Mmmm... o imagine care provoaca pofte.

Bre, dincolo de partea militara – unde am inceput sa stim cam ce ii place fiecaruia – ar fi, cred, interesant de cunoscut si detalii care tin de ziua dedicata fictionalului:

1. Care carte s.f. v-a placut cel mai mult? Cu o scurta descriere, ca poate n-o cunoastem toti – si poate ni se face pofta.

2. Care a fost ultima carte s.f. pe care ati citit-o? Cu o scurta descriere, ca poate n-o cunoastem toti – si poate ni se face pofta.

3. Ce carte de gen ati recomanda unui anumit membru al comunitatii resboinice? Mentionati si id-ul persoanei alese.


Unipornii

Eu abia m-am trezit, dar măcar am visat frumos.

Alex se ascunde. Cică se simte ameninţat, vânat, etc. Mi-a dat şi poza celui de care se teme – Lunetistu’:

Luntetistu' vesel

Bun, şi atunci cum facem?

Să avem Sâmbăta Fantastică, ori să o militarizăm (azi)?

Mă cam aleargă remuşcările, faţă de subiectele ratate din lipsa timpului.

Mă simt, aşa… alergat:

Run Forrest, Run

Deci, o melitarizăm. Azi.


Bună dimineaţa. 2136! Ieri a fost stabilit un nou record de unici în 24! Felicitările le merită Alex, care în ultima vreme a dus greul pe Resboiu. Bravo bre! La mai mulţi!

Să înceapă Sâmbăta Fantasticăăăă! (Lol)

 


1987

Cu cateva zile in urma am scris aici un scenariu ca si avampremiera. De atunci si pana astazi cu siguranta o parte dintre voi au avut timp sa se gandeasca la prietenia cu tovarasul de la Securitate.

Si acum, sa vedem: la modul realist, fiecare cu ce are in hdd (hdd-ul real este acum in laptopul cu care ati picat in trecut) si in minte, cum ar fi influentat istoria prin colaborarea cu ofiterul respectiv?

E „open” si puteti lipi prin intermediul comentariilor un text scurt, un another time line sau pur si simplu vorbe. Totul realist: nu se accepta incredibilul (adica sa nu spuneti ca pe hdd aveti planul complet al unei navete spatiale & alte goange).

Sa inceapa joaca! 🙂


Cu ochii în vitrina vituală, poftesc la cărţi bune sau despre care mă rog să fie reuşite.

Uneori mai recunosc câte o copertă şi zâmbesc, ca la amintirea unei trecute iubiri.

Cel mai greu îmi vine atunci când este anunţată apariţia teancului ăluia de pagini care pe viitor îmi vor albi şi mai în alb nopţile. Am de aşteptat… Încă n-a apărut? Încă nu.

Dau la schimb ochii mei uzaţi, contra alţii noi. Să nu mai usture şi să le placă la fel de mult peste cuvinte, pagini şi capitole.

Haideţi, să ne bucurăm de o rubrică nouă: „Două vorbe despre trei cărţi”.

Let’s purcedem:

The War That Came Early - The Big Switch

Harry Turtledove, unul dintre foştii mei scriitori preferaţi, ne-a obişmuit cu scrisul în serie: metri de cărţi, pe câte trei, patru, şase sau peste zece cărţi legate între ele precum episoadele din defunctul Stargate Universe. Apropos de el (SGU), bre, parcă acum că nu mai e, îmi place.

The Big Switch va ieşi în lume prin vară, mai exact pe 19 Iulie, scoasă de către Del Rey Books.

Pff… Cu ce e? E cu nemţi, după cum arată coperta. E şi cu nemţi. E a treia carte din seria The War That Came Early, după Hitler’s War şi West and East. Sper ca în aceasta să nu mai zică ceva de rău faţă de români, iar dacă o va face… îi scriu un mail.

Cu ce e? Păi, despre precedentele două am mai vorbit pe aici şi pe blogul vechi. Să zicem doar atât: Germania deschide World War 2 în Septembrie 1938, iar meciul de debut este împotriva Cehoslovaciei.

Suficient pentru a vă face poftă? Preventiv, redau o bucăţică din bucata pe care am lipit-o pe Resboiu în postarea de aici, cu un fragment din  West and East:

„“Sind Sie Frau Druce?” A man’s voice.

“Yes, I’m Peggy Druce. Who the devil are you?”

“Adolf Hitler here,” the voice answered. And it was. As soon as he said it, she knew it was. She’d heard him on the radio too often to have any doubt. “You are having trouble leaving my country?”

When Hitler said it was his country, he damn well meant it. “Uh, yes, sir,” she managed.

“The trouble will end. Whatever neutral nation you wish to visit, you may. Never let it be said we keep anyone who does not wish to stay,” the Führer told her.

………..

“Uh—” Peggy kept saying that. She’d never expected a call from one of the two or three most powerful men in the world. She’d never expected anything to come of her letter, truth to tell. “Thank you very much, sir!”

“You are welcome. Have you any questions?” He spoke slowly and clearly, to make sure she could follow. Even over the telephone, the weight of his personality made her sag.

“Uh—” There it was again! “Why are you up so early?”she blurted.

He actually chuckled. How many people could say they’d made Hitler laugh? “I am not up early. I am up late. The enemies of the Reich do not sleep, and neither do I. Good-bye, Mrs. Druce. Finding a problem so easy to solve is a pleasure, believe me.”

“Thank you.” Peggy finally managed not to say Uh, but she was talking to a dead line.

Cu The Big Switch ne vom regăsi prin vară, la o recenzie.

After America

Anul trecut, pe la finalul lunii Iunie, postam poza asta împreună cu descrierea şi anunţam că After America urma să fie lansată pe 17 August. Şi voi nu mi-aţi amintit… Intitulasem postarea After America. Pofte momentan. Şi nici cu pofta n-am rămas, pentru că am uitat de ea!

Week-endul ăsta am să termin de citit Powersat şi schimb imediat macazul.

Ghici ce voi citi!?

Seelöwe Nord: The Germans Are Coming

Zee Germans are coming!!

Vara-i târzie şi-i deja 1940! WW 2-u’ e îmbobocit bine şi Marea Britanie este pe drumul cel naşpa: s-ar putea să-i babardească nemţii! Aruncaţi de prin Europa Continentală de către noii jupâni, englejii se pregăteşte ei aşea de last stand. Aşa am eu un skill pe tanku’ din World of Warcraft. Invazia este iminentă, U-Boat-urile sfâşie oceanele cu torpilele lor, iar Luftwaffe îi ciocăneşte… daily!

Se apropie ultimul ceai: The Germans are coming!

Prezantare în stil Resboiu. 😀

Eh, ce ziceţi? Şi chiar se întâmplăăă! Şi nu în Sud, unde se aşteptau englejii, ci-n Nord, pe coasta Yorkshireului, între Scarborough şi Skipsea!! E de rău!!!

Şi-i scrisă de un fost militar ce a prins Irlanda de Nord, Bosnia, Irakul şi Afganistan, servind sub arme începând de la 16 ani, Andy Johnson s-a retras ca Regimental Sergent Major of the Coldstream Guards, iar în prezent lucrează la un prequel al acestei cărţi.

Mai multe, pe site-ul oficial: http://www.seelowe-nord.co.uk/

Eu am să mi-o comand în curând…


Bună dimineaţa târzie!

Cald al dracu’, este? Dogoreşte aşa un ger, de a îngheţat până şi combustina în istoriile alternative…

Astăzi ne vom face de lucru cu imaginaţia prin concursul „ATL – România rămâne comunistă!”, dar şi într-o a doua repriză, care-i momentan încă la secret.

Pe seară, stabilim si subiectul pentru „Bruzli îl bate pe Vandam?”, iar când goarna va suna stingerea vom anunţa câştigătorul meciului de Sâmbăta trecută.


Powersat concept art de la NASA

Sursa: OpenNASA

E foarte mişto să n-ai job, dar să ai bani. Io aş sta toată ziua pe citeală. Şi bere. Şi gagici. Cum, nu m-am născut în locul potrivit? Şi dacă mă năşteam în Salvare, eram mai cu noroc? Lol…

Deci, zdrang, preview la Powersatul lui Ben Bova.

E mişto, mică şi groasă, iar la traducere, a făcut treabă bună meşterul Mircea Pricăjan.

Povestea cărţii e aşa: am cumpărat-o la Gaudeamus, pentru un preţ incredibil. A fost editată de Millennium Press şi am luat-o exact la plecare şi mai exact, cu aproape ultimii bani din buzunare. Ah, ba nu.. mai aveam nişte monezi.

N-o cunoşteam şi nici nu poftisem vreodată la Powesat, dar la preţul cu care era oferită spre vânzare, dacă n-ar fi fost ceva bun de ea, nici regrete n-aveau să fie.

Între coperţi, Ben Bova a scris un roman frumos. Petroliştii arabi şi teroriştii arabi, ameninţă America, dar băiatul bun, Dan Randolph, are un plan: a construit un satelit pe orbită geostaţionară. Nu, nu este satelit-anti-arabi. E mai al dracu’. Hai, recunosc, tot anti-arabi e, pentru că panourile sale solare întinse pe mai multe mile, captează lumina soarelui în orice moment din cele douăzeci şi patru de ore ale zilei. Planul este să transmită energia pe sol, prin raze… microunde, bla-bla, reconvertind-o cu o antenă maaaare, printr-un deşert. Planurile sale minunate, sunt însă afectate de sabotarea arăbească, ce face praf naveta low-cost/avionul orbital dezvoltat de compania lui Randolph, Astro Corporation, care cu ocazia asta pierde şi pe pilotul de test în incident. Apoi, Astro Corp.  ajunge în pragul falimentului.

De aici înaite, Dan Randolph a cam pus-o. Poate cere ajutor… poate accepta ajutor, poate vinde părţi din pachetul de acţiuni ale companiei… Fosta sa iubită, actualmente senator, propune o lege… Eh, dar deja mi-o iau degetele pe dinainte limitei intenţionate şi dezvălui prea mult.

E doar un preview, nu?

Continuarea, adică recenzia, va veni cu detalii mai multe imediat (daaa…, sanchi! ) ce termin de citit romanul.