe masa oferta Dassault Rafale in timpul ultimei sedinte CSAT (iunie), luand pe toata lumea prin surprindere intr-o chestiune care fusese deja studiaza de doi ani. In mediile militare este impamantenita ideea ca Melescanu va recomanda Gripen in defavoarea contractarii prin leasing a unor aparate F-16, urmate de achizitia de F-35, optiune pentru care si-au exprimat public sustinerea presedintele Basescu si seful Statului Major al Armatei”.

Si, daca tot e cu scurgeri: in cadrul vizitei din 2005 a presedintelui Traian Basescu la Moscova, „Putin a propus, aparent spontan, o «unitate navala comuna» formata din vase aflate sub drapele nationale care ar actiona coordonat impotriva crimei organizate care tranziteaza Marea Neagra”. „Romanii nu si-au asumat vreun angajament”, iar „Basescu a ridicat posibilitatea unei baze militare permanente a SUA in Romania, subliniind ca aceasta nu ar trebui interpretata ca un semn de ostilitate fata de Rusia”, se arata intr-o telegrama a ambasadei SUA in Romania din 2005, clasificata „Confidential”. Subiectul telegramei: „Politica externa emergenta a Romaniei: dovezi din vizitele lui Basescu la Moscova, Londra si Chisinau”.

Sursa: Hotnews.ro


Familia JSF

Cainii latra, ursul trece. Nu, nu e vorba de ursul Putin ci de marii promotori ai JSF-ului, americanii.

Marina si Infanteria Marina SUA si-au stabilit programul de achizitii pentru F-35. In total, vor achizitiona 680 de aparate dintre care 260 de F-35C operate de pe portavioane, 80 de F-35 vor fi operate de USMC si 340 de F-35B vor fi varianta STOVL operate de la sol.

Acum, F-35-urile atribuite USMC-ului vor fi dispuse prin rotatie pe portavioane, lucrand in tandem cu F/A-18 E-F Super Hornet-urile si cu F-35-urile C operate de Marina. Aici pare cam complicata treaba dar ideea este ca americanii vor sa-si umple portavioanele cu F-35-uri iar USMC-ul a fost unul dintre factorii decisivi in continuarea si dezvoltarea programului.

Prima escadrila F-35C va intra in dotarea marinei in decembrie 2015 iar prima escadrila USMC un an mai tarziu. Pana in 2020, conforrm planificarii marinei, fiecare portavion va dispunde de 2 escadrile de F-35 si 2 de Super Hornet. Fiecarea a 4-a escadrila va fi USMC.

Este de remarcat si distribuirea STOVL-urilor doar in baze terestre, si eventual pe navele de asalt amfibii. Varianta STOVL pare a fi ruda mai saraca a F-35-ului si asta din cauza ca a avut parte de cele mai multe complicatii in dezvoltare. US Navy are experienta in utilizarea acestui tip de avioane, la fel si USMC-ul, ambele operand variante ale Harrrier-ului. Apropo, conform planului, Harrier-ul american va continua sa zboare pana prin 2023.

Sursa: Militarium


F-35, rahat turcesc

Turcii, dupa ce s-au aliat cu bulgarii, au razbit din nou la Resboiu. Cum altfel decat murmurand numele avionului cu care toti se sterg la fund in ultima vreme: F-35 JSF Ildirim II. Pentru ca vedeti voi, ei chiar sunt parteneri in program si au si inaintat o cifra maxima de astfel de aratari: 116 bucati. Si jumatate.

Si, ca sa fie totusi siguri ca le si zboara ceva pe deasupra capetelor, au promis ca vor lua de la Lockheed Martin, acei draguti producatori de JSF-uri, si 30 de F-16 Block 50.

Ah da. Dupa proiectul tancul national, inspirati de indieni probabil care au reusit performanta de a crea un Mig-21 si mai urat in vreo 20 de ani, turcii promit si un avion national care sa fie parterul Ildirimului F-35.

Sursa: Militarium


Ştiu, e cu Canada nu cu Israel, dar este sugestiv faţă de ceea ce li se întâmplă unora

Sursa: Ericpalmer.files.wordpress.com

Eu încă nu am încredere în JSF/F-35. Îl văd aşa… un fel de rezultat al căsătoriei dintre Me-110 şi Hs-129. Sau mai potrivit ar fi „dintre Me-110 şi Ju-88”, pentru că nu-l văd pe F-35 rezistând la încasat precum un Henschel, cu care foarte potrivite ar fi la comparaţie A-10 şi Su-25.

Consider că F-35 este excelent pentru nevoile Marines-ilor şi că va fi primit cu mare entuziasm ca înlocuitor al Harrier la bordul portavioanelor uşoare italiene, spaniole şi britanice. Poate că în viitor va opera şi de pe nave de invazie, ceea ce va însemna la fel un succes pentru utilizatori ca Olanda, Coreea de Sud, Franţa, Canada şi Australia. Tandemul Mistral cu F-35 & Charles de Gaulle cu Rafale ar întări Franţa la „power projection”, ar rezolva lacunele olandezilor în faţa Venezuelei pentru prezenţa în forţă prin Antile şi ar speria pe chinezi şi oceanienii vecini cu Australia. Canadienilor nu le-ar folosi decât propagandistic, ei neavând nevoie să se dea mari cu power projection, ei trebuind în caz de ceva doar să latre la un pas în urma americanilor şi britanicilor. Deci, va fi bine primit de marina canadiană dacă vor avea nave de sprijin/comandă/invazie, dar n-ar însemna decât (foarte) mulţi bani cheltuiţi pentru jucării de paradă/imagine. Coreea de Sud n-ar speria Coreea de Nord, pentru că pe liderii nordişti nu-i sperie nimic… comunismul fie cu ei! A mai rămas cineva? De englezi nu zic…, ah, ar mai fi Japonia! Ei bine, deşi Japonezii insinuează câte un portelicopter botezându-l distrugător antisubmarin, americanilor încă le e frică să-i vadă/facă prea puternici. Probabil de n-ar fi fost ruşii şi acum chinezii, Japonica ar fi avut vreo două-trei secole puşti şi pistoale de plastic.

Blablabla-blabla-bla. Apă de ploaie. F-35 are foarte mulţi fani, adepţi, dar până acum este un mit. Ca la religie: e o minune, dar este doar pentru că spun cei care scriu cartea. Fanii/adepţii F-35 critică lejer orice tip de avion în discuţii anterioare (mai puţin F-16 aflate în uz) accentuînd ba lipsa experienţei în luptă, ba lipsa de rezultate în luptă… când de regulă avionul care a luat-o pe coajă avea în general piloţi de la grajdul cu cămile, şi a urcat pe cer în condiţii de inferioritate de toate culorile. Ei, dacă discuţia va curge aşa cum le face plăcere, ca o pâlnie care canalizează vorbă cu vorbă dialogurile către JSF/F-35… nu va mai conta că F-35 momentan n-a demonstrat nimic şi că nu este testat în luptă şi că, în războiul care probabil va fi organizat aşa, de test şi propagandă pentru siguranţa plătitorului de taxe, ca să vadă ce tare e F-35… în mod sigur acest avion (această minune) va lupta în condiţii de maximă superioritate, cele mai bune buletine meteo, iar adversarii probabil vor fi mituiţi să strângă din dinţi.

Blaaaa. De ce am pus caricatura cu canadiezul căruia i se împinge pe gât ditamai costul de 9 miliarde? În primul rând pentru că nu văd potrivit JSF/F-35 pentru ei solo, decât în versiunea ambarcată pe navele de sprijin – dacă până la urmă le vor finanţa, în rest, solo-Canada ar avea mai mult nevoie de F-22 sau, mai domesticele F-15 de ultimă variantă, ori mai practicele Super-Viespi – că tot au zburat canadienii Hornet de vreo circa 25-30 de ani.

Însă, cumpărând cu toţii F-35, că ne trebuie sau că nu ne trebuie, contribuim la interesul american – le ieftinim, pentru ca ei să le poată vinde Israelului contra unor bani pe care tot SUA îi plăteşte. Şi aşa, vasali de vasali, ne jucăm rolul de fraierici.

Acum ştirea:

O echipă ministerială condusă de către premierul Benjamin Netanyahu şi ministrul Apărării Ehud Barak, a luat decizia finală în ciuda opoziţiei unui număr de înalţi responsabili ai Apărării legată de costurile ridicate: se vor cumpăra 20 F-35.

Barak şi-a dat acordul încă de luna trecută, pentru achiziţia în valoare de 2,75 miliarde de dolari. Primele avioane sunt aşteptate să sosească în 2015.

Forţele Aeriene Israeliene însă, vor trebui să se descurce cu mai puţine avioane din totalul de 75 dorite.

Tadadadaaaaaa… ochii mari:

The entire deal will be funded by American military.

„The F-35 is the fighter plane of the future that will allow Israel to maintain its aerial superiority and its technological advantage in the region,” Barak said after approving the deal in August. „The F-35 will give the IAF better capabilities, both near and far, to help strengthen Israel’s national security.”

Negocierile au durat mai bine de doi ani, din cauza neatingerii unor acorduri comune. Forţele Aeriene Israeliene solicitau ca avioanele să aibă la bord aparatură fabricată în Israel, cum ar fi cele de război electronic şi comunicaţii, Israelul dorind să modifice capacitatea de luptă a F-35 pentru a include în arsenalul acestuia şi rachete israeliene.

Americanii au refuzat însă, insistând ca nici unul din componentele F-35 să nu fie modificat.

Pentru menţinerea avantajului tehnologic dintre Israel şi statele Arabe, a fost aleasă vânzarea (deşi mai realist ar fi folosirea termenului „furnizarea”) de F-35 în locul modernizăriia vioanelor F-15 şi F-16 israeliene. Astfel, funcţionează în continuare principiul conform căruia Israelul este primul stat care primeşte cel mai nou avion de luptă.

Sursa: Haaretz.com


Un F/A-18F Super Hornet alimentează un F/A-18E Super Hornet (Click pe poză - rezoluţie 4288x2848)

Sursa: Wikipedia

După Australia, acum este foarte posibil ca şi în Danemarca F-18E Super Hornet de la Boeing să profite de întârzierile şi mai ales de (tradiţionalele deja) creşteri ale preţului de achiziţie pentru Joint Strike Fighter.

Adică, ne-a luat dracu’! După cum am mai spus şi cu alte ocazii, n-o să avem noi bani de JSF. Poate doar de la magazinele de machete…

Serialul negocierilor între Danemarca şi SUA, în cee ce priveşte achiziţionarea de JSF-uri, a cam ajuns la sfârşit. După câţiva ani de discuţii, la o săptămână de la ultimul anunţ de nouă scumpire a lui Joint Strike Fighter, JSF-ul nu mai este în atenţia danezilor ca şi înlocuitor pentru bătrânele F-16 Falcon.

Din 1999 şi până în prezent, costul unui singur avion JSF a crescut de la 275 milioane de coroane daneze, la 540 milioane. Mai mult decât atât, a fost amânat de la 2012 la 2016 data când JSF va fi „gata”, acesta fiind unul dintre motivele pentru care US Defence Secretary, Robert Gates, l-a dat afară luna trecută pe şeful programului Joint Strike Fighter.

În Aprilie anul trecut, Boeing a promis comenzi în valoare de peste 20 de miliarde de coroane pentru companiile daneze dacă Danemarca va achizţiona Super Hornet-e.

Totuşi, o decizie faţă de avionul care să înlocuiască F-16 va fi luată de către Parlament abia în 2012.

În mod cert, JSF se va mai scumpi în vreo 2-3 reprize până în 2012.

Sursa: Copenhagen Post

Despre ce se vede în poză, aflăm de la Wiki:

Tanker role

The Super Hornet, unlike the previous Hornet, is designed so it can be equipped with an aerial refueling system (ARS) or „buddy store” for the refueling of other aircraft,filling the tactical airborne tanker role the Navy had lost with the retirement of the KA-6D and S-3B Viking tankers. The ARS includes an external 330 US gallons (1,200 L) tank with hose reel on the centerline along with four external 480 US gallons (1,800 L) tanks and internal tanks for a total of 29,000 pounds (13,000 kg) of fuel on the aircraft.


La Naval Air Station Patuxent River, Md., F-35B Lightning II „stealth fighter” de la Lockheed Martin, a confirmat abilităţile cerute, aterizând pentru prima dată vertical.

„Today’s vertical landing onto a 95-foot square pad showed that we have the thrust and the control to maneuver accurately both in free air and in the descent through ground effect,”

a declarat „F-35 Lead STOVL Pilot Graham Tomlinson”

Tomlinson a executat o decolare scurtă la o viteză de 80 de noduri, de la Naval Air Station Patuxent River, Md, la ora 1,09 p.m., iar 13 minute mai târziu a poziţionat avionul la 150 picioare deasupra pistei, de unde a comandat avionului F-35 un zbor la punct fix timp de un minut, după care a descrescut altitudinea până la contactul cu pista.

„The low workload in the cockpit contrasted sharply with legacy short takeoff/vertical landing (STOVL) platforms,”[…]”Together with the work already completed for slow-speed handling and landings, this provides a robust platform to expand the fleet’s STOVL capabilities.”

a mai spus Tomlinson, fost pilot de vânătoare al Royal Air Force şi angajat al BAE Systems începând cu 1986.

„The successful first vertical landing today met our test objectives and demonstrates the F-35B’s capacity to operate from a very small area at sea or on shore – a unique capability for a supersonic, stealth fighter. This is the first of many such tests to fully define the short takeoff and vertical landing (STOVL) characteristics of the world’s most capable 5th generation fighter. We will routinely conduct vertical landings and short takeoffs to further expand the operational flight envelope for the F-35B.”

a declarat Doug Pearson, „Lockheed Martin vice president of F-35 Test and Verification”

Avionul care a efectuat testul de la Patuxent River, cunoscut ca şi BF-1, este unul dintre cele trei aparate F-35B STOVL care îndeplinesc zborurile de încercare în cadrul acestei baze.

După PAK-FA/Sukhoi T-50, poate ne fac ruşii o nouă surpiză şi reactivează programul pentru Iak-141 Freestyle. Poate chiar împreună cu indienii, care se arătaseră interesaţi de Yak-141.


Supărare mare la Roma!

Frustraţi de faptul că americanii le-au oferit o felie prea mică din caşcavalul numit Joint Strike Fighter/F35, italienii ameninţă cu oprirea pregătirilor la linia de asamblare finală, în caz că nu reuşesc să-l convingă pe aliatul nostru comun să mai dea la fabricat în Italia o clanţă de uşă, o balama de scaun de catapultare, etc.

Protestul va opri activitatea la baza aeriana Cameri, în nordul Italiei, undw Finmeccanica, parte a grupului Alenia Aeronauitca construieşte o FACO (Final Assembly and Check Out line) împreună cu Lockheed Martin.

Programate să livreze JSF-urile italiene începând cu anul 2014, FACO din Cameri va asigura şi mentenanţa pentru JSF-urile italiene şi olandeze, italienii dorindu-şi să devinp un nod logistic în regiune.

„The government intends to order the suspension of the work preparing the JSF assembly line at Cameri until it obtains from Lockheed Martin an adequate and tangible response to our requests for the greater involvement of Italian industry in the program,”

a declarat subsecretarul apărării, Guido Crosetto.

Italia a semnat un acord prin care va contribui cu 904 milioane de dolari la susţinerea fazelor de fabricaţie şi dezvoltare post-producţie, cheltuind deja până în prezent un miliard de dolari în faza de dezvoltare a programului JSF. Acum, se estimează că Italia va mai plăti 16,6 miliarde de dolari pentru achiziţia şi suportul logistic a 131 avioane de acest tip.

Continuarea articolului aici.


Sursa: The Guardian

Şefii de la Ministry of Defence (MoD) pregătesc înjumătăţirea numărului de avioane Joint Strike Fighter/F-35 planificate pentru a fi achiziţionate, într-o încercare disperată de a salva programul de dotare cu acest tip de aparate pentru Royal Air Force şi Royal Navy.

Vestea survine la câteva luni după ce în presa britanică se vorbea despre cât de greu va fi pentru Regatul Unit să îşi permită contruirea celor două noi portavioane din clasa Queen Elizabeth şi posibilitatea ca unul dintre acestea să fie vândut Indiei.

În plină campanie de reducere a bugetului militar, au fost subliniate şi alte soluţii de diminuare a cheltuielilor în ceea ce priveşte cele două nave ale clasei Queen Elizabeth:

– transformarea unuia dintre cele două viitoare portavioane într-o platformă cu echipament mai puţin costisitor, echipată numai cu elicoptere, infanterişti marini si avioane fără pilot (UAV);

– echiparea portavioanelor cu avioane mai ieftine, lansate cu ajutorul catapultelor (o variantă nouă de Typhoon? Super Hornet? Sea Gripen? Rafale?).

Planificatele portavioane, vor intra în serviciu, teoretic, în 2016 nava Queen Elizabeth, respectiv în 2018 Prince of Wales. Costurile originale (neincluzându-se aici preţul avioanelor de la bord), estimate la 3,9 miliarde de lire sterline au fost deja depăşite cu un miliard.