Poster T-64E, la 1600 X 868. Click pe el!

Staaaaţi niţel, şi răbdare stimabililor! Până la subiectul cu up-gradarea tancurilor T-64, să vorbim despre trimiterea lor în marş către cuptor!

În urmă cu nişte timp, găsisem şitea pe la Gur Khan, dar am uitat de ea şi s-a pierdut pe la numeroasele ştiri uitate în bookmarks.

So, Rusia trimite la reciclare industrială peste o mie de tancuri T-64, care în prezent sunt cele mai vechi tancuri din Armata Rusă, după ce anul trecut au fost pensionate tancurile T-62 şi T-55, la Lad Camp, în Transbaikalia.

Despre tristul şi ghinionistul T-64 putem spune că în ultimii douăzeci de ani a fost folosit în Rusia doar pentru antrenamentul conductorilor de tanc. Cantitatea mare de tancuri din acest tanc devenise atât de nedorită, încât cele care se stricau nu erau reparate ci scoase din dotare.

Numai pe la vecinii şi prietenii noltri, ucraineenii, mai se fabrică, pe la Harkov, în varianta T-64BM “Bulat”. Care, probabil că-s sadici. :)

Bătrânul T-64 a apărut prin ’60 şi a fost primul tanc cu sistem automat de încărcare a tunului! Mai ceva, T-64  a fost primul tanc ce a utilizat telemetrul, blindajul compozit şi puternicul tun de 125 milimetri.

Zic cei de la Izvestia… că tancul T-64 s-a descurcat bine în Afganistan, Transnistria, Cecenia şi Georgia. Să-i credem? :)

Oricum, T-64 a fost aşa de bun, încât după ce tanchistadorii rusnaci au devenit chei datorită gestului cu smulsul buclelor când li se stricau motoarele şi alte alea, au comandat dezvoltarea unui tanc derivat, care să meargă ruseşte!!

Aşa, a apărut T-72… Comandat la numai trei ani de la intrarea în dotare a tancului T-64! :)

Ceea ce a transformat tancurile T-64 în vechituri de înaltă calitate…

T-64, jafuri de lux!

Vorba lui Victor Murakhovsi (editorul şef al revistei Arsenal) care a declarat către Izvestia că singurul beneficiu de pe urma tancurilor T-64 sunt cele 30-35 de tone de metal de bună calitate ce vor rezulta în urma topirii fiecăruia din ele.

Şi tot conform spuselor lui Murakhovski, până în anul 2015 când va apare tancul nou în totalitate şi al întregii familii de derivate – Armata – baza unităţilor de tancuri ale Rusiei va fi formată din T-80, T-90 şi T-72 modernizate.

Blogărul tanchistador “Gur Khan”, apropos de îndoiala mea de mai sus, cu privire la cât de bine s-au descurcat tancurile T-64 prin războaie, ne spune că în Afganistan au luptat tancuri T-34-85, T-54, T-55 şi T-62, în prima campanie din Cecenia au fost utilizate T-72 şi T-80, iar în cea de-a doua numai T-72. Doar în Georgia a apărut şi T-64, însă numai cele ale Infanteriei Marine, dar care după ce au debarcat în Potiv şi au activat în regiune din 1992 şi până în 1993, nu au avut deloc parte de lupte.

Adicătelea, şi ruşii au jurnalişti “Lady Gaga”! :)

E? Eeee... T-64E!

Şi acum, cu îmbunătăţeala!

Ucraineenii de la uzina de ţestoase din Harkov încearcă să-i sinucidă şi pe alţii, mai exact oferă la export către ţările sărace, tancuri T-64E modernizate.

Principala minune e înlocuirea motorului 5TDF cu cel 5TDFE! Îmbunătăţirile modelului “E” duc în final şi la o creştere a puterii, de la 700 la 850 cai putere – 21,4 %! Per total însă, cel mai important aspect este că noul motor este mult mai fiabil!

Pe lângă tunul de 125 mm capabil să tragă şi rachete ghidate Combat şi Reflex, şi mitraliera coaxială de 7,62 mm, echipajul dispune acum de două posturi telecomandate pe turelă, capabile de a opera mitraliere grele de 12,7 mm (600 cartuşe), mitraliere de 7,62 mm (1200 cartuşe), tun automat GSh-23L (900 proiectile) şi lansator automat de grenade AG-17 (100 proiectile).

Modulele de armament

În primă fază, recunosc, n-am înţeles şi-a mai dat o citeală. Aşa e.

Cică, modulele sunt instalate în nişte cilindri şi pot fi schimbate în timp scurt. Şi iarăşi un cică: atunci când ieşi cu ţestosul din oraş, de exemplu, şi ai de purtat lupte în munţi, dealuri, sau să străpungi o linie cu numeroase fortificaţii la teren, vei dori să schimbi modulul cu tun GSh-23L cu cel al lansatorului automat de grenade K-17, fapt care se rezolvă repedea!

Mişto treaba. Plus că modulele sunt compatibile cu armament Occidental, putând opera M-2NV, sau Mk-19, iar modulele avariate pot fi înlocuite uşor.

Modulele alea dăştepte foc!

Protecţia propusă în viitorul tunning include sistemele DZ “Knife”, sau varianta îmbunătăţită “Knitting”.

Şi acum, reclama:D

T-64E, datorită costului relativ scăzut, dar şi impresionantelor capacităţi de luptă, poate deveni nu numai atractiv pentru săraci, dar şi un competitor real pentru tancul T-64BM “Bulat”.

Prima ieşire în lume a lui T-64E a avut loc cu ocazia VE Day din 2011.

Surse: Izvestia şi Gur Khan


În galeria foto de mai la vale, câteva imagini cu pensionarea bătrânelor “55″-uri din insula Kunashir – arhipelagul Kurile.

În locul acestora, vor sosi tancuri T-80BV.

Enjoy:

Sursa: Siberian Shapran


PT-91M în timpul testelor din Malaysia

Sursa: En.valka.cz

Zilele trecute Malaysia a completat echiparea şi pregătirea primului regiment de tancuri. Unitatea deţine 48 de tancuri poloneze tip PT-91, o variantă îmbunătăţită în Polonia a tancului T-72M1. Greu de 46 tone, PT-91 foloseşte tunul original de 125 milimetri, o mitralieră de 12,7 şi una coaxială de 7,62 milimetri. Tancul polonez este echipat cu electronică modernă, motor îmbunătăţit şi protecţie ERA. De asemenea, costă jumătate din preţul unui tanc Occidental. Deşi nu este la fel de performant precum un M-1 sau Leopard, PT-91 este adecvat pentru a înfrunta ceea ce au vecinii.

PT-91 este unul din multele up-grade-uri sau evoluţii ale tancului T-72. T-72 este cel mai răspândit tanc de la al doilea război mondial încoace, cu peste 50 000 exemplare construite (în perioada războiului, tancul T-34 a fost construit în 84 000 bucăţi). Ironic, T-72 a fost un proiect “stop gap”, intenţionat să înlocuiască mult mai avansatul însă nemulţumitorul tanc T-64.

Producţia a început în 1972, dar T-72 a intrat în serviciu în anul 1976. Comparativ cu precedentele T-62 şi T-64, T-72 a fost un succes. Era fiabil şi gata de luptă, sau cel puţin aşa se considera. Însă, în 1982, tancurile T-72 siriene au înfruntat tancurile israeliene Merkava. Sirienii au pierdut crunt. În 1991, tancurile irakiene T-72 au fost neajutorate împotriva tancurilor americane M-1 şi a IFV-urilor M-2. Totuşi, T-72 a rămas un tanc popular deoarece era ieftin. T-72 din surplusurile Războiului Rece puteau fi cumpărate pentru doar 100 000 dolari. De asemenea, vehiculul a rămas popular şi pentru fiabilitatea sa. Multe ţări nu se aşteptau să folosească propriile T-72 în luptă, dar era mult mai folositor pentru ei pe timp de pace, ca tanc funcţional, pentru a speria civilii revoltaţi si pentru a da bine la parade.

Un alt motiv pentru popularitatea lui T-72 este mare număr de up-grade-uri disponibile, PT-91 fiind doar unul dintre ele. În timp ce T-72 de bază era destul de neimpresionant, câteva îmbunătăţiri îl pot transforma într-un tanc mult mai periculos şi bun de sacrificat. De exemplu, un sistem modern, computerizat, de control al focului cu un sistem laser pentru măsurarea distanţelor şi muniţie de calitate, transformă tancul T-72 într-un complex letal. În timp ce un asemenea tanc poate fi distrus cu uşurinţă de un M-1, dacă T-72 descoperă primul pe M-1 şi prinde o lovitură în flancul acestuia, poate ieşi învingător. T-72 este de asemenea foarte mobil, dar din păcate protecţia sa a fost dintotdeauna problematică. Pentru a supravieţui, T-72 nu necesită doar accesorizarea, ci are nevoie de un echipaj foarte bine pregătit.

Sursa: Strategypage.com


Tancul T-90

Sursa: Ria Novosti

Pe la începutul anului, Rusia a băgat la naftalină programul pentru dezvoltarea lui T-95. Din păcate l-au oprit, deşi în ultimii doi ani au fost alocaţi mai mulţi bani pentru înlocuirea dotării din perioada Războiului Rece. T-95, simbolul întineririi, foarte necesar Armatei Ruse, a fost parcat. Hibernează până la noi ordine.

Lucrul la acest tanc a început în 1995, dar nu a ajuns prea departe pentru că bugetul militar abia putea acoperi cheltuielile pentru hrană şi combustibili. Munca la el însă a continuat şi în 2000 a fost gata prototipul, despre care nu s-au aflat decât puţine informaţii. Abia în urmă cu doi ani presa rusă a început să publice articole despre un nou “super tanc”, dar nici de data aceasta nu au apărut detalii. S-a spus numai că noul tanc poate atinge viteza de 60 kilometri pe oră, dispune de facilităţi pentru ca echipajul să rămână la bord pentru 24 de ore neîntrerupt şi posedă abilitatea de a distruge orice tanc existent, în timp ce pentru propria protecţie dispune de un sistem unic, de “apărare activă”, sub forma unor mini-rachete care interceptează rachetele atitanc ce se apropie, la care se adaugă şi dotarea cu ERA. Chiar şi după stoparea programului, încă nu există detalii.

În prezent, cel mai modern tanc al Rusiei este T-90 din care deţine circa 500 exemplare. T-90 este un foarte evoluat T-72 şi la bază a fost creat ca un proiect de rezervă. Succesorul lui T-72 era planificat să fie T-80, dar ca şi T-62 şi T-64 de dinainte, T-80 nu a corespuns aşteptărilor. Aşa că T-72, cu o turleă mult îmbunătăţită şi tot felul de gadgeturi, a fost botezat T-90. Cu o greutate de 47 tone, T-90 are cam aceleaşi dimensiuni cu T-72. Acelaşi ambalaj, dar cu un conţinut superior. Iar cu echipaje bine antrenate, poate fi mortal.

T-72 aflate în dotare, este un vehicul de 41 de tone, lung de 7,4 metri, lat de 3,6 metri şi înalt de 2,45. În contrast, americanul M-1 are 62 detone, 10 metri lungime, 3,7 metri lăţime şi este înalt de 2,6 metri. Greutatea în plus este reprezentată în mare parte de blindaj, iar atacat frontal M-1 este încă foarte greu de distrus. Pentru a suprevieţui, T-72nu numai că trebuie accesorizat, dar necesită şi un echipaj foarte bine antrenat. Mare parte din ţările utilizatoare de T-72 nu prea investesc în antrenamentul echipajelor, dar asta face diferenţa într-o luptă. Rusia plănuieşte să-şi antreneze echipajele de pe T-90 mult mai intens, ceea ce va face o diferenţă mai mare decât T-95.

Mare parte din cele 20 000 tancuri ale Rusiei sunt din tipurile T-72 şi T-80, ambele fiind ţinte de antrenament pentru tancurile Occidentale (M-1, Leopard, Challenge, Leclerc). T-90 este ceva mai bun, dar T95 a fost întotdeauna un mister şi în aparenţă avea mult echipament care încă nu funcţiona. Rusia plănuise să înlocuiască majoritatea tancurilor T-72 şi T-80 cu T-90 şi T-95, în 2025. După această dată, noul super tanc T-95 ar fi trebuit să înceapă înlocuirea lui T-90. Sau, cam aşa ceva.

Ruşii sperau să aibă T-95 în uz începând cu 2020.

Acum, planul este să aibă cel puţin câteva sute de T-90 în următoriul deceniu… ceea ce nu va fi prea uşor de realizat: fiecare T-90 costă cam 2,5 milioane de dolari.

Sursa: Strategypage.com


Leopard 2A4 austriac

Sursa: WikiMedia

Austria bagă la saramură nu mai puţin decât jumătate din numărul de tancuri, pentru a reduce cheltuielile.

“We have to save money,” [...]  “the pressure of empty coffers, this must be discussed without taboo”.

a declarat Ministrul Apărării, Norbert Darabos

Decizia va afecta aproximativ jumătate din vehiculele blindate ale Armatei Austriece, în total 384 tancuri, din care 114 sunt de tipul Leopard 2, fapt care va salva zeci de milioane de euro, economisiţi din costul antrenamentelor şi a combustibililor.

“We are no longer in the Cold War. We are not anticipating a battle involving tanks in the coming years,” a mai spus Darabos, adăugând că Austria va deţine în continuare  “the most modern tanks in Europe”.

Ca şi parte a măsurilor de austeritate care vor afecta toate ministerele, forţele armate trebuie să reducă cu 540 milioane de euro bugetul anual care valorează 1,2 miliarde de euro.

Blindatele retrase din dotare nu vor fi tăiate, dar nici vândute, ci vor fi depozitate pentru cazul în care, în viitor, va mai fin nevoie de ele:

“We are obliged under the constitution to defend the country in case of emergency,”

a mai spus Darabos.

Viitoarele potenţiale măsuri privind reducerile de cheltuieli vor putea include micşorarea numărului de vehicule militare, avioane şi al administraţiei, însă numărul de trupe nu va fi afectat.

Sursa: Spacewar.com


Leopard II A7, la Eurosatory

Sursa: Snafu

Nemţii încă nu scot un produs nou. Leopard III se mai lasă aşteptat. Până atunci însă, Leopard II A7 la Eurosatory 2010.

Zilele următoare sper să ne putem bucura de mai multe detalii despre ultima modernizare a felinei germane.


Tancul Arjun în poligon

Sursa: Wikipedia

De căteva zile ţin ştirea asta într-un tab al browserului şi m-a tot ţinut ceva de taste, să nu scriu ce îmi trecea prin cap. Bine că nu m-am grăbit… Vroiam să încep, zicând că tancul Arjun seamănă cu Leopard II. Noroc că mi-am aruncat ochii şi prin alte părţi, înainte s-o comit. Chiar seamănă cu Leopard II, dar nu întâmplător ci chiar intenţionat, pentru că nemţii de la Krauss Maffei şi de la alte firme, au ajutat India la greu în acest proiect. De fapt, jumătate din tancul Arjun provine de la import. Inclusiv motorul, care-i un diesel de la MTU. Proastă treabă. Jumătate de tanc? Nicolae Ceauşescu n-ar fi permis asta. Mai rău decât jumătatea de import a tancului, este faptul că programul a fost iniţiat acum mai bine de trei decenii şi jumătate!!!

După treizeci şi cinci de ani, India s-a ales cu întâiul regiment de Arjun operaţional din 2009… La prima defilare cu Arjun, mamele au ferit privirile copiilor indieni, temându-se că sluţenia acestui tanc le va produce coşmaruri şi sechele. Chinezii, recent, se laudă că au cel mai urât tanc din lume, prin ultima variantă pe care au reuşit să o producă… probabil decupându-i plăcile de blindaj legaţi la ochi. Mai vedem. Cred ca vânătorii de tancuri pakistanezi nu vor trage în Arjun, din milă. E prea urât. Poate când iese din pubertatea târzie, în viitorul up-grade, va ieşi mai nice. Probabil, ofiţerii tanchişti din unităţile cu Arjun nici nu au succes la femei… Ce indiancă ar ieşi la braţ cu unul care intră în burta acestui dinozaur cu cap pătrat?

Până şi TR-85M1 este mai frumos. De fapt, e chiar elegant în comparaţie cu conserva asta. Pătrată. Foarte pătrată. Nici măcar nu m-aş poza alături de tancul ăsta, făcut parcă de tâmplari în practică, la o profesională, toamna, când e tulburelul în floare.

Nu sunt părtinitor. Însă, măcar nemţii nu-s inspiraţi în forme când e vorba de tancuri. Parcă, din vina suedezilor i-au ascuţit şi ei turela, nu? Mă refer la Leopard 2 A6.

Ştiu, şi preferatul meu este pătrat. Dar francezii, în tot pedigree-ul lor de tancuri n-au avut ceva mai competitiv la nivel mondial decât îl au acum pe Leclerc. Culmea, nu este în dotarea Legiunii Străine. Ai dracu’ franceji!

Mă cam iau cu mişteaux-ul şi se îndepărtează subiectul. Revenind la Arjun, de ruşine că progrnitura lor este aşa de urâtă, proiectanţii indieni au încercat o combinaţie: au combinat şasiul de T-72M cu turela de Arjun. Struţocămila indiană a fost neinspirată la design, dar n-a ieşit rea deloc. Mai uşoară decât Arjunul, a fost propusă spre înzestrare. Probabil până şi ministrul indian al apărării a remarcat lipsa de gust şi inspiraţie a proiectanţilor, aşa că această corcitură nu a intrat în dotarea armatei. Aşa-i că trebuiau să încerce şi o variantă cu şasiu de Arjun şi turelă de T-90? Măcar aşa, de sanchi. Sau, pe bune, pentru că… deşi s-a dat comandă de încă 124 tancuri Arjun, în plan sunt 1657 tancuri T-90S Bhishma, dintre care 1000 căutându-se a fi produse în India, la care se adaugă modernizarea a 692 tancuri T-72, la standardul T-72M1 Ajeya.

Articolul serios, aici.


Prietenul Andrei Gaceff a oferit pentru Resboiu poze proaspete din Askerî Müze (Muzeul Militar din Istanbul) şi Rahmi M. Koç Müze (muzeu privat dedicat istoriei industriei, transporturilor si comunicaţiilor):

Tun de coastă

- Andrei, ce scria pe plăcuţele alea? :)

BT-5 sau BT-7 :) îmi scapă la ora asta

O Cobră turcească

Programul rabla :)

Aerospatiale SA-315B Lama

Probabil puşcă mitralieră Gladiator

Frumuseţi de foc

Alte frumuseţi, ciudăţele


Bergepanzer 2, împricinatul

Sursa: Wikipedia

Articol din Jurnalul Naţional de astăzi.

Fostul ministru al Apărării Naţionale, Mihai Stănişoară, a băgat pe furiş în unităţile mili­tare, în primăvara anului trecut, trei tractoare de evacuare – reparaţii pe şasiu de tanc Leopard 1. Blindatele nemţeşti au fost acceptate de cel care deţinea portofoliul Apărării ca do­na­ţie din partea companiei germane Krauss Maffei Wegmann (KMW), producătorul lor, deşi sunt fabricate începând cu anul 1965. Mai mult, această donaţie a fost acceptată în acordul de compensare pe care compania KMW îl avea cu statul român în urma dotării în trecut a Armatei cu sistemul antiaerian german “Gepard”. Aşadar, KMW a fost mulţumită dintr-o semnătură, scăzându-i-se din obligaţiile financiare pe care le avea de îndeplinit. “Tranzacţia de donare a celor trei vehicule de recuperare blindate a cuprins: achiziţia vehiculelor aflate în uzul Armatei germane după o inspectare tehnică iniţială, revitalizarea echipamentelor şi asigurarea pregătirii prin cursuri (în ţară şi la sediul firmei germane) a echipajelor şi personalului de mentenanţă”, se arată într-un răspuns adresat Jurnalului Naţional de Statul Major General (SMG).

Sursa: Jurnalul Naţional

Pot să fiu eu avocatul diavolului? Ok, mulţumesc.

Foarte probabil, cele trei vehicule au fost preferate pe şasiul lui Leopard I pe motiv de comonalitate cu cele câteva zeci de sisteme antiaeriene Gepard, care au la bază tot Leopard I. De unde rezultă o mai uşoară întreţinere şi, la o adică, prin canibalizare, acces rapid la piese de schimb.


HAIFA, Israel. Cercetatorii israelieni au prezenta in premiera un nou sistem defensiv  care va fi utilizat pentru tancurile Merkava din dotarea armatei statului evreu. Practic, este vorba de un sistem anti-racheta redus la scara al carui sarcina este de a detecta si distruge proiectilele lansate asupra tancului purtator.

Acest sistem a fost dezvoltat de firma israeliana producatoare de armament Rafael si a primit numele de “Trophy”.  Conform creatorilor sai, sistemul este capabil sa opreasca chiar si proiectilele anti-tanc lasante de la mica distanta cu arme portabile. In cazul in care va deveni complet operational si va intra in dotarea fortelor terestre israeliene, “Trophy” ar putea schimba modul de gandire a strategiei ce implica lupta cu blindatele.

Presa din Israel estimeaza costurile aferente montarii sistemului la suma de 200.000 $ per unitate. Oficialii firmei Rafael au refuzat sa confirme aceasta estimare dar au precizat ca suma reala reprezinta doar o mica parte din costurile de productie ale unui tanc Merkava IV (4.5-5 milioane $).

Proiectat initial pentru a fi utilizat de tancuri, sistemul poate fi modificat si pentru vehicule de dimensiuni mai mici.

Ramane de vazut daca si cand “Trophy” va deveni dotare standard pentru tancurile si vehiculele israeliene. Eu unul cred in succesul acestui sistem pentru simplul fapt ca de obicei baietii astia nu dau rateuri. Sunt printre putinele tari care au capacitatea de a-si testa noile arme in lupta in fiecare zi ceea ce inseamna ca nu se incurca cu prostii.

Atentie Iama, roaga-te sa ne modernizam F-16-urile mai degraba cu evreii decat cu americanii, cel putin cu astia stii cum stai.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 54 other followers