Am înclinat mai mult, finalizând virajul abrupt, cu o intrare pe direcţie nervoasă, pe-o aripă, picând de la trei mii cu motor, dar fără cuplarea forţajului. Încă nu era momentul, aşa că l-am lăsat să coboare până am văzut culmea retezată a muntelui umplându-mi parbrizul blindat. Am simţit mâna lui Lupu’ cum mi-a ciupit manşa, ridicând o idee botul. Acolo intenţionam şi eu să-l aduc, aşa că mi-am văzut de apropierea vijelioasă, cu opt sute citiţi pe vitezometru.

Foţaj!, am dat hotărât pe radio, ordonându-i lui Dex cuplarea postcombustiei când mai aveam vreun kilometru şi ceva până la gardul dinspre vest al unităţii.

Dubla noastră a trecut printre o gheretă supraînălţată a unei santinele şi amplasamentul unei staţii radar, în timp ce Dex şi Jan au trecut pe partea cealaltă a staţiei, cu paratrăznetele unei clădiri în dreapta lor.

Cred că le-am cam crăpat ficaţii în ei…!

Am bubuit peste unitate în forţaj, cu vreo nouă sute la oră, trecând peste acoperişurile construcţiilor, dar cu suliţele paratrăznetelor depăşindu-ne cu mult înălţimea de razmutare. Nu vreau să ştiu ce efect a avut furtuna sonoră dezlănţuită de cele două ajutaje de reacţie, dar ceva îmi şoptea în cască faptul că băieţii de la Luna n-or să mai primească de băut când se vor întâlni cu ei în oraş data viitoare…

Trage!, i-am amintit cu glas gâtuit lui Dex intrarea în şandela abruptă post-razmut, când urcam sprijiniţi de forţaj şi ne înşurubam în trei tonouri lente, aşa, de efect.

După noi, potopul…

Urcam abrupt, lăsând în urmă urletul sălbatic al celor două motoare cu reacţie, undă de şoc ce se izbea de pământ şi ricoşa în toate părţile, spărgându-se şi continuându-şi drumul de undă comprimată, proiectil invizibil de sunet şi aer.

Ne-am potolit pe la vreo patru mii cinci sute, revenind la orizontală şi trăgându-ne sufletele.

Aşa se execută un razmut la noi la câmpie, toarşe maior…!, am dat pe radio, umflându-mă în pene.

Un fir din frumusetea zborului. Cateva momente doar. O felie din fascinanta aventura care se poate trai doar intr-un supersonic.

Povestea completa, o puteti citi aici: Aerodromul norilor, episodul 4.

Respect!


Cei care au ales un alt răspuns decât India, îmi sunt datori cu o bere.

Pilotul s-a catapultat.

Alte vorbe, ar fi de prisos.


Fara poza, ca ale indienilor sunt urate. LanceR-ul nostru e cel mai ’21 frumos, este? 🙂

*

Dupa ce India si-a transformat teritoriul intr-o adevarata plantatie de MiG-uri 21 infipte prin sol, iaca decizia:

„The MiG 21s will be disabled until 2015-16. I think the last of the squadrons of the aircraft will be off until 2017, „

zicere de la Ministrul Apararii Lor – MM Pallam Raju

De-a latul timpului, India a detinut 946 avioane de tipul MiG-21, dintre care 476 cu mai putin succes. Adica le-au facut zob.

In 45 de ani… Nou record!

Ministrul Lor a zis si ca escadrilele vor fi gradual redotate cu LCA si Su-30MKI.

Macar al Lor se va tine de cuvant. Da, domnu’ Oprea, e un apropos!

Legat de purchase-ul celor 126 MMRCA, Raju a declarat ca decizia asupra acestui mega deal va fi luata mai tarziu, dar anul acesta.

Piata sta, este? Iar noi si spottersii de abia asteptam sa se ia deciziile, prin toate tarile pe unde se bate pasul pe loc.

Macar, la indieni se va alege dintre Rafale si ala… cum ii zice? Typhoon…

Sursa: Hindustantimes


'21-rile FLAF

Ha! D-astea nu ştiaţi!

Nu bre, nu suntem nebuni… E pe bune! Pe bune, că-i pe serioase! Doar ne ştiţi…

Pentru cei care nu-s neamuri cu Mama Omideh, vă luminăm că-s… lol… libiene!! Free Libyan Air Forceps!

Cică ar fi trei dintre cele patru care au tulit-o prin Martie.

Şi restul e de prisos…

E mai rău ca în filmele în care insurgenţii devin partizani şi nu terorişti! Şi-i o coproducţie internaţională.. Că-i nereuşită, nu-i bubă. S-a mai văzut!

Of… Uite d-aia s-a dus pe copcă şi ami aia drogata. Cine să mai înţeleagă ceva, bre?

În fine. Sursa: Defensetech


Novi Avion


VS

IAR-95 Spey

Prin anii ’70, pe romani i-a apucat laudabila strece de a crea un avion supersonic de lupta. Despre proiectul IAR-95 Spey am vorbit deja in cadrul acelei rubrici, prilej cu care am amintit si tentativa de colaborare cu Yugoslavia, in spiritul bunelor relatii consfintite de proiectul IAR-93-Soko J-22 Orao. De data asta insa, Spey-ul nostru a ramas singurel pentru ca yugoslavii aveau propriile idei.

Novi Avion ar fi trebuit sa fie un multirol supersonic de generatia a 4-a delta-canard. Responsabil cu maretul vis al urmasilor lui Tito era Vazduhoplovno Tehnicki Institut, dar, ca si in cazul fratiorului de suferinta IAR-95, totul s-a dus dracului prin ’91. Pacat.

Proiectul a fost initiat pe la mijlocul anilor ’80. Yugoslavii, la fel de entuziasti ca si romanii dupa IAR-92/J-22 Orao, s-au gandit ca nu ar fi rau sa-si produca singuri avioanele de lupta, imprumutand mai putin tehnologie de la fratii de cauza sovietici dar mai ales chinezi. Ei isi produceau deja tancuri, alte avioane si chiar si submarine, ceea ce era incurajator mai ales ca totul tinea de tehnologie. Si, la acest capitol, Novi Avion era chiar smecher.

Planificarea era de 150 de avioane care ar fi trebuit sa inlocuiasca flota de MIG-21. De remarcat designul futurist care l-ar fi facut sa stea brat la brat cu avioane mai recente. In teorie, ar fi trebuit sa fie un multirol pur-sange (doua notiuni care nu se pupa suficient), cu o viteza ceva mai mica de Mach 2 si fuselaj partial construit din materiale compozite. Avionica era de inspiratie franceza, in special echipamentele de detectie si comanda a armelor iar motorul utilizat era Snecma M88, ala de a fost incorporat si in Rafale.

Caracteristici generale:
Echipaj: 1
Lungime: 13, 75 m
Anvergura aripi: 8 m
Sarcina maxima: 13,400 kg
Motor: 1 x Snecma M88
Viteza maxima: Mach 1,88
Autonomie: 3,765 km
Altitudine maxima: 17 km
Rata ascensiune: 16.500 m/min

Armament:
Tun: 1x 30 mm tun automat
Rachete: 11 in total

Avionica:
Sistem de control al focului
Sistem de zbor digital
Sistem de navigatie/atac multifunctional

Daca IAR-95-ul traieste oarecum in chinezul JF-17 Thunder, Novi Avion a murit de tot. Ar fi fost interesanta o confruntare intre cele doua modele, din pacate, tot ce a ramas din ele sunt niste machete reusite dar uitate.


In week-end, pe masura ce atacurile impotriva Libiei se inteteau, americanii ii dadeau sus si tare cu capacitatile lor unice intr-o tentativa vadita de a-i situa deasupra muritorilor de rand. Ok, nu-i contrazice nimeni, ei sunt cea mai mare colectie de dum-dum-uri din lume.

Printre capacitatile lor unice, pe langa bombardierul B-2 Spirit de 2 miliarde de dolari bucata, exista si singurul avion degeneratia 5 din lume, produs in serie, si anume temutul F-22 Raptor, cel care nu a luptat nicaieri, niciodata.

Intre noi fie vorba, in Libia chiar nu avea ce sa caute, rolul sau de pradator suprem nefiind necesar impotriva unei tari a carei aviatie militara nu mai exista de cateva zile. Sincer, ar fi fost interesant de vazut un dog fight intre Raptor si Mig-21.

Si totusi, de ce nu-l vedem pe Raptor nicaieri in actiune? De ce sta el doar pe net si pe la prezentari? Pentru ca este cu o clasa peste concurenta. Dar….

Oameni buni, din dorinta de a fi prea stealth, F-22-ul nu poate comunica decat cu fratii sai Raptor. Atat. In plus, daca vrea sa atace la sol, nu poate folosi decat o singur tip de bomba si anume JDAM-ul de 1000 de livre, mult prea subtire atunci cand ai la tine F-15E Strike Eagle care are la dispozitie cam 24000 de livre de rahat exploziv.

Asa ca, Raptorul ramane o sperietoare scumpa, o simpla escorta pentru B-2-uri in zone unde americanii nu or sa trimita niciodata bombardiere.

Dar si cand o pica unul din cauza unui inamic cu Mig…..

Sursa: Defensenews


A fost odata ca niciodata o Romanie comunista membra a Pactului de la Varsovia. Ca orice stat comunist anti-imperialist, Romania se hranea cu chiaburi si importa arme sovietice pentru apararea socialismului local si mondial. Desi reticenti, fratii nostri rusi (bine, sovietici), ne trimiteau din cand in cand arme, mai mari dar mai ales mai mici. Printre ele Mig-21-ul cel LanceR-izat si, mai important, Mig-29, ucigasul de avioane. Din pacate, din considerente tehnico-politico-tactice, nu am primit decat 22 de bucati, pe care, dupa terminarea fratiei sovietice, le-am tras pe dreapta prin 2003. Dar, inainte de a muri dezonorat, Mig-29-ul romanesc a avut o tresarire de orgoliu care a purtat numele emfazic de „Sniper” (bre, la nume suntem maestri: Sniper, LanceR, Bizon).

Ce s-a intamplat? Pai, dupa ce au avut un real succes cu programul LanceR de modernizarea a Mig-ului 21, romanii s-au hotarat sa incerce si cu 29 aceeasi smecherie. Proiectul avea sa se desfasoare la Bacau, in uzina Aerostar, cu sprijin hotarat din partea Daimler Chrysler AG (DASA) din Germania si a Elbit Systems din Israel.

Practic, vroiai sa aduca un model care-si dovedise calitatile la un standard mai ridicat, inarmandu-l cu tot ce le pica in maini, fie el ex-sovietic sau vestic. Programul, ambitios si laudabil, ar fi avut o avionica la nivelul LanceR, beneficiind totodata de superioritatea de varsta a Mig-29-ului.

Ce a iesit? Un prototip care a zburat in premiera pe 5 mai 2000. In acelasi an a fost prezentat in cadrul a doua evenimente: Berlin ICL 2000 si Mitingul de la Timisoara. Toata fericirea a durat exact 3 ani. In 2003, primul proiect de anvergura privat romanesc, desigur, militar, s-a dus dracului cand, dupa calcule indelungi si suparari cu rusii, s-a ajuns la concluzia ca Sniper sau nu, Mig-ul 29 romanesc costa prea mult pentru a fi operat. Si asa a apus epoca Sniper-ului.

Astazi, singurul Sniper care a vazut cerul este tras pe dreapta putrezind in muzeul aviatiei, cu tot cu avionica lui LaceR-izata dar fara o demonstratie a armamentului pe care l-ar fi putut cara. Detaliile depre proiect sunt subtirele, nimic oficial din partea Aerostar care l-a sters din cartea de realizari a companiei. Totul este la mila netului si a pasionatilor.

Pacat. Pasionatii spun ca Sniper-ul, desi vechi de 11 ani, ar fi fost comparabile cu SMT-uril de azi.