Unde-i sticla cu otrava, sa ma otraveeeeesc.... În direct şi în reluare, dar nu aici, la alţii! Lool!

După ce în ultimile zile am văzut OTV-ul lucind în noua sa formă, de blog, am zis că deh, să-mi torn nişte apă rece în cap: poate-i un coşmar şi în realitate oamenii cu creiere în cap nu confundă puţa cu degetul.

Astfel, propun să o luăm de la coadă la cap… bre, care ar fi cele mai idioate trebuşoare pe care România ar putea da banii, întru scrierea lor în inventarul melitar?

Citez din memorie: portavioane constrite în România, IAR-99 cu piese de F-16, etc., chestii care în mod normal ar putea fi concepute numai în urma unui viol cu siameze, la care să se bage şi Lady Gaga, cu Ceac Noris.

So, haideţi să dăm mână cu mână peste o listă cu cele mai idioate chestii pe care am putea cheltui bugetul militar, începând de la limitele de bun simţ şi până la cele ale imaginarului.

D-alea, gen „două nave de invazie, zece fregate”, etc. :))))))


😀

Deci, Lady Gaga mai dă cu nişte muci în fasole!

Astăzi, prin mâna criminală a lui Florin Cojocaru de la Money… bla-bla, care a copiat felii dintr-un articol mai vechi, apoi din ce a ieşit a mai tăiat niţel, de nu mai ştii care paragraf la ce anume sau mai exact la ce tip de tanc se referă. El, nea’ Florin adică, probabil că în timp ce făccea copy-paste, se uita picture în picture la ceva pornache şi n-a remarcat ce varză a ieşit!

Iaca isprava:

Tancul vârf de lance al armatei române. E peste tot ce au vecinii. FOTO

(by the way, nici poza nu îi aparţine…)

Deşi este mai uşor şi are o putere de foc mai mică faţă de coloşii din marile armate ale lumii, totuşi elita armatei de uscat este potrivită pentru relieful ţării noastre. Nu participă în niciun război, momentan, pentru că România nu este angrenată decât în misiuni de menţinere a păcii

Tancul cu denumirea TR – 85 M1 este arma supremă a Armatei româneşti de uscat. El reprezintă un model îmbunătăţit al vechiului tanc din perioada comunistă TR -125 fiind dotat cu echipamente de ultimă generaţie. Deşi înglobează unele componente aflate şi pe germanul Leopard  totuşi, în esenţă,     tancul rămâne un produs românesc. Deşi este un produs competitiv, spun producătorii, totuşi tancul nu este prezent pe niciun teatru de operaţiuni din lume. „Este o armă eminamente ofensivă iar România nu este prezentă în lume decât în cadrul unor misiuni de menţinere a păcii. Ca specialist pot să spun că este peste tot ce au ţările din Europa de Est şi e comparabil cu dotările ţărilor din Vest”, a spus, pentru MONEY.RO, Marius Georgescu, directorul Uzinei Mecanice Bucureşti, producătorul tancului. Potrivit acestuia, nu există niciun cumpărător pentru acest tanc în afara Ministerului Apărării Naţionale. Georgescu nu a dorit să dezvăluie cât este costul de producţie al unei unităţi şi nici câte tancuri există, în total, în ţară, deşi datele MapN arată că avem mai mult de 300 de unităţi.

Un tanchist întrebat de MONEY.RO a spus că tancul nu este cerut în alte părţi din lume „pentru că suntem în NATO şi trebuie să facem ce spun fraţii noştri mai mari de peste ocean”. Militarul a precizat că o variantă mai slabă a tancului a fost testată cu succes chiar şi în deşert înainte de Revoluţie. Tot tanchistul a precizat că UMB lucrează la un nou model de tanc care să aibă un motor de 1.200 de cp, cu aproape 50% mai mult decât motorul de 860 de cp al actualului model.

Faţă de ceea ce au alte armate din lume, tancul românesc este de mărime medie însă are rezultate comparabile cu ale unora mult mai mari cum ar fi Challenger-ul britanic. Specialiştii de la UMB spun că s-a optat pentru acesti tip pentru că este cel mai adecvat reliefului de la noi. „Să faci comparaţie între tancuri e destul de greu. Fiecare are calităţi şi defecte. Nu e bine să fii prea greu pentru că ai o viteză de reacţie mult încetinită”, spune Georgescu.

Tancul nostru are putere mare de foc, trage până la 4.000 de metri, în timp ce Leopardul nemţesc nu bate mai departe de 3.000 de metri. Motorul are numai 860 de cai-putere, aproape jumătate faţă de cât are Abramsul american, însă specialiştii spun că se mişcă foarte repede, cu 60 km/h, mai puţin cu doar 7 decât cel produs de Statele Unite.  

Vehiculul are o greutate de 50 de tone,  un echipaj de patru şi este prevăzut cu un tun de 100 de mm şi două mitraliere: una de 7,62 mm pentru atac terestru şi una de 12,7 mm pentru atac aerian. De asemenea dispune de mai multe aruncătoare de grenade şi grenade fumigene. Cele mai puternice tancuri aflate în dotarea armatei americane ori germane sunt prevăzute cu tunuri de 125 de mm.

Arma principală este capabilă de 41 de salve, mitraliera coaxială terestră trage 5.000 de focuri iar cea aeriană 750 de focuri.

Printre echipamentele de ultima generaţie cu care este dotat se numără ghidaj cu laser vedere cu infraroşii, amortizoare de apă şi şocuri, computer care calculează rotaţia turelei şi raza de tragere.

Acest model are şi un frate mai mic –  TR 85. Nici acesta nu se află pe vreun teatru de operaţiuni.

Bre Florine…, dar nu mai zic. 🙂 Jură-te că nu mai faci, sau măcar dă-ne mail când mai coci câte o trăznaie din asta ca să să râdă şi gura noastră, aia de oameni normali nu jurnalişti pe la Money punct ro, care eşti tu plătit pentru articole…


Ii inmanam pe aceasta cale, onorificul trofeu Lady Gaga, pe care blogul militar Resboiu il acorda jurnalistilor romanesti atunci cand…, ca de exemplu acest titlu:

România îşi trimite O TREIME din forţele navale să lupte cu PIRAŢII SOMALEZI: O FREGATĂ

Uitasem!! Castigatorul este Andrei Luca Popescu.

„Mai exact, este vorba despre misiunile din zona Golfului Aden, de unde piraţii somalezi îşi lansează atacurile asupra navelor comerciale din Oceanul Indian. Misiunile se vor desfăşura sub egida Uniunii Europene, care a trimis deja mai multe nave pentru a asigura securitatea navigaţiei din zonă. Preşedintele nu a specificat când va avea loc schimbarea, dar a spus că discuţiile cu NATO vor demara în cursul acestui an.

În prezent, fregata care participă la misiunile NATO din Mediterană este „Regina Maria”, au explicat pentru gândul reprezentanţii Forţelor Navale, deci se poate presupune că aceasta va fi nava care va lupta contra piraţilor din zona Golfului Aden. Detalii privind misiunile din zona Africii nu au fost încă făcute publice. România dispune de trei fregate, din care doar două sunt de tip 22 – „Regina Maria” şi „Regele Ferdinand” (trimisă recent în largul coastelor Libiei). Cea de-a treia, fregata Mărăşeşti, este de obicei mai activă în Marea Neagră.

„Este o misiune mult mai dură, pentru că se înscrie în efortul statelor UE de a pune în siguranţă liniile de navigaţie din Oceanul Indian, din Golful Aden. Considerăm că, cu informarea partenerilor din NATO, vom redistribui capabilităţile noastre din Mediterană în Oceanul Indian”, a declarat preşedintele Băsescu în faţa diplomaţilor prezenţi la Palatul Cotroceni, în cadrul Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române.”

Sursa: Gandul

Asta e, bre, Andrei Luca Popescu. Sau trebuia sa scriu pe alocuri cu Caps, ca sa manipulez?

Zambesc si ma gandesc la faptul ca nu ai nici macar scuza ca esti platit ca sa dai in Basescu. De care, oricum ni se rupe. Dar, o buna parte dintre comentariile pe care pasionatii le scriu pe acest blog au mai multa valoare decat articolul tau. De aia zambesc…

 


 

Chinezii îşi construiesc propriu portavion dintr-un vas sovietic, Varyag, iar iniţiativa a fost confirmată de şeful personalului armatei chineze, informează BBC. El spune că portavionul nu reprezintă nici un pericol pentru celelalte naţiuni.

Vasul are 300 de metri şi este construit în portul Dalian din nord-estul Chinei. Armata chineză este foarte secretoasă în prinvinţa proiectelor de apărare, însă portavionul nu a fost un secret foarte bine păzit, conform BBC. Nava sovietică Varyag care este remodelată datează din anii ‘ 80 şi după căderea Uniunii Sovietice a rămas în Ucraina. Portavionul este aproape gata şi va fi testat cel mai devreme la sfârşitul anului, însă asta nu înseamnă că va fi şi operaţional. Vor trebui să treacă ani de zile, se pare, pentru ca o echipă chineză să înveţe cum să lanseze avioanle de pe vas şi să devină adevăraţi profesionişti.

Locotenentul-general Qi Jianguo a declarat pentru ziarul Commercial Daily din Hong Kong că portavionul nu va naviga în apele altor ţări. El mai spune că „toate marile naţiuni ale lumii au portavioane” şi că ele sunt un simbol al acestora, astfel motivează generalul construcţia unui asemenea vas chinez. Momentan China se află în conflict cu mai multe ţări (Vietnam, Filipine) în privinţa graniţelor maritime, iar americanii sunt îngrijoraţi de pretenţiile chinezilor şi de construcţia portavionului. Armata chineză a investit masiv în submarine despre care se crede că ar avea nişte rachete care pot distruge portaviane de la 1.500 de Km distanţă.

Câte portavioane există şi căror ţări le aparţin:

SUA: 11 poravioane
Italia: 2 portavioane
Spania: 1 portavion
Rusia: 1 portavion
India: 1 portavion
Brazilia: 1 portavion
Tailanda: 1 portavion
Franţa: 1 portavion
Marea Britanie: 1 portavion

Dadica, traiasca Google Translate-ul tau, daca jupanii care iti platesc „munca” si „talentul”, s-au gandit sa ne faca vreo concurenta, putem sorbi linistiti berea.

Articolul original, aici.

Aveam o parere foarte buna despre ziarul Gandul, dar…


„cum pot sa ies pilot de mig-24 lancer”

🙂

Citatul reprezinta titlul unei rubrici din Dailycotcodac, insa cautarea pe Google e din statisticile Resboiu.

Care ar fi raspunsul potrivit? 😀 Ca nivelul penibilului sparge tot, pana la plafonul Lady Gaga…


E-te:

„IAR 93 a fost un proiect româno-iugoslav, denumit în limba sârbă Orao (“Vulturul”) şi a reprezentat primul model de avion fabricat în România după al doilea război mondial.” 🙂

Mihai Diac, Adevărul

În fine, s-o lăsăm pe Lady Gaga să mai culeagă o victorie şi să trecem la partea interesantă a articolului:

Compania Romtehnica este subordonată Ministerului Apărării Naţionale, iar armamentul oferit spre vânzare provine din excedentul Armatei Române, fiind deja scos din funcţiune.

………….

Cele mai scumpe produse scoase la licitaţie sunt două centre radio mobile pe şenile model BTR 50 PU, fabricate în URSS.Pentru fiecare dintre acestea, preţul de pornire este de 9300 lei, fără TVA. Pentru un autoşasiu de transportor TAB 71, preţul de pornire a licitaţiei este de 9000 de lei, fără TVA, iar pentru un avion IAR 93 se cere, la începerea licitaţiei, 7777 lei. Toate avioanele IAR 93 scoase la licitaţie au aparţinut unităţii militare de la Deveselu şi se află pe aeroportul din Craiova.

Un tun antitanc costă cât un telefon mobil
Cele mai ieftine arme vândute de Romtehnica sunt tunurile antitanc. Preţul unui tun de calibrul 85 de milimetri, model 1948, porneşte de la 3125 de lei, iar pentru un tun de calibrul 57 milimetri, model 1943, se cere numai 260 de lei. Toate tunurile antitanc scoase la vânzare sunt în dotarea unei unităţi militare din Medgidia, ai cărei şefi au înţeles, se pare, că e puţin probabil ca Dobrogea să fie atacată cu tancul.


Prezent pe mai multe forumuri care ţin de domeniul militar şi cu multe articole de gen la activ, Mihai Diac ne loveşte în plex cu cea mai nefericită comparaţie:

La exerciţii, NATO a pierdut deja bătălia aeriană
Chiar dacă nu există, în mod real, pericolul unei înfruntări directe între avioanele Rusiei şi cele ale NATO, în ultimii ani au fost organizate câteva simulări interesante ale unor asemenea lupte aeriene. De exemplu, după unificarea Germaniei  au fost organizate simulări de lupte aeriene între avioanele F-16 şi F-18 ale fostei RFG, produse în SUA, şi avioanele MiG 29, produse în URSS,  ale fostei RDG. Avioanele F-16 şi F-18 au avut la bord piloţi americani. Conducerea NATO a constatat, cu îngrijorare, că după 100 de lupte aeriene simulate, în 92 de situaţii au câştigat aeronavele MiG.

Booooooo! Nivelul penibilului? Bingo! Lady Gaga… 🙂

Dacă atunci – adică, la dracu! acum 18 ani!!! – MiG-urile 29 s-au dovedit superioare în primul rând datorită sistemului de ţintire care lucra cu casca pilotului (nu intru în detalii, pentru că se găsesc informaţii destule pe net), acum chiar şi Lancerele noastre au aşa ceva.

Mai rău, Mihai Diac, dacă tot ne-ai zis de MiG-urile 29 ale R. Moldova, de la baza aeriană Mărculeşti, să nu uităm că aceştia au rămas doar cu şase pentru că vreo douăzeci şi ceva le-au vândut americanilor care le-au studiat între timp şi le-au folosit în lupte simulate ca şi avioane agresor.  Evident, au tras concluziile potrivite şi au dezvoltat tacticile la fel de potrivite pentru a bate MiG-urile 29 din acea generaţie.

Dar, asta nu se zice… nu? Pentru că n-ar mai fi senzaţional şi ştirea ta din trei copy paste-uri nu ar mai fi acceptată de redactorul şef, de unde nici banii pentru articol n-ar mai susura.

Şi… crezi că tocmai de MiG-27 ale Ucrainei ne speriem noi? Ghiceşti care sunt motivele pentru care MiG-27 ucraineene nu ne emotionează?

Iar despre rachetele Sunburn, crezi că în eventualitatea unui conflict, le-ar strica ruşii pe noi? Flota noastră este zero la capitolul navă-aer, iar de umbrela tunurilor de pe ele ar trece şi rachete mai vechi, care nu ştiu să facă ceea ce face Sunburn. În acest ipotetic război primul pas ar fi blocarea intrării în Marea Neagră, cel mai probabil în acelaşi val cu raderea navelor marinei turce. După aia, ar fi tir contra răţuştelor ca în bâlci.

Oricum şi de-o lungesc şi de-o scurtez, blogul militar Resboiu îţi oferă ca recompensă pentru faptul că scrii la ziar şi cititorii articolelor tale sunt mai bine documentaţi decât tine, o apreciere simbolică:

Sincer, aveam pretenţii...


Şi eu le comit, nu zic nu. Nici cu engleza nu stau bine, aşa că sunt convins că anumite adaptări după ştirile preluate pe Resboiu sună pe alocuri cam ciudat, însă măcar eu recunosc: sunt un amator, nu am pregătire militară, nici studii militare, politice sau sociale, iar experienţa mea de jurnalist se rezumă la nişte joburi de vară când eram puştan… cu apariţii prin presa locală. Măcar eu nu am pretenţii ca ceea ce vedeţi pe aici să fie considerat ceva mai mult decât activitatea unui pasionat.

Când însă se întâmplă pe la case mai mari şi gafele vin de la cei ale căror vorbe sunt răsplătite cu salariu, iar spusele lor trec pe sub ochii unei  ţări întregi, e grav:

Cum a fost scufundată cea mai puternică navă din cel de-al Doilea Război Mondial

de George Crovu

Până aici e superb.

Mă aşteptam, ca mulţi alţii, să citesc un articol despre Yamato, ori despre Musashi, ori despre nava-soră transformată în cel mai mare portavion din ww2 şi scufundată înainte de a avea acces la glorie.

Draci! George Crovu ne-a servit cazul Bismark sub forma unei comentariu de genul celor făcute pe site-urile de referate, ba chiar mai rău, se pare că nici subtitrarea filmului documentar pe care l-a vizionat n-a fost una fericită…

„Cuirasatul avea un deplasament de 50.153 de tone, iar armamentul pe care-l purta era redutabil: 8 tunuri de 38 cm., 12 tunuri de 15 cm, şi câte 16 mitraliere antiaeriene de 105 si 37 mm. Armura de protecţie a vasului, din oţel special, era groasă de 320 mm.; aceasta îl făcea aproape de neatins într-un atac cu torpile din partea unor nave de război, singura preocupare reală pentru germani fiind un atac masiv cu bombe lansate de avioane inamice. În ciuda proporţiilor sale, vasul era capabil de o viteză maximă impresionantă: aproape 30 de noduri pe oră.”

Aflăm că mitralierele antiaeriene de pe cuirasat aveau 37 si chiar 105 milimetri!!! Şi că din cauza shoriciului gros, nava era de neatins pentru torpile. Probabil că nemţii o mânjiseră cu untură şi toate alunecau la impact… Dar nu, că asta ar fi necesitat contact!

Nu mai zic nimic… M-am gândit deja că irosesc timpul cu o analiză şi tocesc vârful creionului roşu, pe degeaba! Lipesc mai jos finalul articolului, pe post de banc:

„În cursul zilei de 26 mai, un atac cu torpile lansat asupra sa de către crucişătorul britanic HMS Ark Royal i-a crăpat în mod superficial armura. Avioanele torpiloare îl lovesc din nou pe Bismarck în tot cursul nopţii de 26 spre 27 mai, avariându-i cârma.

Atacul decisiv a urmat în dimineaţa lui 27 mai 1941. Mai multe vase britanice, printre care cuirasatele HMS King George V, HMS Norfolk, HMS Rodney , l-au urmărit îndeaproape, torpilându-l şi bombardându–l. În aceste condiţii, fără cârmă şi cu viteza mult micşorată, cuirasatul Bismarck a primit lovitura de graţie din partea crucişătorului britanic HMS Dorsetshire. Din echipajul de 2 321 de oameni ai lui Bismarck au fost salvaţi numai 115.”

LOL! Categoria penibilului: … aţi ghicit! Lady Gaga!  🙂


Azi am trecut in vizită pe la WorldWar2.ro prin ogradă şi la Marină, Contras a publicat în topicul „The naval engagement of 26 June 1941” linkul către articolul scris de Lady Gaga… la două pixuri: „Petre Zamfir: Am scufundat Titanicul Mării Negre”.

Mi-am îmbogăţit bookmark-ul c-un link nou! Ăsta, cu articolul cu Titanicul, cu specialiştii, cu Lady Gaga, cu Lady Gaga, cu scufundătorul, cu descifrătoarele de enigme, cu renumita descoperire făcută de două pupezde de la ziarul Adevărul (un nume predestinat, nu?), iată, misterul s-a dus dracu’, după vreo şaptezeci de ani – tadaaaaa:

Dar măsura curajului şi-a dat-o în cel de-al Doilea Război Mondial, când a scufundat liderul flotei sovietice, distrugătorul Moskva. Acesta avea o lungime de 127,5 m şi o lăţime de 11,7 m, armament performant şi o capacitate de marş de 344 de marinari. A fost numit de specialişti „Titanicul” Mării Negre datorită caracteristicilor sale: 2.895 de tone, 5 tunuri de 130 de milimetri, 9 tuburi lans-torpile şi o viteză de 35 de noduri.

Titanicul… şi grijania lui de cap/lider de flotilă! Cu ce-o semăna, priceputelor, un distrugător cât o putză, cu Titanicul? Wiki zice că civilul avea un deplasament de vreo 52.000 tone, comparativ cu 2.895 cât v-a arătat cântarul când a fost vorba despre Moskva. Aşa, la ochi, să zicem că Titanicul era de aproape douăzeci de ori mai mare. Deci, de unde vreo asemănare? Că nici la vopsea nu se pupau! Specialişti… E pe surse, no? Nu ne puteţi divulga pe cine aţi consultat, bănuiesc.

În iunie 1941, apele teritoriale ale României erau apărate de un baraj de mine, amplasat în locuri ştiute doar de echipajele submarinelor care circulau pe traseul Sulina – Mangalia, dar şi de marinarii de pe distrugătoarele Ferdinand şi Mărăşeşti, care patrulau în zona Baia Midia, precum şi de vasele Regina Maria şi Mărăşti (plasate la Agigea).

Într-adevăr, am văzut şi eu într-un clip cu Lady Gaga cum cei de pe puitoarele de mine au fost duşi la locul cu pricina şi apoi au pleoscăit minele de suprafaţa bălţii. Aşa se explică cum de au sărit pe mine nişte nave proprii… Să notăm că distrugătoare erau doar jumătate clasa „R” şi jumătatea clasei „M”, jumătăţile rămase fiind vase, care, conform exprimării, nici nu par a fi nave surori cu distrugătoarele.

Se presupune că acest ultim proiectil sovietic ar fi fost dirijat dintr-un avion sovietic pentru a lovi depozitele de pe mal ale românilor, însă este un lucru încă neelucidat în totalitate de istorici. Distrugătorul Regina Maria a deschis imediat focul cu tunurile din prora, urmat la scurt timp de riposta de pe mal a bateriei de luptă Tirpit, amplasată pe malul Mării Negre, la sud de Agigea. La ora 4.26 s-a văzut o flacără imensă în convoiul sovietic.

Ce avion, Lady Gaga & Lady Gaga? Era UAV şi dirija proiectile mai ceva ca la filarmonici! Să mă trăznească… bateria de luptă Tirpit, dacă mint!

Istoricul Mihai Retegan spune că distrugătorul a fost destul de rapid doborât datorită minelor marine. „Moskva a lovit o astfel de mină, ce a provocat o spărtură în navă, ambarcaţiunea a pierdut controlul şi a început să se mişte haotic, astfel că a fost mai uşor pentru flota română să îl încadreze şi să tragă. După ce acesta a fost doborât, celelalte două distrugătoare sovietice s-au retras.”

Reţineţi numele: istoricul Mihai Retegan. Am să revin în curând cu renumitele dumnealui concluzii trase în urma sublinierii evidenţelor remarcate prin documentarele de la Discovery…

Înapoi la text, aflăm că distrugătoarele se doboară ca prin bătăliile spaţiale science-fiction. Cred că pe Moskva l-a ars Battlestar Galactica. 🙂

Pupezelor, dacă istoricu’ zice că Moskva a fost (lol) doborât de o mină… atunci cum să fi fost el scufundat de domnul amiral? 😉

Şi cu submarinul rusesc cum rămâne? Temă pentru acasă, Lady Gaga & Lady Gaga… jurnalistelor!

P.S.: – Dacă pe 18 August scrie vreuna din voi (Georgiana Voineagu şi Roxana Lupu) despre ţâţe sau alte mondenităţi, nu vă mai spală nici Dunărea cu apa ei!


Comunicatul nr. 196 din 21.07.2010

COMUNICAT DE PRESĂ
Ministrul apărării naţionale, domnul Gabriel Oprea, salută decizia Statelor Unite ale Americii de a oferi 60 de vehicule blindate rezistente la mine şi protejate împotriva ambuscadelor (MRAP) pentru utilizare de către trupele româneşti dislocate în Afganistan.

Încă de la preluarea mandatului Apărării, ministrul Gabriel Oprea şi-a asumat ca prioritate protecţia vieţii militarilor români aflaţi în teatrele de operaţii, în principal a militarilor dislocaţi în Afganistan.

Utilizarea de către militarii români a vehiculelor blindate tip MRAP, puse la dispoziţie de către SUA, a fost una din temele abordate de către Preşedintele Traian Băsescu şi ministrul Gabriel Oprea, în timpul întâlnirii cu comandanţii americani ai ISAF, în cadrul vizitei efectuate în Afganistan, în 4 martie 2010.

Aceste vehicule, superioare în configuraţia blindajului faţă de HUMVEE, vor asigura o protecţie sporită a militarilor la atacurile cu dispozitive explozive improvizate şi cu armament de calibru mic.

Ministrul apărării naţionale a dispus, de asemenea, măsuri ca în acest an achiziţiile de tehnică militară şi armament să se facă prioritar pentru dotarea trupelor din teatrele de operaţii şi pentru creşterea gradului de protecţie a militarilor români.

Biroul de presă

Boooooooo, domnule ministru „independent” al apărării! Atât sunteţi în stare să faceţi în mandatul dvs.? Să salutaţi pomana şi  să subliniaţi că urmăriţi (sau cum suna…) starea răniţilor, prin comunicatele de presă?

Ignor interesul deosebit pe care îl manifestaţi pentru terenurile şi cazarmele fostelor unităţi militare… astea se trec la afaceri personale şi nu au locul pe acest blog.

Apropos, m-am uitat printre comunicatele de presă şi n-aţi precizat dacă a ieşit ceva, măcar la recenta vizită în Călăraşi. Interesele dvs. au avut „upper hand” în faţa „localilor”?

Cred că tindeţi spre cel mai înalt nivel al penibilului, domnule ministru „independent” al apărării. Sunteţi fan Lady Gaga? Credeţi că MRAP-urile „aflate în uz” care vor fi date pomană de US of A se vor descurca „pe nisipul fierbinte”?

Oare nu se pot găsi bani nici pentru MRAP-urile care ar fi necesare doar instrucţiei în ţară şi misiunilor din Afganistan? Măcar atât, măcar un gest de mândrie, să nu mai ne simţim ruşinaţi ca nişte rude sărace când primesc chestii purtate…