De la stanga la dreapta: Raptor, Victor, George GMT, Resboiu, Marius

Da bre, e chiar Sniperu'! Multumiri lui Alin pentru poza, dar mai ales pentru amabilitatea si rabdarea cu care ne-a suportat pe cap 🙂

Si una pentru conu’ Alex Neagu: bre, uite ce ai pierdut!

Iar acuuuum, vedeta!!

In premiera pe Resboiu, multumita lui Marius care ne anuntase ca vom avea parte de o surpriza daca mergem si la Muzeul Aviatiei:

Eh, ce ziceti?

E frumos foc, asa uratel cum este el..


Nostalgia Mig-29 Sniper

Tristul refren al Mig-urilor 21 LanceR „a inceput de ieri sa cada cate-un Mig, acum a stat”, a fost preluat si de rusi care au pierdut in Mig-29 si pe cei doi piloti de la bord. Sa le fie tarana usoara! Port un respect deosebit pilotilor de pretutindeni…..

Avionul s-a prabusit ieri in regiunea Astrakhan, la 43 de km de orasul Akhtubinsk, in jurul orei 16, ora locala. Locul accidentului a fost deja identificat si Mi-8 a fost trimis la fata locului.

Akhtubinsk este locatia unei baze de testare si evaluare a aviatiei ruse dar nu se stie inca daca avionul provenea de la acea baza. Desigur, urmeaza cercetari privind cauzele care au dus la accident.

Sursa: Ria Novosti


A fost odata ca niciodata o Romanie comunista membra a Pactului de la Varsovia. Ca orice stat comunist anti-imperialist, Romania se hranea cu chiaburi si importa arme sovietice pentru apararea socialismului local si mondial. Desi reticenti, fratii nostri rusi (bine, sovietici), ne trimiteau din cand in cand arme, mai mari dar mai ales mai mici. Printre ele Mig-21-ul cel LanceR-izat si, mai important, Mig-29, ucigasul de avioane. Din pacate, din considerente tehnico-politico-tactice, nu am primit decat 22 de bucati, pe care, dupa terminarea fratiei sovietice, le-am tras pe dreapta prin 2003. Dar, inainte de a muri dezonorat, Mig-29-ul romanesc a avut o tresarire de orgoliu care a purtat numele emfazic de „Sniper” (bre, la nume suntem maestri: Sniper, LanceR, Bizon).

Ce s-a intamplat? Pai, dupa ce au avut un real succes cu programul LanceR de modernizarea a Mig-ului 21, romanii s-au hotarat sa incerce si cu 29 aceeasi smecherie. Proiectul avea sa se desfasoare la Bacau, in uzina Aerostar, cu sprijin hotarat din partea Daimler Chrysler AG (DASA) din Germania si a Elbit Systems din Israel.

Practic, vroiai sa aduca un model care-si dovedise calitatile la un standard mai ridicat, inarmandu-l cu tot ce le pica in maini, fie el ex-sovietic sau vestic. Programul, ambitios si laudabil, ar fi avut o avionica la nivelul LanceR, beneficiind totodata de superioritatea de varsta a Mig-29-ului.

Ce a iesit? Un prototip care a zburat in premiera pe 5 mai 2000. In acelasi an a fost prezentat in cadrul a doua evenimente: Berlin ICL 2000 si Mitingul de la Timisoara. Toata fericirea a durat exact 3 ani. In 2003, primul proiect de anvergura privat romanesc, desigur, militar, s-a dus dracului cand, dupa calcule indelungi si suparari cu rusii, s-a ajuns la concluzia ca Sniper sau nu, Mig-ul 29 romanesc costa prea mult pentru a fi operat. Si asa a apus epoca Sniper-ului.

Astazi, singurul Sniper care a vazut cerul este tras pe dreapta putrezind in muzeul aviatiei, cu tot cu avionica lui LaceR-izata dar fara o demonstratie a armamentului pe care l-ar fi putut cara. Detaliile depre proiect sunt subtirele, nimic oficial din partea Aerostar care l-a sters din cartea de realizari a companiei. Totul este la mila netului si a pasionatilor.

Pacat. Pasionatii spun ca Sniper-ul, desi vechi de 11 ani, ar fi fost comparabile cu SMT-uril de azi.


67 Alb, al nostru MiG-29 Sniper prototip şi atât.

Sursa: Flickr

MiG-29 = ghinionistul secolului. El e!

Situaţia MiG-urilor 29 ale Forţelor Aerien Române o cunoaştem cu toţii şi suntem suficient de dezamăgiţi încât să ne gonim amintirea lor, cu un bobârnac imaginar. N-am avut noroc de ele! N-au avut noroc de noi… 😦 O escadrilă de 29 up-gradate la standardul de dotări de pe prototipul Sniper ar fi prins bine.

N-a fost să fie.

Moldovenii au avut în total 31 şi chiar mai performante decât ale noastre, dar nici ei n-au avut noroc de ele. S-au trezit în ’91 cu ele în bătătură şi în primă fază probabil s-au bucurat. Statistic dădea bine privind de la ei înspre Occident, direcţie în care la momentul ăsta zic că numai nemţii de est ar fi putut avea mai multe MiG-29 decât ei. Nu verific, că n-o dau ca sigură. Diferenţa care a făcut diferenţa, a ţinut de potenţa de a ţine în viaţă o aviaţie… iar Moldova n-a avut cu ce. În 1997, 21 dintre avioanele MiG-29 moldoveneşti au fost vândute către SUA pentru circa două milioane de dolari fiecare. Alte patru au ajuns prin Yemen, tot pe bani puţini. Un altul l-am cumpărat noi. Ultimele şase bucăţi îşi aşteaptă acum cumpărătorul, dar… kiki. Cică nici nu mai sunt în stare de zbor, iar ca preţ acum se cere câte un milion de dolari pe fiecare. Comparativ, unul nou se vinde cu 40 de milioane, dar n-are a face. Astea-s din „era” 1980 şi nu atrag clienţii.

Nici ale noastre, după cum se remarcă. A murit Irakul, Iranul ne e almost adversar, iar India n-ar avea ce face cu astea vechi. Alţii ori sunt prea săraci, ori sunt prea săraci şi cu embargoul bălăngănindu-li-se peste căpăţâni.

Nici yugoslavii n-au avut noroc cu ele. În inferioritate mai dureroasă decât cea din confruntările IAR-80 versus US Air Force, nu s-au putut bucura de glorie.

Prin 2008, ruşii au oferit Libanului zece MiG-29 la doar 5 milioane de dolari fiecare, dar fără succes. Cică ar fi costat cinci milioane de dolari anual, de fiecare avion, întreţinerea. Acum, rusnacii se laudă cu ofertele pentru up-grade şi prelungirea vieţii avioanelor MiG-29 până în 2030…

Degeaba, nu?

Deşi un avion impresionant, MiG-29 nu poate trece peste MiG-21. N-are noroc. Mai mult de atât, s-a ales şi cu o reputaţie de perdant.

Parcă şi MiG-3 a fost la momentul apariţiei un avion impresionant…