Pe puncte, rapid:
Legionarul? Glumesti, nu? Astia au ramas in istorie pentru abnegatia cu care mureau toti indiferent de adversari: magrebieni, vietnamezi si la origine, mexicani. In rest, propaganda si romantism mult.
Bre, la capitolul film, tot respectul.
FAMAS? Pai pentru unitatile lor speciale folosesc M4, asta spune tot.
Leclerc? Esti amuzant vorbind de Guderian in aceeasi fraza. Tancuri mai proaste decat francezii au facut doar italienii. NU stiu ce sa zic de el, nu are experienta competitionala ca sa zic asa. Cred ca Challengerul meu ti l-ar trimite dupa Guderian in 2 timpi si 3 miscari. Si sa nu-mi zici ca e mai rapid, ca nu te cred.
Bre, lasa-l dracu de VBCI, inafara de faptul ca un frantuz cu un ciocan mestereste la el, mai are si altceva? Ah da, si nu prea e din aceeasi clasa cu alegerea mea, adica e cam vehicul de lupta al infanteriei, nu?
CV-90, ok. Doar ca ai doua pe clasa.
Tigre…tigre….Nu stiu, nu am incredere in sfortarile europene de a inlocui Apache-ul. Pare foarte palid, slabut as spune. Iar tu devii enervant de francofil (lol).
Black Hawk-ul e ok, doar ca pica cam des. Si nu se compara cu varianta inarmata a Lynx-ului meu, ce dracu sa mai vorbim de Wildcat.
Mi-26, da, cara, si consuma la fel. De ce dracu crezi ca-l folosesc doar rusofonii? Ai cumva put de petrol in buncar?
La Dessault no comment. Te intorci plangand acasa, pe jos.
N-am nimic cu bombardierul tau, exceptand faptul ca e un Tu-95 mai silentios.
Bre, la Harrrier am ales sentimental recunosc. Su-34-ul tau e mai adaptat pe rol. Doar ca al meu e mai versatil, mai experimentat si zboara aproape de oriunde. Intr-un unu la unu insa, pe felia lor, cred ca ma faci.
La avionul de transport manifesti o lipsa de idei uimitoare (asa e cand postezi al doilea :-)) ) Si mai e ceva: Su-34-ul tau e inca pe bancul de lucru. Cu 20 de bucati ale tale, tot Frogfootul e baza.
Mda, fregata ta e mai smechera.
Lasa-ma cu derivatia ta de distrugator. Aegis nu e din aceeasi clasa cu Tip 45, punct. A mea e o nava de lupta, a ta o sperietoare americana.
La submarine, iti dai seama si tu ca nu exista competitie. Al meu e rechin, al tau e foca. Sau pinguin. In rest, e bunicel desi facutul de poze nu se compara cu scufundarea unei nave pe bune. Ma asteptam sa optezi pentru Scorpene, nu ca ai fi avut oricum vreo sansa.
Bre, cand spui trupe speciale, spui SAS. Atata vreme cat parasutistii tai isi au radacinile in Anglia, unde au fugit de nemti ca sa fie expediati inapoi antrenati de englezi, cred ca ai glumit.


Printre neajunsurile Armatei Romane se găseşte şi lipsa unui tanc de nivelul MBT-urilor moderne, problemă care cu siguranţă nu va avea parte de rezolvare cel puţin în următorii cinci ani. Ori poate chiar mai rău şi, cu pesimism combinat cu realitatea, aş spune că de multe ori m-am gândit că foarte probabil ne vom lua adio de la arma tancuri într-o posibilă Românie cu Terestrele compuse numai din Brigăzi de infanterie uşoară cu APC-uri şi insuficiente IFV.

Ce este tancul? Un mijloc greu de luptă, puternic, blindat, cu mare putere de foc, folosit în unităţi mobile pentru crearea de breşe în linia frontului, învăluirea pe flancuri şi exploatarea în adâncime.

Mai poate fi folosit şi în defensivă, camuflat sau îngropat la teren atât la zonă de şes cât şi mai eficient, în zone de deal, atât în escarpe cât şi în contraescarpe.

Istoria ne-a mai arătat însă despre tanc că poate fi scos pe străzile marilor oraşe pentru spijinirea loviturilor de stat, ori şi mai grav, pentru împrăştierea manifestanţilor.

Şi tot istoria ne-a arătat că până în prezent nu s-a reuşit transformarea lui într-un instrument eficient pentru purtarea luptelor urbane.

În contextul actual ne putem întreba dacă tancul îşi mai găseşte locul în costisitoarele inventare ale armatelor lumii. Răspunsul, vag, este totuşi foarte real: şi nu, şi da. Ori, mă gândesc, pentru unii este „da”, iar pentru alţii „nu”.

La momentul apariţiei lui, tancul s-a achitat de scopul pentru care fusese inventat: să rupă fronturile statice de tranşee protejate cu sârmă ghimpată protejată de cuiburi de mitralieră. După ţestoase curgea infanteria – regina bătăliilor.

După finalul primei conflagraţii mondiale, tancul a bătut pasul pe loc din vina gândirii greşite a geniilor militare bune de trimis la geriatrie.

Era prea nou pentru tradiţionalişti.

Ce-i drept, progresul tehnologic din perioada interbelică a revenit la lentoarea stării de Pace, iar orbecăiala care a dus la apariţia unor gafe de tancuri… n-a impresionat.

În apropierea declanşării celui de-al doilea război mondial câţiva militari au avut revelaţii cu privire la utilizarea eficientă a tancurilor, dar la declanşarea conflagraţiei, dincolo de propagandă a fost harababură mare. Doctrine greşite, lipsa de coordonare (nema radio), blindaje subţiri şi drepte, îmbinări prin nituire, tunuri uşoare, lipsa mitralierei jumelate cu tunul, a celei din partea frontală a cutiei blindate, chiar lipsa mitralierelor sau prezenţa doar a mitralierei, oţeluri moi, motoare slabe comparativ cu greutatea, suspensii varză, etc. Fiecare tip de tanc a avut handicapurile sale.

Dacă este doar să credem, nemţii au făcut praf tot cu Blitzkrieg-ul lor şi au inventat războiul modern. Dacă deschidem ochii, vedem că ruşii au avut cu câteva zile mai înainte de world war 2  impresionanta victorie de la Nomonhan. Dincolo de propagandă, nemţii au avut pierderi mari la capitolul tancuri. Polonia a fost de fapt războiul-şcoală, cu clasele mici. Abia în Franţa au învăţat să lupte modern, ceea ce a dus la succesul ofensivei din prima parte a luptelor din Rusia.

Acum, ne putem băga şi noi în seamă cu restul lumii…

Pre-ww2 României i-ar fi prins bine CKD Lt-38, împreună cu licenţa şi linia de fabricaţie a tot ce îl compunea, dar n-a fost aşa. Ne-am ales cu un regiment de Skoda Lt-35, un tanc nu prea fiabil şi două batalioane cu Renault 35 lente, slab armate, cu un echipaj din doar doi oameni, dintre care cel aflat în turelă era one man show.

Am fi fost impresionanţi în zonă, dotaţi cu cel mai bun tanc existent la declanşarea celui de-al doilea război mondial.

N-am fost şi nici n-am fost mulţumiţi măcar. Nici măcar n-am avut de ajuns. Niciodata n-am avut nimic bun şi de ajuns.

Acum, măcar suntem iar în Alianţă. Forţa fie cu noi!

E oare de ajuns? Pe polonezi nu i-a ajutat asta, atunci, după cum nici pe unguri sau cehoslovaci nu i-a încălzit faptul că ceva mai târziu erau aliaţi cu statele care i-au invadat.

Cum niciodată nu putem  şti ce ne rezervă viitorul, e bine să fim pregătiţi şi să avem cu ce să ne opunem, atât ca dotare cât şi în ceea ce priveşte pregătirea.

Care ar fi Lt-38-ul care ni s-ar potrivi nevoilor de acum?

Din fericire acum avem de unde alege şi e pace. Probabil va mai fi şi nu ne vom lovi de isbucnirea unui război care să oprească livrările şi să necesite introducerea tancurilor comandate, de urgenţă, în dotarea ţării producătoare aşa cum se întâmpla prin ’39-’40 cu majoritatea comenzilor militare de pe întreaga planetă.

De-ar fi să ne axăm numai pe infanterie uşoară, cu câte un divizion de Piranha cu tun de 105 mm la fiecare brigadă, adio tancuri. Dacă în cadrul Alianţei (Forţa fie cu noi!) se va considera că vom fi mai folositori aşa decât cu TR-85M1/2/x şi T-55, am scăpa mai ieftin atât la achiziţie cât şi în exploatare.

Dacă însă ni s-ar năzări pe tancuri noi, oricum n-ar fi pe bune alegerea viitorului, însă în opinia mea ar trebui să cumpărăm Leclerc.

Nu Abrams, nu Leo 2, nu Challenger II şi nici Merkava, noi nouţe sau proaspăt revopsite.

De primele trei scap repede – sunt prea grele şi nu-s suficient de agile, iar Merkava pare a fi potrivit doar pentru nevoile Israelului. Lupta clasică tanc-contra-tanc necesită mobilitate! Nemţii au obţinut rezultatele lor prin mobilitate, chiar dacă au înfruntat cu tanchetele lor (să nu uităm că o perioadă îndelungată au fost dotaţi majoritar cu Panzer I şi II) mai puternicele TP-7, Renault 35/40, Somua S35, Hotchkiss H35, BT-7.

Cum foarte probabil nu vom avea bani pentru pregătirea echipajelor, măcar vehiculul să poată compensa prin calităţile lui. Degeaba am avea tancuri de aproape şaptezeci de tone! Ar însemna doar să ne bazăm, în primul rând, pe şoriciul lor gros. Artileristic, tunurile de pe contracandidaţii lui Leclerc sunt comparabile cu al său. Că-i GIAT sau Rheinmetall, IMI, Oto Melara de pe Ariete, sau L30, toate pot scoate din luptă cel mai probabil adversar – tancul T-72.

Personal, prefer să dispunem de un tanc care să poată accelera rapid atât înainte cât şi înapoi. Prefer tancurile Leclerc, pentru că îşi pot schimba rapid poziţia. Şi, prefer să avem avioane, elicoptere, artilerie, APC-uri şi IFV-uri care să coopereze cu tancurile în cazul unui război.

Leclerc: agil şi mortal.


Tancul Arjun în poligon

Sursa: Wikipedia

De căteva zile ţin ştirea asta într-un tab al browserului şi m-a tot ţinut ceva de taste, să nu scriu ce îmi trecea prin cap. Bine că nu m-am grăbit… Vroiam să încep, zicând că tancul Arjun seamănă cu Leopard II. Noroc că mi-am aruncat ochii şi prin alte părţi, înainte s-o comit. Chiar seamănă cu Leopard II, dar nu întâmplător ci chiar intenţionat, pentru că nemţii de la Krauss Maffei şi de la alte firme, au ajutat India la greu în acest proiect. De fapt, jumătate din tancul Arjun provine de la import. Inclusiv motorul, care-i un diesel de la MTU. Proastă treabă. Jumătate de tanc? Nicolae Ceauşescu n-ar fi permis asta. Mai rău decât jumătatea de import a tancului, este faptul că programul a fost iniţiat acum mai bine de trei decenii şi jumătate!!!

După treizeci şi cinci de ani, India s-a ales cu întâiul regiment de Arjun operaţional din 2009… La prima defilare cu Arjun, mamele au ferit privirile copiilor indieni, temându-se că sluţenia acestui tanc le va produce coşmaruri şi sechele. Chinezii, recent, se laudă că au cel mai urât tanc din lume, prin ultima variantă pe care au reuşit să o producă… probabil decupându-i plăcile de blindaj legaţi la ochi. Mai vedem. Cred ca vânătorii de tancuri pakistanezi nu vor trage în Arjun, din milă. E prea urât. Poate când iese din pubertatea târzie, în viitorul up-grade, va ieşi mai nice. Probabil, ofiţerii tanchişti din unităţile cu Arjun nici nu au succes la femei… Ce indiancă ar ieşi la braţ cu unul care intră în burta acestui dinozaur cu cap pătrat?

Până şi TR-85M1 este mai frumos. De fapt, e chiar elegant în comparaţie cu conserva asta. Pătrată. Foarte pătrată. Nici măcar nu m-aş poza alături de tancul ăsta, făcut parcă de tâmplari în practică, la o profesională, toamna, când e tulburelul în floare.

Nu sunt părtinitor. Însă, măcar nemţii nu-s inspiraţi în forme când e vorba de tancuri. Parcă, din vina suedezilor i-au ascuţit şi ei turela, nu? Mă refer la Leopard 2 A6.

Ştiu, şi preferatul meu este pătrat. Dar francezii, în tot pedigree-ul lor de tancuri n-au avut ceva mai competitiv la nivel mondial decât îl au acum pe Leclerc. Culmea, nu este în dotarea Legiunii Străine. Ai dracu’ franceji!

Mă cam iau cu mişteaux-ul şi se îndepărtează subiectul. Revenind la Arjun, de ruşine că progrnitura lor este aşa de urâtă, proiectanţii indieni au încercat o combinaţie: au combinat şasiul de T-72M cu turela de Arjun. Struţocămila indiană a fost neinspirată la design, dar n-a ieşit rea deloc. Mai uşoară decât Arjunul, a fost propusă spre înzestrare. Probabil până şi ministrul indian al apărării a remarcat lipsa de gust şi inspiraţie a proiectanţilor, aşa că această corcitură nu a intrat în dotarea armatei. Aşa-i că trebuiau să încerce şi o variantă cu şasiu de Arjun şi turelă de T-90? Măcar aşa, de sanchi. Sau, pe bune, pentru că… deşi s-a dat comandă de încă 124 tancuri Arjun, în plan sunt 1657 tancuri T-90S Bhishma, dintre care 1000 căutându-se a fi produse în India, la care se adaugă modernizarea a 692 tancuri T-72, la standardul T-72M1 Ajeya.

Articolul serios, aici.


Tancul franţuzesc Leclerc

Sursa: Defencetalk

France has about 40 Leclerc main battle tanks available for export. Colombia has expressed interest but then so have “various other solvent countries,” quipped Jaques de Lajugie this morning at the DGA French procurement’s agency’s annual press conference. So Lajugie said the sale will be on a “first come, first served” basis. I think what he meant was: „first that agrees to the asking price” and whatever that is, is not being revealed.

“Well, why can’t you just sell a few to all the interested parties?” I asked…and was rapidly put straight by Lajugie who said “an army doesn’t buy just one or two tanks, it buys 30 or 40 or none at all.” And I didn’t have time to ask why, if there are so many potential clients, Nexter doesn’t manufacture more?

Sursa: Ares Blog

Luna viitoare, vine Sarkozy! Foarte probabil, între jucăriile pe care va încerca să ni le vândă vor fi şi tancurile acestea.

Ne-ar prinde super bine să le achiziţionăm! Am putea echipa cu ele un batalion de tancuri din brigada mecanizată pe care România s-a angajat să o pună la dispoziţia NATO, ca forţă de reacţie rapidă.

Columbia cu siguranţă le-ar vrea, pentru a contracara mutarea Venezuelei de a cumpăra tancuri ruseşti T-90.