"Strike from the Sea", Douglas Reeman. Adică "Lovitura din adâncuri", pe la noi.

Vă mai amintiţi de cartea „Lovitura din adâncuri” a lui Douglas Reeman? Chiar aseară vorbeam cu Alex pe messenger despre ea şi mi-am amintit că încă o mai am prin bibliotecă. E programată deja la recitit.

Ca orice carte scrisă de Reeman, este o adevărată încântare. Autorul povesteşte frumos şi stă excelent cu detaliile, pentru că înrolându-se în Marină în 1941 a trăit din plin războiul, mai întîi în convoaiele care traversau Atlanticul, Oceanul Arctic şi Marea Nordului, pentru ca mai târziu să continue cu misiuni la bordul vedetelor torpiloare.

Pentru cei care nu au avut încă bucuria de a citi „Lovitura din adâncuri”, dar şi pentru cei care nu şi-o mai amintesc decât după nume, am să scriu câteva cuvinte de prin amintiri.

Personajul principal, comandorul Robert Ainslie primeşte comanda submarinului Soufriere capturat de la marina franceză şi, împreună cu noul echipaj trec prin câteva aventuri plinde de suspans şi atmosfera de la bord. Împreună cu ei ne plimbăm prin Singapore, Malaya şi trăim povestea de dragoste de pe fundal care ne poartă iar prin Singapore, înainte ca acesta să cadă în mîinile japonezilor.Atât îmi amintesc… Dar, îi vine ei rândul la citit!

Soufriere, este în realitate submarinul Surcouf, care nu a avut parte de vreun moment glorios, cu toate că la vremea sa a fost un submarin impresionant. Un submarin-crucişător, ca să respect clasificare originală. Repet, cu regret, Surcouf n-a avut parte de gloria care să-l ţină viu peste timp în memoria pasionaţilor de istorie şi tehnică militară, iar dacă de cariera sa de război şi în special de finalul său dramatic nu s-ar fi legat câteva enigme şi teorii ale conspiraţiei, l-am fi uitat, ori l-am fi găsit amintit pe ici pe colo doar ca o ciudăţenie a construcţiilor navale militare.

Pentru că articolul acesta nu are ca ţintă întreaga biografie a lui Surcouf, am să-l las în pace pe cel real. Însă, de câteva zile avem un Surcouf alternativ, ficţional, cel născut în urma unui articol de Mike Burleson pe New Wars, pe care îl păstoreşte cu foarte multă pricepere, blog care se bucură de aprecierea celor care îi citesc articolele. Mai departe, D.E. Reddick a venit cu ideea dotării submarinelor moderne cu un tun de 155 m.m., apoi am preluat-o şi eu dezvoltând un pic…, după cum s-a văzut într-un articol de zilele trecute. Dacă schimbul de comentarii pro şi contra întoarcerii submarinelor-monitor, sau „Return of the submarine gunboat” după cum a denumit Mike Burleson articolul său pornit pe acele discuţii, vor inspira un concept actual sau al viitorului unei noi categorii de submarine… sper ca proiectanţii să ne ofere cândva o halbă de bere rece. 🙂

Ar trebui să mă gândesc serios la a mă face politician… Din ce vorbesc mai mult, aş vorbi şi mai mult, încâlcind discursul în aşa fel încât nu se mai întelege nimic. Curat politician!

Pe scurt, aici vroiam să ajung:

If Surcouf was in the hands of the Kriegsmarine, I’m sure would be covered in glory by South Atlantic Crusades and even further in the Indian Ocean. I think it was well received and such a different version of “Strike from the sea” by Douglas Reaman. Incidentally, Surcouf in the hands of the Germans could bomb the American and Canadian ports with his heavy guns.

La momentul când am zis aşa ceva, m-am trezit cuprins de idei… Apropos, simt nevoia unui forum şi am să fac tot posibilul să improvizez măcar ceva, pe undeva. Mi-ar face plăcere ca printre multe alte subiecte, să dezbatem împreună teme de istorie alternativă (iar Alex să-şi dea demisia, ca să poată lucra la varianta în limba engleză atât a blogului, cât şi a forumului 😛 ).

Cum ar fi fost dacă flota franceză s-ar fi retras în bazele de pe continent, loiale Guvernului de la Vichy? Ori, dacă, la o scară redusă, măcar o parte, sau doar submarinul Surcouf să fi dezertat dintre Gaulle-işti prezentându-se la datorie în faţa regimului de la Vichy, de supărare că flota engleză a tras asupra celei franceze aflate în bazele din Nordul Africii. Care ar fi fost isprăvile lui Surcouf în cruciadele sale cu echipaj mixt franco-german?

Ar merge un fan fiction în oglindă, bazat pe „Strike from the Sea”  ori chiar ceva independent.

Visând, văd şi continuarea: volumul doi, cu Surcouf  pus intenţionat pe ţărmul Danemarcei, ori neutrei Suedii şi transformat în navă-muzeu în anii de după. Introdus apoi într-un şantier naval al zilelor noastre, ori puţin mai târziu, pentru o nouă viaţă: feliat şi alungit cu noi segmente, o propulsie nouă şi un sistem de direcţie modern, modul AIP, un segment cu un tun de 155 retractabil, un minisubmarin pentru operaţiuni speciale prins de spinare, un elicopter UAV în locul hidroavionului, câteva UUV şi UCUV. La ce ar folosi o nouă viaţă pentru Surcouf? Pentru a se umple din nou de glorie, de data aceasta în cruciere contra teroriştilor, piraţilor şi a traficanţilor.

Sună frumos? Şi mie mi-ar place să citesc aşa ceva, ori variaţiuni pe temă.

Ce-i de făcut?