Hm. A trebuit să văd trailerul ca să mă conving că nu pun pe aici un episod întreg… pentru că episoadele au nouă minute!!

Riese: Kingdom Falling e steampunk. Din ăla fără science, cum se pare că place acum. Pă trend.

În căutarea unui serial la care să adorm fericit seară de seară, am zis că a venit vremea să adorm la ceva nou. Să adorm la steampunk. Play la primul episod, iar restul urmau să curgă. Pe la ora trei urma să nu mai am somn şi, în cel mai bun caz, dacă rămâneam în transă, ar fi trebuit să ascult episodul care se nimerea şi apoi încă vreo două până să plec la job.

Planul era minunat.

A doua zi, în două episoade proprii, unul la dus şi celălalt la întors, ar fi trebuit să mă detaşez de conversaţiile la mobil de care suferă pasagerii de pe linia lui 139 şi să trag linie: în două felii, trebuia să văd în minte ce dracu am înţeles din primul sfert de ceas de vizionare şi ascultatul, spre dimineaţă.

Gagica (Riese) din rolul principal avea un lup, Fenrir şi ea era drăguţă la faţă. Şi era steampunk, pentru că avea ochelari din ăia. Riese, nu Fenrir. Tot timpul pe frunte. Steampunk, frate! Şi era învelită într-un ambalaj de piele, cu cordeluţe şi cuţite. Steampunk-de-steampunk!

Să vezi ce mişto trebuie să fie! Mă chinui să nu adorm de la scena penibilă cu lupta împotriva a nişte unii, despre care am ghicit că-s asasinii. Da, am trişat. Înainte să dau play, citisem despre serial, ca să văz despre ce e vorba.

Până să mă sucesc pe o rână – manevră de gonit somnul, niţel mai la distanţă – a început episodul doi. Am crezut că nu-i tot, că asta e, că dracu să-l ia, aşa că hai să văd episodul doi. Nu. Nu m-aş fi dat jos din pat…

Şi apare prinţesa, regina, împărăteasa, şi încă unul cu ochelar steampunk. Nu ochelari, ochelar, că era un fel de monoclu steampunk, legat de cap. Părea un fel de buşon de la rezervorul de Dacia 1310, dacă buşon îi spune la dopul ăla care înfundă rezervoul, la intrarea pentru refill.

Înjur elevat, încă supărat că primul episod n-a fost complet şi apoi şoc! Se termină şi episodul doi! Şi nu era eroare, că afişa numele echipajului… O’ ma’ Ga!!!!!! Mâncaţeaş! O’ MA’ GA!! Păi eu n-apuc să adorm şi se scurge tot serialu’!!!

Mda. Aţi ghicit. M-am ejectat secvenţial, pe bucăţi, din pat şi precum păşitorii din Resboiul Stelelor, am parcurs distanţa dintre culcuşul oficial şi fotoliul din faţa maşinăriei infernale. Fotoliul este culcuş de campanie, pentru că nu o dată am adormit acolo (mulţumită geobului comod).

Să moară bibi, episoadele aveau nouă minute! Minuţele, vorba taximetriştilor atunci când iau o comandă: „ajung în şapte-opt minuţele!”.

Am adormit pe Weaponology. E mai plăcut decât să adorm pe V, sau Invasion, ori Warehouse 13. Exploziile nu mă trezesc, aşa cum mă curentează ţipetele din serialele ficţionale.

N-am noroc. Sau n-are el. Steampunkul.

Nu se lipeşte de mine deloc-deloc.

Acum, despre serial.. L-a văzut cineva pe tot? Că eu nu mai pun ochii pe el!


A DOUA REVOLUTIE!!!

E mare şi frumoasă! Şi jos, acolo, se vede Călăraşiul şi braţul Borcea…

În aşteptarea apariţiei pe piaţa de cărţi, o trec cu nerăbdare pe lista de cheltuieli!

Ştiţi ce-i cu cartea asta?

E rodul concursului România Steampunk despre care am scris şi noi aici.


N-aş fi scris nimic pe aici, că-i Crăciunul şi-i lene, însă am aruncat un ochi pe Atelierkult şi am dat peste cele mai tari povestiri ale anului 2010! Parol! Vorbesc despre Nostalgia revoluţiei a lui Florin Pitea şi alături, Suspendaţi într-o rază de soare scrisă de Ben Ami. Tocmai la final de an, când credeam că n-am să mai  citesc ceva bun şi românesc, după cartea Modificatorii, de Liviu Radu, am avut cea mai frumoasă surpriză de cititor. Dublă!!

Ştiu că există proiectul antologiei Steampunk România, unde cu siguranţă are să fie publicată Nostalgia revoluţiei, însă pe a lui Ben o puteţi citi aici.

Sincer, îmi pare rău că nu vă pot arăta steampunkul scris de Florin Pitea.. însă cu răbdare şi tutun, o veţi putea cumpăra alături de celelalte povestiri din Steampunk România.


Boneshaker

N-am încercat până acum să citesc Steampunk, gen despre care am aflat oricum abia anul ăsta. În primă fază mi-a sunat bine că în reţetă cuprinde şi istorie alternativă, fapt care m-a făcut să-mi zic că voi muşca dintr-o carte din asta cu aburi, sau măcar am să îmi arunc ochii rapid printr-un short story.

Tot pe la începutul anului am citit recenzia la Boneshaker pe CititorSF şi mi-a plăcut. De fiecare dată curiozitatea mă duce la poftă, dar acum n-a ţinut. Acum însă, i-a venit rândul!

Cartea e lăudată pe net şi chiar mai mult. Cred că este foarte tare, altfel n-ar fi fost premiată la Locus 2010 cu Best SF Novel şi nici Amazon nu ar fi declarat-o The Best Book of 2009 in Science Fiction and Fantasy. Cred că este chiar foarte tare! Sper să mă prindă şi să n-o păţesc la fel ca în cazul Perdido Street Station pe care îmi vine să o arunc de pereţi de câteva ori pe zi (în două săptămâni am reuşit cu greu să ajung la pagina 27…).

Despre Boneshaker am să zic puţine cuvinte, că-i doar un Preview şi îmi face bine să mă mint că nu ştiu mai mult decât ce urmează:

Cam prin perioada Războiului Civil, ruşii căutau aur prin Alaska. Un inventator din Seattle, Leviticus Blue, a fost contractat să creeze o maşinărie pentru săpat după aur prin îngheţată gheaţă. În timpul testelor, jucărica de râmat botezată Boneshaker o ia razna şi distruge cu succes oraşul Seattle, în urma scurmării pe dedesubt. Necazul însă abia de acum devine mai sănătos, pentru că dedesubturile încep să emane tiptil-tiptil un gaz care începe să transforme populaţia în zombie. Gazul este botezat „Blight” şi este mai greu decât aerul, astfel că se înconjoară zona cu un zid care să-l ţină acolo împreună  cu proaspeţii transformaţi, în timp ce supravieţuitorii se mută în exteriorul zonei contaminate. Drăguţ este că în evenimente se întâmplă ca seifurile băncilor din Seattle să fie vizitate şi, evident, golite, ceea ce îmi face mai mult decât pofta de citit. Am să mă visez niţel bogat, dar după ce termin aici.

La ceva ani distanţă, văduva inventatorului, doamna Briar Wilkes, este încă ostracizată de către cei din jur. Cum să zic… imaginaţi-vă peste vreo câţiva ani pe văduva lui Traian Băsescu. Ei, cam pe acolo îi e şi personajei din Boneshaker. Diferenţa o face însă faptul că Briar Wilkes împreună cu fiul ei, Zeke, se zbat pentru a drege situaţia şi intră în Blight, deci pe teritoriul andezilor, chestie pe care atât soţia, cât şi ficele preşedintelui, ar face-o degeaba iar aventura lor printre zombie n-ar avea ce drege.

Aşa că, rămâne de văzut ce are să iasă din aventurile dintre coperţile de la Boneshaker, de Cherie Priest.

Mai mult de atât, în recenzia de după.

Va urma. Nu?


Preluăm şi promovăm: Romania STEAMPUNK de la revista Galileo

Millennium Press continuă proiectul antologiilor MILLENNIUM, care s-a bucurat de succes în rîndul iubitorilor literaturii F&SF. MILLENNIUM 1 a concentrat în paginile sale autori publicaţi de Millennium Press, iar MILLENNIUM 2 a adunat între coperte povestiri apărute iniţial în paginile revistei Ficţiuni.

Seria va continua cu o antologie pe temă dată, grupînd texte româneşti originale. Selecţia este deschisă oricărui autor – debutant sau consacrat – în măsura în care textele trimise întrunesc criteriile impuse şi calitatea literară dorită.

Editorul antologiei va fi Adrian Crăciun, bun cunoscător al literaturii F&SF şi creatorul unuia dintre reperele de prim rang de pe harta virtuală a literaturii F&SF de la noi, blogul CititorSF (www.cititorsf.ro). Tema antologiei este

ROMÂNIA STEAMPUNK

Căutăm texte cu poveste / acţiune ce se desfăşoară în spaţiul geografic/cultural românesc, încadrabile în definiţia curentului steampunk, un curent al literaturii de ficţiune speculativă care a început să se dezvolte la jumătatea anilor optzeci ai secolului trecut. Termenul se referă la ficţiuni ce-şi desfăşoară acţiunea în epoci istorice (sau lumi imaginare) în care puterea aburului este încă forma de energie cea mai utilizată – cele mai uzitate repere fiind secolul XIX şi Anglia victoriană – dar apar elemente fie de science fiction, fie fantastice, fiind prezentate tehnologii avansate aşa cum ar fi putut fi ele imaginate de trăitorii în epoca sau lumea respectivă. Tehnologiile acestea pot fi imaginare, precum cele prezente în opera lui H.G. Wells sau Jules Verne, sau unele care au apărut în realitate (computerele, de pildă), dar prezentate ca şi cum ar fi fost descoperite la o dată anterioară.

În unele cazuri, ficţiunile steampunk pot fi istorii alternative, înfăţişînd puncte de divergenţă în dezvoltarea tehnologică faţă de realitate, cum ar fi utilizarea pe scară largă a dirijabilelor sau a maşinilor analitice (computere mecanice).

În principiu sînt dorite texte cu lungimi între 20.000 şi 60.000 de semne (spaţiile incluse). Pentru a fi luate în considerare lucrările trimise trebuie să fie culese cu  caractere Times New Roman şi diacritice şi salvate în format DOC sau RTF. Textele vor fi expediate via e-mail la adresa next @ millenniumpress.ro pînă cel tîrziu la data de 15 decembrie 2010, ora 24.00.

Millennium Press oferă:

  • un răspuns fiecărui participant, pînă la data de 31 decembrie 2010;
  • drepturi de autor pentru prima publicare, în cuantum de 2 euro (echivalentul în lei) / pagina standard (2000 semne cu spaţii) pentru textele publicate;
  • un număr de 2 exemplare de autor (şi posibilitatea achiziţionării unui număr nelimitat cu discount de 50%) pentru fiecare text publicat.

Preluat de pe site-ul revistei de science fiction & fantesy Galileo Online, sora în format electronic a revistei „pe hârtie” Galileo, publicaţii ale editurii MILLENIUM PRESS.

Aşa că, daţi o fugă pe la Galileo Online şi pe blogul lui Horia Ursu, întrebaţi dacă aveţi nelămuriri sau spuneţi-le o vorbă bună pentru că oamenii din spatele acestui proiect merită felicitaţi şi încurajaţi. Spor la scris şi la citit!